ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2991/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința nr. 247 de la 28 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului P.I.T.  recidivist, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 653/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pentru pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu și s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin aceeași sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pe durata executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 aprilie 2000 la 30 aprilie 2001.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 500 de la 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Sibiu și s-au anulat actele false.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 644.808 RON, plus majorările de întârziere calculate de la 24 mai 2007, până la achitarea sumei datorate.

Inculpatul a fost obligat la 2.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON onorariu apărător oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj nr. 183 D/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, arestat preventiv în lipsă, P.I.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002.

S-a reținut în fapt că, din actele și lucrările dosarului efectuate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1554/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților S.G., fostă P. și V.D., pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și respectiv, prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul P.I.T., în vederea depistării acestuia și efectuării urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei D.F., pentru aceleași infracțiuni.

Din actul de sesizare rezultă, în esență, că inculpata S.G. în calitate de consilier al DGFP Dolj, a parcurs fictiv procedura prevăzută de O.G. nr. 70/1997, privind rambursarea de TVA, în sumă de 3.703.467.000 ROL, inculpatului P.I.T., care, după ridicarea în două tranșe a acestei sume, a părăsit țara.

La sfârșitul lunii ianuarie 2004, inculpatul l-a cunoscut printr-un intermediat pe V.D., iar la inițiativa lui P.I.T., care avea antecedente penale de acest gen, au convenit să pună în practică o manoperă frauduloasă pentru a obține rambursare de TVA, fără justificare legală.

În acest sens, inculpatul P.I.T. a sugerat că actele necesare să poarte o dată din luna decembrie 2003.

Fapta s-a materializat fără dificultate câteva zile mai târziu, când inculpatul V.D. a întocmit factura datată 17 decembrie 2003, ce constă în prestări servicii software, fără acoperire reală, în valoare de 23.195.400.000 lei, din care TVA 3.703.467.000 lei.

Acest act semnat de inculpat, a constituit documentul de bază la nașterea obligației în sarcina statului, astfel că, după ce și inculpata S.G. a parcurs fictiv procedura prevăzută de O.G. nr. 70/1997, privind rambursarea de TVA, suma de 3.703.467.000 lei a fost eliberată în două tranșe inculpatului P.I.T., care, după încasarea sumei a părăsit țara.

S-a mai reținut că la, 16 mai 2005, s-a înregistrat la DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, informarea din 23 noiembrie 2004 a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, referitoare la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, de către numiții P.I.T. și V.D., prin intermediul conturilor personale, ale societății M.C. SRL.

De asemenea, s-a constatat că în perioada 16 - 17 februarie 2004, P.I.T. a retras în numerar suma de 3.646.608.000 lei, declarând verbal că intenționează să achiziționeze un teren.

La 16 februarie 2004, acesta a încasat în contul personal suma de 3.661.000.000 lei de la SC M.C. SRL, la care este asociat, cu titlu de rambursare împrumut, prezentând ca documente justificative contractul de împrumut din data de 10 decembrie 2003 și balanța analitică a lunii decembrie 2003.

La rândul ei, SC M.C. SRL a încasat suma de 3.661.387.339 lei de la AFP Craiova, cu titlu de rambursare TVA.

Prin ordonanța de la 8 decembrie 2006, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 479/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj la Dosarul nr. 183/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, iar în temeiul art. 238 C. proc. pen., s-a dispus extinderea cercetării penale față de inculpatul P.I.T. și pentru infracțiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002.

Folosind documente falsificate - un contract de împrumut datat 10 noiembrie 2003, balanță întocmită la 31 decembrie 2003 și un act adițional la statutul SC M.C. SRL în care se menționează că este administratorul acestei societăți - inculpatul P.I.T. a transferat această sumă de bani în contul personal, fiind ridicată la 16 februarie 2004 - 520.000.000 lei și 17 februarie 2004 - 3.126.000.000 lei, la data de 18 februarie 2004 inculpatul părăsind teritoriul României prin PTF Calafat.

În vederea ascunderii originii ilicite a sumei de 3,7 miliarde lei, astfel obținută la 16 februarie 2004 inculpatul în baza unor documente falsificate, după ce și-a deschis cont personal la aceeași unitate bancară a transferat suma în acest cont, iar ulterior în zilele de 16 și 17 februarie 2007, suma a fost retrasă în numerar de P.I.T., astfel cum rezultă și din sesizarea ONPCSB.

La 18 februarie 2004, inculpatul a alimentat contul personal al numitului V.D. nr. X cu suma de 80.000.000 lei ROL, deschis la R.B. - Sucursala Dolj, după care, așa cum rezultă din cercetări a părăsit teritoriul României.

Din investigațiile efectuate și declarația martorei L.M. suma de bani a fost scoasă din țară de P.I.T., motivând că dorește să achiziționeze utilaje tipografice, în realitate, acesta părăsind România, stabilindu-se în Venezuela.

Prin Ordonanța nr. 1554/P/2004 de la 2 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P.I.T., iar prin Încheierea nr. 607/P/2005 de la 10 februarie 2005 - Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă, în lipsă, pe o perioadă de 30 zile a acestuia, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 12.

Inculpatul P.I.T. a fost dat în urmărire generală sub nr. X din 18 iunie 2004 și în urmărire internațională sub același număr de la 14 martie 2005, din datele organelor de poliție, rezultând că în prezent acesta se află în Venezuela.

La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și împrejurarea că inculpatul este recidivist, conform art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., prin Sentința penală nr. 500 de la 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Sibiu și 1 an închisoare pentru infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 C. pen., pedeapsă grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Astfel, avându-se în vedere data comiterii faptelor, față de condamnările anterioare, instanța de fond în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a dispus revocarea grațierii pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința sus-menționată și a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin aceeași sentință penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă aplicată în cauza de față cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 14 aprilie 2000, până la 30 aprilie 2001 și s-a anulat mandatul de executare emis în baza Sentinței penale nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu și actele false.

Pe latură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 14 C. pen. și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă promovată de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 644.808 RON și majorările de întârziere calculate de la 24 mai 2007, până la achitarea sumei datorate.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța a omis să se pronunțe cu privire la măsura preventivă dispusă în cauză și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, în mod greșit a realizat contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu în baza acestui text de lege și a dispozițiilor art. 36 rap. la art. 33 - 34 C. pen., referitor la infracțiuni concurente.

Prin Decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva Sentinței penale nr. 247 din 28 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 25/63/2007, pe care a desființat-o în latura penală și a menținut arestarea preventivă a inculpatului dispusă prin Încheierea nr. 607 din 10 februarie 2005, constatând că inculpatul se sustrage de la judecată.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate în prezenta cauză și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin încheierea nr. 607 de la 10 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.I.T. pe o perioadă de 30 zile de la data la care va fi prins, emițându-se mandatul de arestare preventivă de la aceeași dată. Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., instanța avea obligația ca prin hotărârea pronunțată să dispună asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel încât a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, sub acest aspect.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că, în mod greșit instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 a realizat contopirea pedepselor concurente aplicate prin Sentința penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu, în baza acestui text de lege, astfel încât pedepsele aplicate au fost repuse în individualitatea lor iar în urma contopirii pedepselor inculpatul P.I.T., urmând să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.:

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei penale și, rejudecând, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este tardiv pentru cele ce urmează a fi expuse:

Potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc. pen. aplicabil și pentru recurs, este considerată ca făcută în termen declarația de recurs introdusă după expirarea termenului legal, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. Din economia textului legal rezultă că, repunerea în termen este un remediu procesual care operează când instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, ca urmare, se consideră ca fiind făcut în termen recursul introdus după expirarea termenului de recurs. Prima condiție de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen - existența unei cauze temeinice de împiedicare -, în speță nu este îndeplinită, întrucât aspectele reliefate de inculpat că nu a fost în țară nu pot fi apreciate, potrivit practicii judiciare și doctrinei, ca fiind cauze temeinice de împiedicare a declarării recursului în termen, atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada că există o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să se întoarcă în țară în vederea uzării de calea de atac legală a recursului. Cea de-a doua condiție referitoare la data până la care trebuie făcută cererea de recurs, în legătură cu care solicită repunerea în termen, de asemenea nu este îndeplinită în cauza dedusă judecății. Art. 364 C. proc. pen. stabilește un termen maxim de 10 zile pentru declararea recursului pentru care se cere repunerea în termen, care a expirat în cauză, având în vedere că de la data de 8 februarie 2012, data încarcerării în Penitenciarul Craiova în vederea executării pedepsei dispusă prin decizia penală recurată, nu a existat nici un impediment pentru inculpat de a declara recursul. De la această dată instanța de control judiciar are obligația de a calcula cele 10 zile, și acestea s-au împlinit la 17 februarie 2012 și, cu toate acestea, inculpatul nu a declarat recursul în prezenta cauză decât la 20 aprilie 2012. Culpa inculpatului în exercitarea recursului peste termen cu nerespectarea dispozițiilor art. 364 C. proc. pen. îndrituiesc instanța de recurs să constate că cele două condiții de fond nu sunt îndeplinite și, prin urmare, cererea de repunere în termen se va respinge ca neîntemeiată. În această situație, recursul declarat de inculpat este tardiv.

Introducerea recursului are efectul de a învesti instanța de control judiciar cu verificarea hotărârilor atacate în recurs. Procedura unui astfel de efect depinde însă de valabilitatea recursului declarat, de introducerea lui în condițiile legii. Dacă au fost încălcate dispozițiile legale de care depinde valabilitatea recursului, instanța de control judiciar nu mai poate proceda la verificarea legalității și, în anumite limite și a temeiniciei hotărârilor atacate, și, în consecință, îl va respinge ca fiind introdus cu încălcarea legii.

În speță, recursul fiind declarat după expirarea termenului legal de recurs de 10 zile, inculpatul este decăzut din exercițiul dreptului său conform prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. pen., situație în care demersul judiciar promovat nu mai poate produce efecte juridice.

Solicitarea recurentului inculpat de a beneficia de dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., nu va mai fi supusă analizei Înaltei Curți având în vedere că recursul declarat este tardiv.

Așa fiind, cererea de repunere în termenul de recurs urmează a fi respinsă ca nefondată, fiind formulată cu depășirea termenului de 10 zile calculat de la data începerii executării pedepsei, situație în care recursul urmează a fi respins ca tardiv conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul P.I.T..

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 197 din data de 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL