ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2762/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 916, pronunțată

la data de 20 decembrie 2001, în dosarul penal nr. 6286/2001, Judecătoria

Reșița, secția penală l-a condamnat pe inculpatul B.I.L., pentru comiterea

infracțiunii de furt calificat, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa cu

închisoare 3 ani; pentru complicitate la infracțiunea de distrugere și

semnalizare falsă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 276 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 7 septembrie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat, dar s-a respins cererea

de instituire a sechestrului asigurator solicitat de partea civilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a avut în vedere următoarea situație de fapt:

La data de 12 decembrie 2000,

inculpatul s-a înțeles cu M.F.R. să sustragă cablu din dreptul gării Reșița

Nord. Acest cablu fusese văzut cu o zi înainte, ieșind parțial din pământ. M.F.R.

cu ajutorul unui ciocan a tăiat cablul, iar inculpatul l-a dus într-un loc unde

intenționa să-i ardă carcasa, pentru a-l vinde ulterior. În această ipostază a

și fost prins.

Prin sustragerea acestui cablu, în

afara prejudiciului de 2.200.000 lei cauzat S.N.C.F.R. Reșița Nord, prin

secționarea cablului dintre D.S.X.B. și P.X.B. Reșița Nord, s-a pus în pericol

siguranța circulației mijloacelor de transport pe calea ferată, deoarece un

timp, instalația de semnalizare nu a mai funcționat la parametrii normali,

pentru asigurarea îndeplinirii condițiilor de siguranță prevăzute.

Faptele inculpatului și vinovăția au

rezultat din declarațiile inculpatului, martorilor, adresele părții civile.

Apărarea inculpatului că doar l-a ajutat pe M.F.R. nu este de natură a-l

exonera de răspunderea penală.

Instanța a constatat că sunt

întemeiate elementele constitutive ale infracțiunii de furt (sustragerea

cablului) și complicitate la distrugere (ajutoare lui M.F.R.).

La individualizarea pedepsei s-a

ținut seama de toate împrejurările de fapt și personale, cât și de faptul că

inculpatul este recidivist.

Împotriva sentinței, atât partea

civilă, cât și inculpatul au declarat apel, respins ca nefondat prin decizia

penală nr. 114 din 21 februarie 2002, pronunțată în dosarul nr. 724/P/2002 de

Tribunalul Caraș-Severin, secția penală.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia nr. 780/ R, pronunțată la data de 18 septembrie 2002, în

dosarul penal nr. 4946/P/2002, a respins, ca nefondat recursul declarat de

partea civilă C.N.C.F. C.R.R. SA Timișoara, deoarece critica fusese nefondată.

O.U.G. nr. 9/2000 fusese abrogată și deci corect nu s-au acordat dobânzi. S-a

dedus prevenția și recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare.

Împotriva celor trei hotărâri,

procurorul general a declarat recurs în anulare în baza art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 și 7

1

teza 1 C. proc. pen., considerând că au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii.

Astfel, s-a arătat că una dintre

faptele inculpatului B.I.L., aceea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a) și i) C. pen., reținută cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

corect trebuia să includă și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.

De asemenea, s-a precizat că

hotărârile contravin dispozițiilor legale și prin respingerea cererii de

acordare a dobânzii legale, părții civile.

Curtea examinând hotărârile atacate

în raport de criticile formulate prin recursul în anulare constată că față de

probele existente și dispozițiile legale aflate în vigoare aplicabile în cauză,

recursul apare fondat.

Prin O.U.G. nr. 207 din 22 noiembrie

2000, aprobată prin Legea nr. 456 din 25 iulie 2001, a incriminat ca variantă

agravantă, furtul instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar.

Fiind aplicabilă oricărei fapte

săvârșită după data intrării în vigoare a ordonanței, evident și fapta

inculpatului de a sustrage cablul de la o instalație de semnalizare a Companiei

Naționale C.F.R. SA Regionala C.F. Timișoara se încadrează corect la această formă

de furt. Instanțele au greșit atunci când s-au mulțumit să condamne, fără să

stabilească corect încadrarea juridică și pedeapsa corespunzătoare.

În ceea ce privește prejudiciul

efectiv suferit, instanțele în mod greșit au respins cererile de acordare a

dobânzii legale, O.U.G. nr. 9 din 21 ianuarie 2000, nefiind abrogate ci

aprobate prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002.

Totodată, conform art. 1 din Legea nr.

422 din 27 iunie 2002, B.N.R., în calitate de bancă centrală a statului român,

stabilește lunar nivelul dobânzii de referință.

Pentru aceste considerente urmează a

se admite recursul în anulare și a se casa cele 3 hotărâri sub aspectul

corectei încadrări juridice și a neacordării dobânzii legale corespunzătoare

despăgubirilor cuvenite [(art. 414

1

alin. (1) C. proc. pen.)].

Aplicând dispozițiile art. 334 C.

proc. pen., urmează a se corecta încadrarea juridică, aplicând inculpatului o

pedeapsă în limita pedepselor prevăzute de noua încadrare juridică.

De asemenea, inculpatul va fi

obligat la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor civile, de la

rămânerea definitivă a hotărârii până la repararea integrală a pagubei.

Se va deduce prevenția la zi conform

art. 88 C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 916 din 20 decembrie 2001 a Judecătoriei Reșița,

deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin și

deciziei penale nr. 780/ R din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara,

privind pe inculpatul B.I.L.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la încadrarea juridică a faptei de furt calificat și neacordarea

dobânzii legale la despăgubirile civile acordate.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i)

și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., texte în

baza cărora îl condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 7 septembrie 2001, la 10 iunie 2003.

Obligă inculpatul B.I.L. către

partea civilă Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA Regionala C.F. Timișoara

la plata dobânzii legale aferente sumei de 2.472.579 lei de la rămânerea

definitivă a hotărârii până la repararea integrală a debitului.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariu apărătorului din oficiu, în

sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.