ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 292 din 13

mai 2002, Tribunalul Constanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice pentru inculpații S.V. din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 75 lit. c) și art. 13

C. pen.; B.C.M., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a) și f), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.;

V.G., din art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 – art.

211 alin. (2) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 13 C.

pen.; P.C. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211

alin. (2) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.

În baza art. 174 – art. 176 lit. d)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat

pe inculpatul:

S.V., zis „G.” la pedeapsa de 23 ani

închisoare.

În baza art. 65, raportat la art. 66

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen.,

art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului S.V.,

în final, având de executat pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., raportat la

art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatul pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani

după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 august 2001 la zi.

În baza art. 174 și art. 176 lit. d)

C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata:

B.C.M. la pedeapsa de 20 de ani

închisoare.

În baza art. 65 și art. 66 C. pen.,

s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și f) C. pen., cu aplicarea art. 65 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen., a fost

condamnată inculpata la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpata B.C.M. execută pedeapsa cea mai grea de 20 de ani

închisoare.

În baza art. 65 și art. 66 C. pen.,

s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa reținerii și arestării preventive de la 25 august 2001, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatei.

În baza art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art.

13 C. pen., a fost condamnat inculpatul:

V.G. zis „P.” la pedeapsa de 6 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 25 august 2001, la

zi.

În baza art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit.

c) C. pen., art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul:

P.C. la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 25 august 2001, la

zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 – art. 999 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 1000 alin. (2) C.

civ., au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul V.G. în solidar și cu

părțile responsabile civilmente V.T. și V.M. (părinți) către partea civilă D.M.

la plata sumei de 15.000 Euro daune materiale și 35.000 Euro daune morale, în

echivalent în lei la data efectuării plății.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.C., în folosul statului, a

unui cuțit cu mâner verde cu buton.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul S.V. la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul avocat oficiu.

Au fost obligați inculpații B.C.M.

și P.C., fiecare la plata a unei sume de 1.700.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare în folosul statului.

În baza art. 191 alin. (3) C. proc.

pen., obligă inculpatul minor V.G., în solidar cu părțile responsabile

civilmente, la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații, fiecare, inculpatul minor în solidar cu părțile

responsabile civilmente, la plata sumei de câte 445.000 lei către partea civilă

D.M. (cheltuieli de transport).

În fapt, s-a reținut că, la 23

august 2001, inculpatul S.V. a hotărât să sustragă banii victimei P.E., turistă

germană, cazată la hotelul „P.” din Stațiunea Mamaia, după ce, în prealabil a

obținut date despre aceasta de la inculpatul minor V.G., nepotul victimei.

În vederea realizării planurilor

sale, inculpatul S.V. a procurat, cu ajutorul celorlalți inculpați, un tub de

spray lacrimogen, mănuși chirurgicale, un cuțit, bandă izolatoare, iar

inculpata B.C.M. și-a procurat haine asemănătoare celor folosite de personalul

hotelului.

Inculpatul P.C. i-a transportat pe

ceilalți, de la Tuzla în Stațiunea Mamaia, în apropierea Hotelului „P.” în

dimineața zilei de 24 august 2001.

Inculpații S.V. și B.C.M. au intrat

în hotel, aceasta din urmă a bătut la ușă, a apărut victima, căreia i-a spus că

are un fax pentru ea, pentru ca, în același moment, S.V. i-a pulverizat în față

spray - ul lacrimogen, după care (împingând-o în interior și), intrând în

cameră, i-a aplicat victimei mai mulți pumni, doborând-o. Între timp, inculpata

B.C.M. a închis ușa camerei, ușa de la balcon și a tras draperia de la ferestre

pentru a nu fi văzuți de afară.

Pentru că victima refuza să spună

unde are banii, inculpatul S.V. i-a aplicat, în continuare, lovituri cu pumnii,

i-a pus un cearceaf, făcut căluș în gură și a amenințat-o cu cuțitul. Pentru a

nu putea țipa, inculpatul i-a pus o perină pe față, peste care s-a așezat

inculpata B.C.M.

S.V. a deschis, între timp, o

valiză, găsind în interior un teanc de bancnote de câte 100 mărci germane.

Pentru că victima se zbătea,

desfăcându-și legăturile, inculpatul S.V. a folosit o bandă izolatoare,

legându-o strâns, inclusiv peste gură, aplicându-i cu piciorul, puternic, o

lovitură în cap, victima pierzânduși cunoștința.

Cu obiectele și banii sustrași, cei

doi inculpați s-au deplasat la locul unde îi aștepta autoturismul condus la

inculpatul P.C., cu care au plecat spre Tuzla, iar pe drum l-au luat și pe

inculpatul minor V.G. Până să ajungă la Tuzla, în timpul parcursului,

inculpații P.C. și V.G. au fost informați despre modul cum au pus în executare

planul stabilit.

Pentru serviciul de transport

inculpatul P.C. a primit 500 mărci germane.

În drum S.V. și-a aruncat

încălțămintea care era plină de sânge și alte obiecte demascatoare.

Pentru contribuția sa la realizarea

actelor infracționale, inculpatul minor a primit mai multe sute de mărci

germane.

Între timp victima a decedat, ca

urmare a asfixiei mecanice prin mecanisme asociate.

Faptele au primit caracterizarea

juridică menționată.

Inculpații au fost obligați în

solidar, minorul în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata

sumei de 15.000 Euro daune materiale și 35.000 Euro daune morale, către partea

civilă D.M.

Apelurile Parchetului de pe lângă

Tribunalul Constanța și toți inculpații au fost admise în parte de Curtea de

Apel Constanța prin decizia penală nr. 251 din 14 octombrie 2002,

înlăturându-se din încadrarea juridică atribuită faptelor, pentru toți

inculpații agravanta prevăzută de alin. (2) lit. f) din art. 211 C. pen.

Toate celelalte dispozițiuni ale

hotărârii, au fost menținute.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații, formulând următoarele critici și observații:

inculpatul S.V.

- încadrarea juridică este greșită,

întrucât n-a intenționat să ucidă victima și nici n-a acceptat producerea

acestui rezultat;

- în raport cu datele concrete ale

cazului și cu cele ce definesc persoana sa, i s-a aplicat o pedeapsă exagerată,

ce se impune redozată.

- încadrarea juridică este greșită,

ea neparticipând cu nimic la actele de tâlhărie și cu atât mai puțin la

acțiunile ce au produs moartea victimei;

- i s-au aplicat pedepse exagerate

în raport cu participarea sa redusă la activitățile inculpatului S.V.;

- s-au stabilit despăgubiri

exagerate față de probele administrate în acest sens.

avut capacitatea să discearnă în ce mod ar putea fi folosite informațiile

furnizate de el, iar în momentul faptelor se găsea în altă localitate, astfel

că a fost greșit condamnat pentru complicitate la tâlhărie;

- oricum, i s-a aplicat o pedeapsă

nejustificat de mare, neținându-se seama că a fost minor la data faptelor,

fiind astfel aplicabile dispozițiile speciale care au fost nesocotite;

- în funcție de faptele sale și de

lipsa oricăror elemente de acord subiectiv, obligarea sa solidară la

despăgubiri este ilegală.

Inculpatul nu și-a motivat recursul

în scris, iar în fața instanței a declarat că și-l retrage, fapt despre care

s-a luat act prin încheierea nr. 881 din 20 februarie 2003 a Curții Supreme de

Justiție.

Prin motivele de recurs formulate,

inculpații s-au referit la cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17, 17

1

C. proc. pen.

Recursurile inculpaților S.V.,

B.C.M. și V.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse în condițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Activitățile infracționale și

vinovăția inculpaților, au fost corect stabilite, în deplină concordanță cu

probele administrate în cauză, caracterizarea juridică atribuită faptelor este

legală, iar sancțiunile aplicate au fost just individualizate, respectându-se

întocmai criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În privința recursului inculpatului

S.V.:

- Încadrarea juridică de omor

deosebit de grav [(art. 174, 176 lit. d) C. pen.)

]

reținută de instanțele anterioare, este exactă, fiind în

afară oricărei îndoieli că inculpatul a exercitat acțiuni specifice suprimării

vieții (obstrucția funcției respiratorii prin introducerea unui căluș în gura

victimei, blocarea căilor respiratorii cu benzi adezive și apoi acoperirea

feței cu o perină) în condițiile în care victima a fost legată de mâini și de

picioare, fiind lovită puternic și repetat, inclusiv cu picioarele în cap, până

și-a pierdut cunoștința.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit

expres suprimarea vieții victimei, a acceptat producerea acestui rezultat,

astfel că cerințele subiective ale infracțiunii de omor sunt acoperite.

În raport cu împrejurarea că

violențele deosebite, exercitate de inculpat asupra victimei, sunt evident în

legătură cu furtul comis, pentru a-l putea săvârși și a-l ascunde, corect s-a

reținut agravanta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen.

În speță nu putea fi vorba de

tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, în sensul art. 211 alin. final

C. pen., pentru că decesul victimei nu s-a produs ca un rezultat depășit (dol

depășit), ci ca urmare a intenției specifice omorului, chiar dacă aceasta s-a

manifestat într-o formă indirectă.

Raportul de constatare medico-legală

întocmit sub nr. 619 din 2 din 17 septembrie 2001 de Serviciul de

medicină-legală Constanța oferă elemente certe care fundamentează concluzia

intenției cu care a acționat inculpatul: „Moartea victimei s-a datorat asfixiei

mecanice prin mecanisme asociate: aspirat sanghin în căile respiratorii,

sufocare, comprimarea regiunii cervicale, care s-au putut produce consecutiv

unor loviri repetate cu și de corpuri dure, comprimare cu corpuri moi alungite

(bandă adezivă) și prin ocluzia orificiilor respiratorii (nas, gură) cu obiecte

moi. Între leziuni și mecanismul de producere a morții, există legătură

directă, imediată, de cauzalitate”.

Iată, așadar, că observațiile din

recursul inculpatului sunt lipsite de consistență, reținerea, în concurs, a

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie calificată fiind soluția

legală, la care corect s-au oprit instanțele anterioare.

- Pedepsele aplicate inculpatului

S.V. au fost corect individualizate, valorificându-se toate elementele concrete,

obiective și subiective, legate de fapte și făptuitor, inclusiv statutul de

recidivist postexecutoriu al inculpatului.

Prin modul în care au fost concepute

și mai ales executate infracțiunile, inculpatul a demonstrat o înclinație

deosebit de periculoasă spre violență, omorând victima, prin lovituri și

practici care exprimă cruzime în care atribuie faptelor o gravitate socială

deosebită.

În atari condiții, sunt total

lipsite de consistență obiecțiunile inculpatului privind individualizarea

tratamentului penal, instanțele anterioare oprindu-se la pedepse bine

individualizate și proporționalizate, respectându-se întocmai criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

În privința recursului inculpatei

B.C.M.:

- Și referitor la această inculpată,

încadrarea juridică de omor deosebit de grav

[

(art. 174, 176 lit. d) C. pen.)] este exactă, criticile

formulate fiind lipsite de temei.

Inculpata a acționat, alături de

inculpatul S.V., în calitate de coautor la omor și tâlhărie, participând

efectiv și direct la fapte specifice acestor infracțiuni.

Astfel, după ce S.V., a lovit

victima, punându-i un căluș la gură și o perină peste față, inculpata s-a

așezat pe perină, ceea ce a determinat fenomenele de sufocare.

Apoi, după ce inculpatul S.V. a

lovit, din nou, victima cu piciorul în cap, aceasta pierzându-și cunoștința,

inculpata B.C.M. l-a ajutat să strângă lucrurile pe care le-au luat, părăsind

camera de hotel, lăsând-o pe victimă fără cunoștință, într-o stare foarte

gravă, legată cu scoci, inclusiv la gură.

Pentru aplicarea agravantei

prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., este suficient ca scopul special

urmărit, tâlhăria, să existe în momentul săvârșirii omorului. Dacă făptuitorul

a realizat efectiv, ca în speță, tâlhăria, răspunderea sa penală există atât

pentru omor deosebit de grav, potrivit art. 176 lit. d) C. pen., cât și pentru

tâlhărie.

Așadar, procedeul folosit de

instanțele anterioare este corect și legal, precum exactă și legală este

încadrarea juridică, obiecțiunile recurentei fiind nefondate.

- Pedepsele aplicate inculpatei-recurente

au fost just individualizate, în sensul criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., evaluându-se și valorificându-se corespunzător toate datele și

circumstanțele favorabile ei, invocate în recurs, dar și aspectele concrete ce

atribuie faptelor o gravitate și o periculozitate socială cu totul deosebite.

- În sfârșit, despăgubirile acordate

sunt susținute convingător de probele administrate în cauză, astfel că nici sub

acest aspect criticile formulate de inculpata recurentă B.C.M. nu sunt fondate.

În privința recursului inculpatului

V.G.:

- În mod exact instanțele anterioare

au caracterizat juridic faptele inculpatului minor, ca fiind complicitate la

infracțiunea de tâlhărie.

Din probele administrate în cauză

rezultă în afara oricărei îndoieli că inculpatul minor, prin informațiile

furnizate, a înlesnit comiterea tâlhăriei, el cunoscând clar intențiile de jaf

ale inculpatului S.V., lui aparținându-i chiar ideea tâlhăriei, participând la

elaborarea planului de acțiune.

De altfel, ca o răsplată pentru

contribuția adusă, minorul a primit o importantă parte din valuta sustrasă în

condițiile menționate.

Obiecțiunile din recurs sunt,

astfel, lipsite de temei, instanțele anterioare procedând legal și întemeiat,

atât în ce privește încadrarea juridică atribuită faptelor, cât și în privința

individualizării tratamentului penal.

- În raport de gradul său de

participare concretă la comiterea faptelor, obligarea sa solidară la

despăgubiri este justificată, obiecțiunile formulate fiind lipsite de temei.

Astfel fiind, se demonstrează că

nici un temei de casare invocat de inculpată nu se confirmă, neexistând nici

temeiuri susceptibile a fi considerate din oficiu în sensul dispozițiunilor

art. 385

9

alin. penultim C. proc. pen., așa că recursurile

inculpaților se vor respinge, iar aceștia vor fi îndatorați să plătească la

stat cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul pentru apărarea din oficiu care

se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.V., V.G. și B.C.M. împotriva deciziei penale nr. 251

din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedepse durata arestării

preventive de la 25 august 2001, până la 17 aprilie 2003, pentru inculpații

V.G. și B.C.M., și de la 28 august 2001, până la 17 aprilie 2003 pentru

inculpatul S.V.

Obligă pe inculpatul S.V. la

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, iar pe inculpații V.G. și B.C.M. la câte 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.