ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1120/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 852 din 17

septembrie 2002, Tribunalul București a admis cererea de contopire a pedepselor

formulată de condamnatul V.P.

S-a constatat că faptele săvârșite

în perioada 7 octombrie 1998 – 10 decembrie 1998 pentru care V.P. a fost

condamnat prin sentința penală nr. 531 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2338 din 25

mai 2000, a Curții Supreme de Justiție, sunt concurente cu cele comise de către

același inculpat în perioada mai 1994 – februarie 1995 și pentru care acesta a

fost condamnat prin sentința penală nr. 665 din 1 iunie 1999 a Judecătoriei

Sector 4, București, definitivă prin neapelare la 5 august 1999.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

au fost contopite pedepsele astfel aplicate, respectiv 10 ani închisoare, în

baza art. 208 și art. 209 lit. g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată în baza art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

fost dedusă din pedeapsa aplicată durata executată de la 10 decembrie 1998 la

zi.

Au fost menținute măsurile de

siguranță dispuse prin cele două sentințe penale.

Au fost anulate mandatele de

executare a pedepsei închisorii și s-a dispus emiterea unui nou mandat de

executare pentru pedeapsa rezultantă în urma contopirii.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul V.P. a declarat apel, solicitând să se dispună contopirea tuturor

pedepselor ce i-au fost aplicate.

Prin decizia penală nr. 737 din 12

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondat apelul declarat, constatând că instanța de fond a efectuat

operațiunile legale de contopire a pedepselor aplicate succesiv condamnatului,

funcție de concursurile succesive și de contopirile ce au mai fost efectuate.

Decizia penală, sus-arătată a fost

atacată cu recurs de către condamnat, reiterând motivul din apel și

concretizându-l în sensul de a se constata că și infracțiunile pentru care a

fost condamnat prin sentința penală nr. 415/1996 a Judecătoriei Sectorului 4

București sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentințele

penale nr. 665/1999 și nr. 531/1999. De urmare, după contopirea pedepselor, a

solicitat să se scadă, conform art. 36 alin. (2) C. pen., durata de 3 ani și 8

luni, din pedeapsa rezultantă, executată pentru pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 415/1996.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul nu

este fondat.

În adevăr, recurentul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 415 din 9 mai 1996, a Judecătoriei

Sectorului 4, București, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 1054

din 8 noiembrie 1996 a Tribunalului București, la o pedeapsă rezultantă de 6

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.

208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

faptele fiind comise în perioada 22 mai 1994 – 26 ianuarie 1995. În executarea

acestei pedepse s-a dedus detenția de la 11 februarie 1995, fiind liberat

condiționat în septembrie 1998 cu un rest de executat de 862 zile.

Infracțiunile

pentru care a fost astfel condamnat recurentul sunt concurente cu cele

săvârșite în perioada mai 1994 – februarie 1995, tot de furt, pentru care

acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 665 din 1 iunie 1999 a

Judecătoriei Sectorului 4, București, definitivă prin neapelare, la 5 ani și 6

luni închisoare.

La rândul lor, infracțiunile care

fac obiectul acestei din urmă hotărâri sunt concurente cu cele, tot de furt,

săvârșite în perioada octombrie 1998 – decembrie 1998 și pentru care recurentul

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 531 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului București,

definitivă prin decizia penală nr. 2338 din 25 mai 2000, a Curții Supreme de

Justiție.

Din cele de mai sus rezultă că

infracțiunile pentru care recurentul a fost condamnat prin sentința penală nr.

531 din 29 octombrie 1999, a Tribunalului București au fost săvârșite în starea

de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. și al cărei prim termen îl

constituie pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 415 din 9 mai 1996 a

Judecătoriei Sectorului 4, București, din a cărei executare condamnatul a fost

liberat condiționat în luna septembrie 1998, cu un rest de pedeapsă de 862 zile.

Este și temeiul pentru care, prin

sentința penală nr. 531 din 29 octombrie 1999, a Tribunalului București, în

baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de

pedeapsă de 862 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 415/1996, a Judecătoriei Sectorului 4,

București, rest contopit cu pedeapsa stabilită în cauză, în final inculpatul

V.P. urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

Așa fiind, cererea condamnatului de

a aplica dispozițiile art. 36 C. pen., referitoare la pluralitatea de

infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni pentru contopirea și a

pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 415/1996 cu cele aplicate prin

sentințele penale nr. 665/1999, a Judecătoriei Sectorului 4, București și nr.

531/1999, a Tribunalului București, este nefondată.

Pluralitatea sub forma concursului

de infracțiuni implică săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni de către

aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre

ele.

Cum recurentul a săvârșit

infracțiunile din perioada octombrie – decembrie 1998 pentru care a fost

condamnat prin sentința penală nr. 531 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului

București, după ce a fost condamnat definitiv și în intervalul de timp al

liberării condiționate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 415/1996,

a Judecătoriei Sectorului 4, București, rezultă că infracțiunile care fac

obiectul celor două hotărâri penale nu se află în concurs, ci în forma

pluralității de infracțiuni a recidivei, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

caz în care nu sunt aplicabile prevederile art. 36 C. pen., referitoare la

contopirea pedepselor.

Faptul că infracțiunile pentru care

recurentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 665/1999, a Judecătoriei

Sectorului 4, București sunt concurente și cu cele pentru care a fost condamnat

prin sentința penală nr. 415/1996 a Judecătoriei Sectorului 4, București și cu

cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 531/1999, a Tribunalului

București, nu înlătură caracterizarea pluralității de infracțiuni în formele

arătate anterior.

Întrucât nici din examinarea din

oficiu a hotărârilor pronunțate în cauză, conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., nu se constată existența vreunui caz de casare, recursul

condamnatului V.P. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr. 737/A din 12

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2003.