ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3643/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Olt au fost condamnați inculpații: T.D., în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani închisoare. Potrivit art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3223/2000 a Judecătoriei Craiova, iar conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat în pedeapsa de 4 ani, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.; și G.M., în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare.

Potrivit art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 31/2000 a Judecătoriei Balș, iar conform art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 249 zile în pedeapsa aplicată de 4 ani, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus prevenția de la 21 august 2001, la zi. Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații: G.C., în baza art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare în condițiile art. 81 C. pen.; M.C.; C.B.; R.S., în baza art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 99 C. pen., la câte 9 luni închisoare, în condițiile art. 81 și următoarele C. pen., pe termenul de încercare de câte un an.

S-a luat act că părțile vătămate N.C. și D.I. nu s-au constituit părți civile. Inculpații T.D. și G.M., au fost obligați la plata sumei de 6.965.540 lei despăgubiri civile plus dobânzile legale către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 19 august 2001, în timp ce părțile vătămate N.C., D.I. și N.A. erau de pază, la un teren agricol situat lângă SC S.M.R. Balș cultivat cu porumb, în apropierea lor au trecut neobservate trei căruțe în care se aflau T.D., G.M., G.C., M.C., C.B. și R.S. împreună cu făptuitorii R.C., R.S. și M.M., toți de etnie romă. Inculpații au oprit căruțele la capătul terenului aparținând părților vătămate, au coborât și au mers la lanul de porumb, unde au început să culeagă știuleți.

Acțiunea de sustragere a fost întreruptă de apariția părților vătămate N.C. și D.I. Întrucât partea vătămată N.C. era cu mașina, ajungând primul la locul furtului, el a încercat să rețină una din căruțe. Pentru a-și asigura scăparea inculpații T.D. și G.M. i-au aplicat lovituri și l-au doborât pe paznic la pământ. La fel a fost lovită și partea vătămată D.I., peste brațul stâng cu o bucată de lemn de către minorul R.C., producându-i leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare 65-70 zile îngrijiri medicale. La rândul său, în apărare, N.C. i-a aplicat lovituri inculpatului G.M., provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale. Au fost găsiți 47 știuleți de porumb în greutate de 16,450 kg, cu o valoare de 32.480 lei.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, a procesului verbal de reconstituire, a rapoartelor medico-legale, privind părțile vătămate, a declarațiilor părților vătămate, a declarațiilor martorilor N.A., B.I. și G.F., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 135 din 27 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a desființat în parte sentința primei instanțe numai referitor la soluționarea laturii penale și rejudecând cauza a majorat la câte 5 ani pedepsele aplicate inculpaților T.D. și G.M., dispunând ca aceștia să execute câte 5 ani închisoare.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind critica formulată în apelul parchetului, a considerat că pedepsele aplicate de prima instanță inculpaților T.D. și G.M. nu reflectă pericolul social grav al faptelor săvârșite de cei doi inculpați recidiviști. Privitor la celelalte critici din apelul parchetului, în sensul omisiunii aplicării agravantelor prevăzute de art. 78 lit. c) și art. 211 alin. (2) lit. b) și h) C. pen., respectiv săvârșirea faptelor împreună cu un minor, de către o persoană înarmată și cu urmările arătate în art. 182 C. pen. S-a apreciat că acestea nu sunt incidente, întrucât făptuitorii nu au cunoscut vârsta minorului, nu au folosit arme în sensul legii penale, ci numai o coadă de mătură, și nu au produs consecințele caracteristice vătămării corporale grave.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a aplicat dispozițiile agravantei prevăzute de art. 78 lit. c) C. pen., cât și a circumstanțelor de calificare prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și h) C. pen. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei. Recursul declarat este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., constituie circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. Potrivit art. 211 alin. (2) lit. b) și h) C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptelor, tâlhăria este calificată dacă a fost săvârșită de o persoană având asupra sa o armă și dacă a avut vreuna din urmările arătate în art. 182 C. pen.

Din examinarea actelor dosarului se constată că toate aceste cerințe legale sunt îndeplinite. Astfel, inculpații din cauză, aparțineau aceleiași comunități, locuiau împreună în satul Săliște, comuna Bârza, aveau legături apropiate și desfășurau cu toții activități de colectare a fierului vechi și de transportare a acestuia la puncte de valorificare. În aceste condiții ei au cunoscut neîndoielnic că făptuitorul R.C. este minor, el având vârsta de 10 ani și 9 luni. Mai este de menționat că inculpații și acest minor se întorceau în seara agresiunii de la Balș unde depuseseră fierul vechi colectat și împreună au luat hotărârea de a intra în lanul de porumb al părților vătămate și de a sustrage știuleți.

Ca atare, comițând fapta împreună cu un minor, sunt aplicabile dispozițiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen. Probele administrate în cauză au confirmat că inculpații G.M., T.D. și minorul R.C. au exercitat violențe asupra celor două victime, ei lovind cu obiecte contondente, ciomege concomitent victimele, în cadrul unei activități indivizibile în realizarea aceluiași scop de a-și asigura scăparea după tentativa de furt săvârșită. Acele obiecte folosite pentru atac, sunt asimilate armelor conform art. 151 alin. (2) C. pen., astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) din același cod. Împrejurarea că loviturile aplicate în condițiile coautoratului au avut efectele arătate de art. 182 C. pen., numai în privința uneia din părțile vătămate (victima D.I.) atrage aplicarea pentru cei doi coautori a prevederilor art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen.

Întrucât motivele de casare invocate, prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 17 1 C. proc. pen., sunt întemeiate, Curtea, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, urmează a admite recursul parchetului, a casa decizia atacată, cât și sentința primei instanțe numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 75 lit. c) și art. 211 alin. (2) lit. b) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod. Rejudecând cauza în aceste limite, se vor aplica aceste dispoziții și se vor menține pentru faptele săvârșite prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și h), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pedepsele de câte 5 ani aplicate inculpaților T.D.

și G.M. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se vor deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive a inculpaților de la 21 august 2001, la 10 septembrie 2003. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 135 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații T.D. și G.M. Casează decizia și sentința penală nr. 114 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 75 lit. c) și art. 211 alin. (2) lit. b) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod. Aplică în cauză dispozițiile art. 75 lit. c) și art. 211 alin. (2) lit. b) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și menține pedepsele de câte 5 ani închisoare stabilite pentru inculpații T.D. și G.M. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpaților de la 21 august 2001, la 10 septembrie 2003. Onorariul de avocat în sumă de 600.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.