ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1812/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1812/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din 7

iulie 2003, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a schimbat încadrarea juridică

din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpatul

M.B.G., la 5 ani închisoare.

În baza art. 208 și art. 209 lit.

e), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, a contopit pedepsele stabilite și a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A schimbat încadrarea juridică a

faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2)

lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat art. 198 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe

inculpatul R.M.M. la un an și 8 luni închisoare.

În latura civilă, a admis acțiunea

civilă formulată de B.D.M. și a obligat inculpații, în solidar, să plătească

acesteia suma de 100.000.000 lei daune morale, fiecare dintre inculpați, în

solidar cu părțile responsabile civilmente.

S-a reținut că, în

data de 7 mai 2003, cei doi inculpați, cunoscuți cu comportament deviant

caracterizat de dezinteres pentru școală, fugă de acasă, consum de alcool și

frecventarea unor anturaje cu mare potențial infracțional, au consumat bere după

care, în jurul orei 18,00, s-au deplasat către zona Liceului Pedagogic.

Inculpatul M.B.G., împreună cu T.N.,

a mers la liceu, unde a discutat cu prietena sa, martora A.E., apoi i-a spus

părții vătămate B.D.M. să meargă cu el, pentru a discuta cu inculpatul R.M.M.,

cu care acesta avusese anterior o relație mai apropiată.

Inițial, partea vătămată a refuzat

să dea curs cererii, însă inculpatul menționat a insistat, trăgând-o de mână

câțiva metri.

În aceste condiții, partea vătămată

a acceptat să-l însoțească pe inculpat până la grădinița din apropiere,

cerându-i însă să o lase să meargă singură, pentru a nu fi văzută de mână cu

acesta.

În raport de împrejurarea că partea

vătămată le-a cerut martorelor A.E. și M.A. să o aștepte, rezultă că acesta

intenționa doar o scurtă discuție cu inculpatul R.M.M.

La locul de întâlnire inculpatul

R.M.M. nu a discutat cu partea vătămată, iar inculpatul M.B.G. i-a cerut

acesteia să îi urmeze.

Cei doi inculpați, împreună cu T.N.,

s-au deplasat către balta din zona barajului nord pentru a face baie, iar

partea vătămată i-a urmat.

S-a reținut că partea vătămată avea

încredere în cei doi inculpați, deși cunoștea antecedentele și comportamentul

acestora, deoarece în perioada cât fusese prietenă cu inculpatul R.M.M.,

aceștia avuseseră un comportament bun față de ea.

După ce grupul a ajuns la balta

menționată, inculpatul M.B.G. i-a cerut victimei să-i aștepte până când vor

face baie, urmând să discute după aceea.

După ce aceștia au făcut baie,

partea vătămată le-a cerut din nou inculpaților să-i spună ce doresc să

discute.

În acel moment, numitul T.N. și

inculpatul M.B.G. i-au luat părții vătămate, din geantă, o agendă în care se

afla suma de 250.000 lei, după care i-au restituit agenda, spunându-i că banii

vor fi restituiți mai târziu.

Inculpatul M.B.G. i-a cerut părții

vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el și cu inculpatul R.M.M.,

spunându-i că, dacă nu vrea, o va obliga să întrețină raporturi sexuale cu toți

cei patru băieți prezenți, respectiv cei doi inculpați, T.I. și B.A., cu care

s-au întâlnit la baltă.

În fața acestei situații, partea

vătămată a plecat cu inculpatul M.B.G. într-un loc mai retras, s-a așezat pe o

haină și s-a dezbrăcat, apoi inculpatul menționat a încercat să întrețină un

raport sexual.

Partea vătămată a încercat să evite

consumarea raportului sexual, prin mișcări ale șoldului, după care i-a cerut să

înceteze, întrucât are dureri și apoi l-a zgâriat pe brațe.

Pentru a o determina să renunțe la

opoziția menționată, care făcea imposibilă penetrarea, inculpatul a lovit-o pe

partea vătămată cu pumnul în șold, provocându-i o echimoză.

Ca urmare a faptului că era virgină

și s-a opus tot timpul realizării raportului sexual, inculpatul menționat s-a

ridicat și a mers să urineze, moment în care a venit celălalt inculpat, R.M.M.,

care se apropiase între timp.

Și acest inculpat a încercat să

realizeze un raport sexual, la care a renunțat la cererea părții vătămate, când

aceasta a acuzat dureri.

Revenind inculpatul M.B.G. a

încercat din nou să aibă un raport sexual cu partea vătămată, fără a reuși

intromisiunea și renunțând față de opoziția acesteia.

După ce și inculpatul M.B.G. a

lăsat-o în pace, de partea vătămată s-a apropiat numitul T.N. și i-a luat

pantalonii, însă la cererea acesteia a intervenit inculpatul R.M.M., îndepărtându-l.

Cu toții au plecat către casă,

partea vătămată găsind acasă pe o vecină, părinții săi fiind plecați pentru a o

căuta, alarmați pentru că nu ajunsese acasă până la acea oră.

Partea vătămată, de rușine, nu a

spus vecinei ce s-a întâmplat, însă când s-au întors părinții săi, la

întrebarea mamei, partea vătămată a răspuns că a fost violată.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpații

menționați.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vâlcea a criticat hotărârea atacată cu apel, sub următoarele aspecte:

- greșita schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2)

lit. a) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 198 alin. (1) C. pen.;

- greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.B.G., în sensul că pedeapsa

stabilită este prea mică în raport cu fapta comisă.

Inculpatul M.B.G. a susținut că în

mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol și a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., iar ca modalitate de executare

aplicarea măsurii educative prevăzute de art. 103 C. pen.

Inculpatul R.M.M. a susținut că în

mod greșit a fost condamnat și a solicitat achitarea, iar în cazul reținerii

vinovăției, aplicarea unei măsuri educative.

S-a mai solicitat reconsiderarea

cuantumului daunelor morale la care a fost obligat.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia penală nr. 210/ A din 16 septembrie 2003, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și de inculpatul M.B.G., a

desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând:

- a descontopit pedepsele aplicate

inculpatului M.B.G.;

- a făcut aplicarea art. 74 alin.

(2) și art. 76 lit. b) C. pen.;

- a redus pedepsele aplicate acestui

inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm C. pen.,

și la 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208

și art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm C. pen.;

- a contopit pedepsele și a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei, cu referire la inculpatul R.M.M., din

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.,

text de lege în baza căruia l-a condamnat la 2 ani închisoare, cu aplicarea

art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

atacate au fost menținute.

Prin aceeași hotărâre, apelul

declarat de inculpatul R.M.M. împotriva hotărârii primei instanțe a fost

respins, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în raport de probatoriul administrat în cauză, că partea

vătămată B.D.M. este în vârstă de 13 ani, martorii caracterizând-o ca o

persoană timidă, chiar fricoasă.

Ea fusese amenințată de către cei

doi inculpați, în curtea școlii, cu o zi înainte. În seara zilei de 7 mai 2003

a fost luată cu forța de către cei doi inculpați și condusă într-un loc izolat,

situație în care nu avea posibilitatea să ceară ajutor. Inculpatul R.M.M. a

încercat să consume actul sexual cu partea vătămată, imediat după ce aceasta

fusese violată de inculpatul M.B.G.

Toate aceste împrejurări conduc la

ideea că partea vătămată s-a aflat în imposibilitate fizică și psihică de a-și

exprima voința și de a se apăra de acțiunea inculpatului R.M.M.

Cu toate acestea, partea vătămată a

opus rezistență fizică, atât cât a putut, cauzându-i inculpatului R.M.M.

leziuni prin zgâriere cu unghiile.

În aceste condiții, fapta

inculpatului R.M.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la viol, așa cum a reținut actul de trimitere în judecată.

Martorul B.A., care s-a aflat la

locul unde s-au săvârșit faptele menționate, a relatat că inculpatul R.M.M. i-a

cerut inculpatului M.B.G. să se grăbească, pentru a-i veni și lui rândul.

În condițiile arătate, este lipsită

de temei motivarea instanței de fond că inculpatul R.M.M. a fost în eroare cu

privire la lipsa de consimțământ a părții vătămate.

De altfel, în declarațiile pe care

le-a dat, partea vătămată a precizat că a fost agresată de ambii inculpați.

Ca atare, se impune schimbarea

încadrării juridice, în sensul reținut în dispozitiv.

La individualizarea pedepsei,

instanța de apel a ținut seama de gradul de pericol social al faptei,

împrejurările în care a fost săvârșită și persoana inculpatului care, anterior

săvârșirii faptei, a avut o comportare corespunzătoare.

Cu referire la inculpatul M.B.G.,

instanța de control judiciar a reținut că nu poate fi primit punctul său de

vedere privitor la greșita condamnare pentru infracțiunea de viol.

Astfel, toate probele administrate

fac dovada că inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată, prin

constrângere. Chiar dacă victima este virgină, în conținutul vaginal al

acesteia s-au pus în evidență prezența spermatozoizilor, element ce dovedește

că intromisiunea a avut loc. Prima instanță a reținut în mod corect starea de

fapt și a dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite de acest inculpat.

Însă din datele personale ale

acestuia rezultă că inculpatul a fost lipsit de un model paternal, părinții săi

fiind divorțați, precum și de o locuință stabilă până la vârsta de 12 ani.

Totodată, acesta a fost lipsit de supraveghere din partea mamei, care s-a

căsătorit cu un bărbat cu un trecut infracțional, elemente ce și-au pus

amprenta asupra psihicului său. Pe de altă parte, la data săvârșirii faptei,

inculpatul împlinise 16 ani doar de două săptămâni. În raport de toate aceste

elemente, pedeapsa nu trebuie percepută vindicativ, ci doar ca un mijloc de

reeducare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

inculpații menționați au declarat recurs.

Inculpatul R.M.M. a criticat decizia

pronunțată în apel sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei comise,

precum și cu privire la greșita individualizare a pedepsei, apreciată ca fiind

prea aspră în raport de conținutul concret al activității infracționale și,

prin comparație cu pedeapsa aplicată coinculpatului M.B.G. aceeași infracțiune.

Inculpatul M.B.G. a solicitat

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată următoarele:

Comparând cele două texte puse în

discuție, cu referire la încadrarea juridică a faptei, se constată că ambele

ocrotesc libertatea individuală a persoanei, cantonată la libertatea sexuală,

respectiv dreptul acesteia de a dispune liber de corpul ei, evident cu

respectarea normelor de drept, precum și a celor morale.

În cazul infracțiunii prevăzute de

art. 197 C. pen., legea sancționează nesocotirea dreptului persoanei de a

consimți sau nu la întreținerea unui raport sexual, prin orice constrângere

exercitată în scopul determinării în acest sens, cu distincțiile prevăzute de

textul mențional.

În cazul infracțiunii prevăzute de

art. 198 alin. (1) C. pen., legea penală sancționează neîndeplinirea obligației

tuturor de a se abține de la un raport sexual cu o persoană care nu a împlinit

vârsta de 15 ani. În acest caz, din considerente ținând de consecințele de

ordin fizic și psihic implicate de practicarea raporturilor sexuale la o vârstă

fragedă, de naivitatea și lipsa de experiență specifice acestei vârste

constituind condiții de victimizare, legea consideră nevalabil consimțământul

dat pentru întreținerea unui raport sexual.

În cauză au fost probate cert

constrângerea corelativă lipsei consimțământului liber, așa încât încadrarea

juridică a faptelor este cea legală, decizia atacată nefiind supusă cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat de

inculpatul R.M.M., motiv pentru care recursul se constată neîntemeiat sub

aspectul acestei critici.

În favoarea inculpatului M.B.G. au

fost reținute, discutabil, circumstanțe atenuante judiciare, pedeapsa fiind

redusă sub minimul prevăzut de lege. În raport de modul de săvârșire a

infracțiunilor, de conduita acestuia anterior, dar și posterior comiterii

faptelor, din actele dosarului rezultând că, în data de 19 decembrie 2003,

Consiliul Profesoral al Grupului Școlar Sanitar A.I. a hotărât „abandonul lui

școlar cu un număr de 163 absențe nemotivate”, nu se constată temeiuri pentru

reducerea pedepselor, așa încât recursul declarat de acest inculpat se constată

a fi nefondat.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului R.M.M. se constată că nu s-a dat eficiența cuvenită împrejurărilor

privind regretul lui sincer pentru fapta săvârșită și continuării cursurilor

școlare. Totodată, nu s-a avut în vedere proporționalizarea pedepsei, prin

comparație cu cea aplicată coinculpatului, în raport de aportul și atitudinea

acestora față de infracțiune, semnificativ diferite. Ca atare, sub acest

aspect, pedeapsa aplicată acestui inculpat apare ca nefiind just

individualizată, așa încât decizia atacată este supusă cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea

va admite recursul declarat de inculpatul R.M.M., va casa decizia atacată numai

cu privire la cuantumul pedepsei principale, pe care o va reduce de la 2 ani

închisoare la un an închisoare și va menține celelalte dispoziții.

Totodată, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de

inculpatul M.B.G. care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi

obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare, în solidar

cu părțile responsabile civilmente M.C. și O.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.M.M. împotriva deciziei penale nr. 210/ A din 16 decembrie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Casează decizia atacată cu privire la cuantumul

pedepsei principale, pe care o reduce de la 2 ani închisoare la un an

închisoare.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii atacate.

Constată că inculpatul a fost

arestat de la data de 8 mai 2003 până la data punerii efective în libertate

conform dispozițiilor instanței din încheierea de ședință din data de 31 iulie

2003 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 3826/2003.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.B.G. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurentul inculpat

M.B.G., în solidar cu părțile responsabile civilmente M.C. și O.G., la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 5.500.000 lei către partea vătămată B.D.M.

și către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2004.