ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4274/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 17 februarie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul P.I. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i) și alin. (3) lit. f) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani închisoare consecutiv executării pedepsei principale. În baza dispozițiilor art. 276 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani consecutiv executării pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani consecutiv executării pedepsei principale. Conform art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 30 octombrie 2002 la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat cuțitul corp, delict folosit la comiterea infracțiunii. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 502.531 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Regionala C.F.

București. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, examinând și coroborând materialul probator administrat în ambele faze procesuale, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 29 octombrie 2002, lucrători din cadrul postului de poliție Transporturi Feroviare Progresul, au fost sesizați de către șeful districtului regional C. Jilava, cu privire la faptul că persoane neindentificate au tăiat și sustras cablurile de la electromecanismul macazul de la semnalul X.R.P.

km 0715. Cercetările întreprinse l-au depistat drept autor al infracțiunii pe inculpatul P.I., asupra căruia s-a găsit o sacoșă ce conținea un număr de 11 cabluri a căror izolație a fost îndepărtată. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa, învederând că în timp ce se afla cu vacile la păscut, pe lângă calea ferată a observat cutia macazului respectiv, din care ieșeau mai multe cabluri din cupru, pe care le-a tăiat cu ajutorul unui cuțit. Instanța a mai reținut că inculpatul a avut reprezentarea consecințelor faptelor sale, întrucât anterior a lucrat ca șef de echipă în cadrul Districtului C.F.R. L.1 Jilava. În consecință, Tribunalul a apreciat că, faptele inculpatului P.I.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă, încriminate în dispozițiile art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. f) C. pen. și art. 276 alin. (1) C. pen., săvârșite în concurs ideal. La individualizarea judiciară a sancțiunii penale aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale statuate în dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor comise ce se evidențiază în aducerea în stare de neîntrebuințare a instalațiilor feroviare de siguranță a circulației, circumstanțele personale ale inculpatului, față de care nu subzistă vreo stare de antecedență penală, precum și atitudinea procesuală manifestată de inculpat, de recunoaștere a faptelor comise.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.I. care, prin apărătorul său a criticat-o pentru netemeinicie solicitând în esență reducerea cuantumului pedepsei aplicate, precum și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 203/ A din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția II penală, a respins apelul declarat ca nefondat, apreciind că, hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I., care, prin apărătorul său a criticat hotărârile pronunțate pentru motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând în esență reducerea pedepsei. Cu ocazia dezbaterilor, în ultimul cuvânt acordat, inculpatul a lăsat soluționarea cauzei, la aprecierea instanței. Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată și dispozițiile legale, Curtea Supremă constată că instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege, în regim de detenție având în vedere atât gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, respectiv prin aducerea în stare de neîntrebuințare a liniilor ferate sau a instalațiilor de cale ferată, punând astfel în pericol siguranța circulației pe calea ferată, cât și modalitatea și împrejurările în care aceste fapte au fost comise, în condițiile în care inculpatul, anterior, a fost angajat al C.F.R, în calitate de șef de echipă al Districtului L. 1 Jilava, având pe deplin reprezentarea consecințelor faptelor sale, așa încât, recursul declarat urmează să fie respins, ca atare.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 30 octombrie 2002 la 7 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 30 octombrie 2002, la 7 octombrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.