Decizia nr. 2405/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 98/2002 a Tribunalului Buzău

S.S. la 4 pedepse a câte un an închisoare, pentru sustragerea a 4 tuburi Roentgen și la 3 pedepse a câte un an închisoare, pentru 3 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată și a constatat grațiate pedepsele în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997.

R.D. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la 3 luni închisoare, pentru infracțiunile menționate, prevăzute de Legea nr. 31/1990 și la 8 luni închisoare, pentru tăinuire, pedepse pe care le constată grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997.

C.V. la 3 pedepse a câte 6 luni închisoare, pentru 3 infracțiuni de fals în înscrisuri, sub semnătură privată și la 2 pedepse a câte 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire, pe care le constată grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997. Totodată, în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 2.000.000 lei.

I.G. la 6 luni închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și 8 luni închisoare, pentru tăinuire, pedepse pe care le constată grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997.

P.D. la 2 pedepse a câte un an și 10 luni închisoare, pentru 2 infracțiuni de luare de mită și la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., ultima pedeapsă constatându-se grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997. Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de câte un an și 10 luni închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 10 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani și 10 luni. Prin aceeași hotărâre, în latura civilă, - a obligat, în solidar, pe inculpații S.S. și R.D. la 5.824.500 lei despăgubiri civile și la dobânzile aferente, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, către partea civilă Spitalul Pârscov; - a obligat, în solidar, pe inculpații S.S., C.V. și P.D. la 3.920.000 lei despăgubiri civile și la dobânzile legale către partea civilă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca; - a constatat acoperite prejudiciile către Direcția Sanitară Buzău, Spitalul jud. Buzău, D.G.F.P. Buzău. A dispus anularea înscrisurilor falsificate, a constatat restituită suma de 2.000.000 lei, către inculpatul C.V. dată cu titlu de mită și a confiscat de la inculpatul I.G. suma de 200.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că anterior cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 9 din 25 ianuarie 1999, a Tribunalului Buzău, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 189 din 31 mai 1999, a Curții de Apel Ploiești, însă Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 3951 din 13 octombrie 2000, admițând recursurile declarate de inculpați, a casat hotărârile pronunțate în cauză și în baza art. 33 C. proc. pen., a restituit dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru refacerea urmăririi penale. Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, prin rechizitoriul nr. 245/246/P.A/1995 a dispus trimiterea inculpaților în judecată, pentru comiterea acelorași infracțiuni. Instanța de fond a reținut că în luna februarie 1995 inculpatul P.D., în calitate de contabil șef și membru al Consiliului de Administrație al Spitalului de Neuropsihiatrie Sapoca, a acceptat propunerea inculpaților I.G. și C.V. de a-i sprijini în activitatea de inducere în eroare a conducerii spitalului, prin fals, acceptând și primind apoi pentru această activitate frauduloasă suma de 2.000.000 lei. Inculpatul S.S. și C.V. au apelat la făptuitorul I.G., care a acceptat, contra unei sume de bani, să-l contacteze pe inculpatul P.D. și să-l convingă să achiziționeze două tuburi Roentgen, urmând să primească pentru facilitarea operației o sumă de bani. S.S., cunoscut în cadrul spitalului pentru că asigura depanarea aparaturii medicale, a convins personalul medical din cadrul serviciului de radiologie de necesitatea achiziționării acestor tuburi, iar referatul întocmit de medici a fost prezentat consiliului de administrație, care l-a aprobat. Cei doi inculpați l-au vizitat pe inculpatul P.D., căruia i-au propus să fie de acord, în cadrul consiliului de administrație, cu achiziționarea tuburilor. Acesta a fost de acord și a cerut lui C.V. să-i prezinte încă două oferte, în care să fie înscrise sume mai mari decât cele din oferta firmei acestuia. Inculpatul C.V. a prezentat două oferte fictive. Spitalul a ales oferta inculpatului C.V., care era cea mai convenabilă din punct de vedere al prețului. După încasarea prețului, acesta a dat inculpatului P.D., în biroul acestuia, din incinta spitalului, suma de 1.000.000 lei, pentru ajutorul dat la achiziționarea primului tub. După o perioadă de timp, aceeași modalitate a fost uzitată pentru cumpărarea unui al doilea tub Roentgen, respectiv s-au prezentat încă trei oferte fictive în care se menționau prețuri mai mari, decât oferea firma inculpatului C.V. și după acceptarea ei, inculpatul P.D. a primit încă 1.000.000 lei. În urma vânzării tuburilor, inculpatul C.V. i-a dat inculpatului S.S. suma de 2.500.000 lei, iar acesta l-a însoțit la spital unde a efectuat probele de funcționare a acestora. Fără inducerea în eroare a conducerii spitalului de către cei doi inculpați, această unitate nu ar fi cumpărat tuburile. Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul P.D. a declarat apel, susținând că faptele reținute în sarcina sa nu sunt dovedite. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 499 din 11 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de inculpatul P.D., ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că din examinarea lucrărilor dosarului și a sentinței atacate se constată, că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Totodată, instanța de apel a apreciat că pedepsele au fost just individualizate, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, tribunalul făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul P.D. a declarat recurs, invocând cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. S-a susținut că există contrarietate evidentă între conținutul probelor administrate și hotărârile pronunțate în cauză. Astfel, schimbând încadrarea juridică a faptei săvârșite de C.V. din infracțiunea de înșelăciune, victimă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, în infracțiunea de furt, victimă Spitalul județean Buzău, instanța a schimbat, implicit, subiectul pasiv al infracțiunii patrimoniale. Ca atare, chiar și în ipoteza în care inculpatul cunoștea caracterul nereal, al actelor prezentate de inculpatul C.V., fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 291 C. pen., întrucât nu avea aptitudinea să provoace consecințe juridice instituției sale, atâta timp cât acțiunea ilicită nu s-a răsfrânt asupra acestei instituții, ci asupra Spitalului jud. Buzău. Pentru identitate de argumente, s-a arătat că nu se poate angaja nici răspunderea civilă a inculpatului P.D. S-a mai susținut că nerespingerea de către inculpatul P.D., a ofertei de mită făcută de inculpatul I.G., precum și primirea sumelor de bani de la inculpatul C.V. nu sunt dovedite, așa încât nici infracțiunea, prevăzută de art. 254 C. pen., reținută în sarcina acestuia, nu există. În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, achitarea acestuia pentru infracțiunile, prevăzute de art. 291 și art. 254 alin. (1) C. pen., precum și înlăturarea dispoziției de obligare a sa la plata sumei de 3.920.000 lei, către Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, în solidar cu inculpații S.S. și C.V. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele: La data săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și uz de fals reținute în sarcina sa, inculpatul P.D. avea calitatea de contabil șef și membru al consiliului de administrație, al părții civile Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca. În această calitate, acesta a fost contactat de către inculpatul I.G. și apoi de către inculpatul C.V., convenind să îl sprijine pe acesta din urmă, contra sumelor de bani menționate, să vândă părții civile două tuburi Roentgen. Pentru a da aparență de legalitate acestei achiziții, necesară, pentru convingerea membrilor consiliului de administrație în sensul de a-și da acordul pentru cumpărare, inculpatul P.D. a cerut inculpatului C.V. să prezinte, la fiecare vânzare, încă două oferte, nereale, conținând prețuri de vânzare mai mari decât cel înscris de acest din urmă inculpat, în oferta făcută în numele SC M. SRL Buzău. Folosirea de către inculpatul P.D. a ofertelor false, în baza înțelegerii prealabile arătate, a produs consecințe juridice în sensul că partea civilă, prin consiliul de administrație, a selectat oferta inculpatului C.V. și a fost de acord cu achiziția propusă, prin inducere în eroare creându-se convingerea că oferta S.C. M. SRL Buzău, reprezintă cel mai convenabil preț al pieței, deși, sub acest aspect, atât oferta cât și factura emisă de vânzător, erau false. Ca atare, prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul P.D. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, pentru care acesta a fost trimis în judecată. Din examinarea probatoriului administrat în cauză se constată că prima instanță a reținut, în principal, declarațiile date de către inculpații C.V. și I.G., precum și declarațiile martorilor M.E., C.C. și L.C. date în faza urmăririi penale, înlăturând declarațiile date în ședință publică, precum și cele ale inculpatului P.D., ca urmare a necoroborării acestora cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator al cauzei. Astfel inculpatul C.V. a precizat că a prezentat oferte de vânzare a tuburilor, inculpatului P.D. și i-a dat, în birou, în două rânduri, câte 1.000.000 lei, fără a fi de față alte persoane. După arestarea acestui inculpat, soția sa, C.E. i-a cerut inculpatului P.D. să-i restituie banii primiți, pentru a plăti cauțiunea, mergând în acest scop la Spitalul Sapoca, împreună cu fiul său C.C. Fiind de acord, inculpatul P.D. s-a deplasat în Municipiul Buzău, cu ambulanța spitalului condusă de șoferul L.C., urmat de ceilalți doi martori. Când a ajuns în cartierul Micro din Buzău, inculpatul s-a apropiat de mașina, în care se aflau martorii C.V. și C.C. și a aruncat pe geamul din față, pe partea șoferului, un pachet în care se afla suma de 2.000.000 lei, primită mită. Neexistând nici un temei legal, pentru stabilirea unei ordini de preferință între declarații succesive, date în cursul urmăririi penale ori a cercetării judecătorești, atunci când acestea sunt contradictorii, înlăturând motivat unele dintre acestea, instanța de judecată a reținut ca fiind expresia adevărului, numai acele declarații care se coroborau cu fapte și împrejurări, ce rezultau indubitabil din ansamblul probelor existente. Se constată astfel că prima instanță a administrat probe, a evaluat corect probatoriul administrat și a stabilit starea de fapt funcție de acestea. În consecință, cum hotărârea primei instanțe este susținută de materialul probator administrat, sentința, precum și decizia instanței de apel, prin care aceasta a fost menținută, nu sunt supuse cazului de casare invocat în recurs. Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. La data soluționării cauzei penale în primă instanță și în apel, cu referire la înscrisurile sub semnătură privată, săvârșirea infracțiunii de fals era pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Infracțiunea de uz de fals, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost săvârșită în 1995, la data folosirii ofertelor falsificate de inculpatul C.V. și a facturilor emise de acesta. Potrivit art. 121 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală. În cauză termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., s-a împlinit la data de 16 februarie 2000, la care a fost efectuată plata tubului Roentgen. Totodată, în cauză s-a împlinit și prescripția specială prevăzută de art. 124 C. pen. Ca atare, intervenind prescripția răspunderii penale, cu referire la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, sub aspectul acestei infracțiuni, hotărârea este supusă cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen., urmând a se înceta procesul penal față de inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că cele două tuburi Roentgen, achiziționate de partea civilă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, au fost sustrase de la Spitalul județean Buzău. Urmare constatării acestei situații, bunurile au fost restituite Spitalului județean Buzău, în vederea reîntregirii patrimoniului. În consecință, partea vătămată Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 13.080.000 lei, 6.000.000 lei și respectiv 7.080.000 lei, reprezentând sume plătite, pentru cele două tuburi Roentgen, ridicate ulterior de organele de poliție de la această unitate. Până la data pronunțării sentinței o parte din pagubă a fost recuperată, astfel că, prima instanță a soluționat acțiunea civilă, obligând pe inculpații S.S., C.V. și P.D. să plătească părții civile Spitalul de Psihiatrie Sapoca, în solidar, suma de 3.920.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânda legală, calculată la această sumă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. Restituirea bunurilor, urmare căreia partea civilă a suferit paguba menționată, este consecința furtului comis de inculpatul S.S. și vânzării către Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, a bunurilor sustrase, de către inculpatul C.V. Rezultă așadar, că această pagubă a fost produsă părții civile prin infracțiunile menționate, fără ca săvârșirea oricăreia dintre acestea să poată fi reținută în sarcina inculpatului P.D., care nu a săvârșit o infracțiune de prejudiciu. Obligându-l la plată pe acest din urmă inculpat, instanțele au pronunțat hotărâri cu încălcarea dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., așa încât acestea sunt supuse cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.D., va casa hotărârile pronunțate în cauză, numai cu privire la greșita obligare a acestuia la plata despăgubirilor civile și la incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 C. pen., cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. Așa fiind, se va înlătura obligarea inculpatului P.D. la plata în solidar cu inculpații S.S. și C.V. a sumei de 3.920.000 lei, despăgubiri civile și dobânzile legale aferente, către partea civilă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca. Conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului P.D., pentru infracțiunea, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor pronunțate în cauză.