ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2205/2003

HOTĂRÂRE
13.05.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2205/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52 din 8

martie 2002, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpații:

- C.L.V. și;

- C.B.I. la câte două pedepse de un

an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și

semnalizare falsă și furt calificat, prevăzute de art. 276 alin. (1) și art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 99 și următoarele C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 81 și art. 110 din același cod, a dispus pentru fiecare inculpat

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de câte un an și 6

luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani.

A constatat recuperat prejudiciul

prin plata unei despăgubiri bănești.

S-a reținut că, în zilele de 26

ianuarie, 9 și 16 februarie 2001, cei doi inculpați minori s-au deplasat în

zona gării C.F.R. Toplița și, cu ajutorul unor instrumente de tăiere, au

secționat mai multe conexiuni din cupru și oțel ale instalațiilor de siguranță

a circulației feroviare, punând în pericol iminent mersul trenurilor pe

tronsonul de cale ferată afectat.

Cablul sustras, în valoare de

1.318.750 lei, a fost vândut de către inculpații minori în schimbul unor sume

modice.

Curtea de Apel Tg. Mureș a respins

apelul declarat de partea civilă C.N.C.F. C.F.R. S.A., Regionala C.F.R. Brașov.

Împotriva acestor hotărâri, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare, solicitând, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea,

prevăzută de art. 276 alin. (3) teza I și art. 208 alin. (1), raportat la art. 209

alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. f), ambele cu aplicarea art. 99, art. 109

și art. 41 alin. (2) C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele motive:

Instanțele au reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, în raport de materialul probator administrat.

Cu privire, însă, la încadrarea

juridică a faptelor comise de către inculpați, se constată că se impune

schimbarea acesteia din următoarele considerente:

Din actele dosarului, reiese că prin

activitatea infracțională desfășurată de inculpați s-a pus în pericol siguranța

circulației feroviare, dar s-a produs și tulburarea activității de transport

(între orele 8,10 – 11,30), fiind necesară primirea trenului nr. 4501 cu semnal

de chemare.

Această situație de fapt se

încadrează în dispozițiile art. 276 alin. (3) teza I C. pen., care prevăd o

pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 10 și 15 ani și interzicerea unor

drepturi în situația în care distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de

neîntrebuințare a liniei ferate sau instalațiilor de cale ferată, ori așezarea

de obstacole pe linia ferată, au avut ca urmare o tulburare în activitatea de

transport pe calea ferată sau un accident pe calea ferată.

Pe de altă parte, potrivit art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau

detenția altuia, fără consimțământul acesteia în scopul de a și-l însuși pe

nedrept, săvârșită de două sau mai multe persoane constituie infracțiunea de

furt calificat și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În situația în care furtul are ca

obiect, între altele, componente ale instalațiilor de siguranță și dirijare a

traficului feroviar, rutier, naval și aerian, precum și componente ale

mijloacelor de transport sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii, prevăzute de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., pedepsită cu închisoare

de la 4 la 18 ani (potrivit art. I pct. 7 din O.U.G. României nr. 207/2000, în

vigoare la data comiterii faptelor comise de inculpați).

În cauză, deși situația de fapt a

fost reținută corect, încadrarea juridică dată faptelor nu este corespunzătoare,

așa încât, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută

de art. 276 alin. (3) teza I și art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin.

(2) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99, art. 109

și art. 41 alin. (2) C. pen., conform dispozitivului.

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 52 din 8 martie 2002 a  Tribunalului

Harghita și deciziei penale nr. 88 din 22 mai 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș,

privind pe intimații inculpați

și

C.B.I

.

Casează hotărârile atacate cu

privire la încadrările juridice reținute faptelor comise de către inculpați.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.,

pentru ambii inculpați.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică pentru inculpații C.L.V. și C.B.I. din infracțiunea,

prevăzută de art. 276 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99

și art. 109 C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 276 alin. (3) teza I C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C.

pen., art. 99 și art. 109 C. pen. și îi condamnă pe inculpați la câte 2 ani

închisoare.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică pentru ambii inculpați din infracțiunea, prevăzută

de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 208

alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen., art.

99 și art. 109 C. pen., texte în baza cărora îi condamnă pe inculpați la

pedepse de câte un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca fiecare inculpat să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 110 C. pen., dispune

pentru ambii inculpați suspendarea executării pedepselor de câte 2 ani

închisoare, fixând un termen de încercare de câte 3 ani.

Face aplicarea prevederilor art. 359

Pronunțată în ședință publică, azi 13

mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-17
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 19/2003
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 330 din 17 aprilie 2000, Tribunalul Timiș a condamnat, printre alții, pe inculpații: - B.G. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani
ÎCCJ 2003-04-04
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1755/2003
. și aplicarea unui spor de 6 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive începând cu 7 august 2002 la zi, menținându-i-se starea de arest. Inculpatul Z.L. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni î
ÎCCJ 2003-01-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2003
de pe stâlpii de telegraf ce deserveau calea ferată pe o lungime de 700 m, cauzând un prejudiciu în valoare de 9.598.563 lei. Sârma de cupru sustrasă a fost vândută în ziua următoare de către inculpatul C.S. unor persoane necunoscute cu pre
ÎCCJ 2003-05-14
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2237/2003
ferată, păgubind R.C.F. București cu suma de 87.732.131 lei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 314/ A din 15 mai 2001, a respins apelul inculpatului P.F.F. și a luat act de retragerea apelului declarat de incu
ÎCCJ 2003-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2762/2003
Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 916, pronunțată la data de 20 decembrie 2001, în dosarul penal nr. 6286/2001, Judecătoria Reșița, secția penală l-a condamnat pe inc
Sursă