ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1562/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1562/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 11

martie 2005, Tribunalul Olt i-a condamnat pe inculpații:

1. P.V.;

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen., în dauna părților vătămate A.S., A.F. și C.G.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b), c), d) și f) C. pen., inculpații au fost condamnați la pedepsele de câte 10

ani închisoare fiecare.

În cauză s-au aplicat dispozițiile art.

37 lit. b) C. pen., pentru inculpații P.V. și I.O.G., înlăturându-se aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., pentru inculpații I.O.G. și N.V.

S-au descontopit pedepsele

rezultante de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului P.V. prin sentința penală

nr. 2119 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei sector 1 București și 4 ani și 6

luni închisoare, aplicată inculpatului I.O.G., prin sentința penală nr. 481 din

14 decembrie 2001 a Judecătoriei Oltenița, repunându-se pedepsele aplicate

pentru infracțiunile concurente în individualitatea lor, respectiv:

- câte 4 ani și 6 luni închisoare,

pentru două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit.

a) și art. 13 C. pen. și;

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen.,

privind pe inculpatul P.V.;

- câte 4 ani închisoare, pentru două

infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) și art. 13 C. pen., și;

- 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 13 C. pen. pentru inculpatul N.V.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-au contopit pedepsele mai sus amintite cu pedepsele aplicate în prezenta

cauză, iar pentru inculpatul I.O.G. cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 481/2001 a Judecătoriei Oltenița, dispunându-se ca

inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de câte 10 ani închisoare, sporită

cu 2 ani închisoare, în total câte 12 ani închisoare.

În cauză s-a aplicat față de fiecare

inculpat dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest pentru fiecare inculpat,

deducându-se arestul preventiv executat de la 10 aprilie 1995, la 17 noiembrie

1997, de la 8 mai 2001 la 14 august 2001 și de la 22 iunie 2002 la zi, pentru

inculpatul P.V., de la 20 ianuarie 1995 de 17 ianuarie 1996, și de la 23 iulie

2002, la zi, pentru inculpatul N.V., iar pentru inculpatul I.O.G. de la 28

iunie 2001, la zi.

S-a dispus anularea formelor de

executare emise în baza sentinței penale nr. 2119/2000 a Judecătoriei sector 1

București, pentru P.V. și în baza sentinței penale nr. 481/2001 a Judecătoriei

Oltenița pentru inculpatul I.O.G., dispunându-se emiterea de noi mandate de

executare.

Rezolvând latura civilă a cauzei,

instanța de fond, în baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. pen., a

constatat recuperată în natură cantitatea de 3 kg aur și suma de 16.000 dolari S.U.A.

din prejudiciul reclamat de părțile civile A.S. și A.F.

Inculpații au fost obligați la câte

50.000.000 lei daune morale către părțile civile A.S. și A.F. și la 30.000.000

lei daune morale către partea civilă C.G.

Au fost respinse celelalte pretenții

formulate de părțile civile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond investită prin mai multe acte de sesizare întocmite de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Olt, ce vizau trimiterea în judecată a inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, constatând că se află în

prezența cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. și făcând aplicarea art. 32 C. proc. pen., a dispus reunirea tuturor

cauzelor, fiind înregistrat în dosarul nr. 2626/2004, în care s-a pronunțat

sentința supusă apelurilor inculpaților.

În esență, probatoriul administrat

în cursul urmăririi penale, cum în faza cercetării judecătorești, interpretat

de instanța de fond, a conturat următoarea situație de fapt:

În noaptea de 11 aprilie 2001, un

număr de 7-8 autori din care inculpații P.V., N.V. și I.O.G., restul rămânând

neidentificați, au pătruns în domiciliul părților vătămate A.S. și A.F., din

orașul Drăgănești Olt, cunoscând că aceștia dețin importante sume de bani și o cantitate

mare de aur, având reputația în comunitatea din care făceau parte ca fiind

oameni bogați.

Deplasarea în orașul Drăgănești s-a

făcut urmare unui înțelegeri între aceștia cu două autoturisme marca Cielo,

unul de culoare vișinie și un altul tip Break.

Inițial, mașinile au fost parcate în

fața unui bar, situat la circa 50-100 metri de locuința lui A.S., din

autoturismul vișiniu au coborât N.V., I.O.G., P.F. și P.V., în local a pătruns

doar P.V., ce a cumpărat 10 sticle cu bere, ceilalți rămânând în aproprierea

ușii.

Imediat, cele două autoturisme au

fost puse în mișcare și au oprit după parcurgerea distanței existentă până la

locuința părților vătămate.

Din unul din autoturisme au coborât

aceeași inculpați, care s-au deplasat către partea vătămată C.G., paznicul de

serviciu al locuinței familiei A.

Inculpatul P.F. l-a lovit cu o bară

metalică în zona feței doborându-l la pământ și ajuns în stare de inconștiență,

partea vătămată a fost urcată în autoturism de către ceilalți condus în afara

comunei Dăneasa și abandonat într-un lan de grâu, după imobilizarea mâinilor cu

o centură de siguranță și un fular.

După abandonarea acestei părți

vătămate, inculpații și ceilalți agresori care-i însoțeau s-a întors la

locuința părților vătămate A.S. și A.F., de la care intenționau să sustragă

bunuri de valoare și importante sume de bani.

Întreg grupul format 7-8 persoane au

pătruns în camera unde dormeau soții A., împreună cu cei 6 copii, i-au

imobilizat prin legarea mâinilor și picioarelor cu cabluri electrice,

agresându-i fizic și psihic, pentru ca sub amenințare să le dea cheia de la

casa de bani.

Față de amenințările proferate de

agresori, în sensul că le vor omorî copii, părțile vătămate au predat acestora

cheia de la casa de bani, precizându-le locul unde este amplasată.

Parte din agresori au rămas cu

părțile vătămate, deposedând-o pe A.F. de salba pe care o avea la gât, precum

și pe cele două fiice minore de astfel de bijuterii pe care le purtau.

Din casa de bani partea vătămată a

susținut că i s-au sustras 5kg bijuterii aur, 30.000 dolari S.U.A., un ceas de

mână marca Rolex, un telefon mobil și o sticlă de whiski.

După sustragerea bunurilor

menționate, agresorii au părăsit locuința părților vătămate cu cele două

autoturisme marca Cielo, unul de culoare vișinie, altul model Break.

La scurtă vreme, după plecarea

acestora, partea vătămată A.S. a reușit să se dezlege și cu autoturismul marca

Mercedes, proprietate personală, a plecat în urmărirea agresorilor, reușind

să-i blocheze la un moment dat pe raza comunei Radomirești, județul Olt, ocazie

în care a produs și avarii autoturismului vișiniu.

Cum partea vătămată nu a putut în

cele din urmă să imobilizeze inculpații, care au părăsit raza comunei

Radomirești, chiar în condițiile în care unul din autoturisme fusese avariat,

s-a deplasat la Poliția di Roșiorii de Vede, relatând cele întâmplate.

Împotriva sentinței inculpații au

declarat apeluri în termen legal, negând săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina lor.

La 10 octombrie 2005, inculpatul N.V.

și la 2 decembrie 2005, inculpatul P.V., au formulat cereri scrise de la

locurile de deținere prin care au învederat instanței de apel că înțeleg să-și

retragă căile de atac.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 408 din 22 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul I.O.G., a luat act de retragerea apelurilor declarate de

inculpați P.V. și N.V.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a dedus arestul preventiv de la 11 martie 2005 la 20 decembrie

2005.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul I.O.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

reiterând motivele formulate în fața instanței de apel.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și lucrările

dosarului se constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă,

a încadrat juridic corespunzător faptelor săvârșite de inculpatul I.O.G.

aplicându-i acestuia pedepse corect individualizate conform art. 72 și 52 C.

pen.

Astfel, din probele administrate în

cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care

a fost cercetat și condamnat.

Se constată că atât pe parcursul

urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul I.O.G.

a negat constant săvârșirea infracțiunilor. Susținerile acestuia sunt însă

contrazise de declarațiile părților vătămate, soții A.S. și A.F. aceștia

arătând că au fost agresați de inculpat în noaptea de 11 aprilie 2001.

În declarația sa, inculpatul N.V.

l-a indicat pe inculpat ca fiind unul din cei împreună cu care au pătruns în

locuința părților vătămate: „Am intrat în domiciliul părții vătămate A.S. eu, P.V.

și I.O.G.”.

Inculpatul P.V., de asemenea, l-a

indicat pe acest inculpat ca făcând parte din grupul celor 10 persoane care

s-au îmbarcat în cele două mașini cu scopul de a recupera banii de la partea

vătămată, în declarația sa dată în faza cercetării judecătorești.

În timpul urmăririi penale, organele

de poliție au procedat la efectuarea de prezentări pentru recunoașterea din

grup a inculpatului, acesta fiind recunoscut fără ezitare de partea vătămată A.S.

ce precizează că este unul din cei care au pătruns în locuința sa în noaptea de

11 aprilie 2001. Susținerea inculpatului potrivit căreia la acea dată era

bolnav având afecțiuni ale coloanei vertebrale și din acest motiv nu se putea bate

cu nimeni, corect a fost înlăturată de instanțe, dovedindu-se a fi neadevărată

din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză.

Cu celelalte părți vătămate și

martori, inculpatul I.O.G. a refuzat să participe la prezentare pentru

recunoașterea din grup așa încât s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere

după fotografii. Astfel paznicul C.G., martorii S.C.M. (barman), P.M. (persoană

aflată la bar) au indicat fotografia inculpatului ca fiind unul din

participanții la tâlhăria comisă, în noaptea 11 aprilie 2001, și una din

persoanele prezente în fața barului în momentul anterior săvârșirii faptelor.

În raport de aceste probe, faptul că

inculpatul recurent nu recunoaște săvârșirea faptelor nu poate fi interpretată

decât ca o atitudine procesuală lipsită de justificare.

Cât privește cuantumul pedepselor

aplicate inculpatului în mod corect instanța de fond a apreciat că având în

vedere pericolul social concret al faptelor de tâlhărie și de lipsire de

libertate dat de modalitatea comiterii acestora, în grup organizat alcătuit

dintr-un număr mare de persoane, că numai pedeapsa închisorii orientată spre un

cuantum mai mare este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ prevăzut

de legiuitor.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului a fost cerută, de asemenea, în vedere de către instanță

perseverența infracțională a acestuia (faptele fiind săvârșite în stare de

recidivă postexecutorie) ca și atitudinea lui procesuală prin care a încercat

permanent să obstrucționeze aflarea adevărului în cauză.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici

motive de casarea susceptibile a fi luate în considerare, din oficiu.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de inculpatul I.O.G., ca nefondat.

Va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 28 iunie 2001 la 10 martie 2006.

Totodată în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.O.G. împotriva deciziei penale nr. 408 din 22

decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 iunie 2001 la 10 martie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 martie 2006.