ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4274/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 124 din 17 februarie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul

P.I. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i) și alin. (3) lit. f) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 65

alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani închisoare consecutiv

executării pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 276 alin.

(1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani consecutiv executării pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 2 ani consecutiv executării pedepsei principale.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen., a

dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 30 octombrie

2002 la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpat cuțitul corp, delict folosit la comiterea

infracțiunii.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 502.531 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă Regionala C.F. București.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 300.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce s-a

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

examinând și coroborând materialul probator administrat în ambele faze

procesuale, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29 octombrie 2002,

lucrători din cadrul postului de poliție Transporturi Feroviare Progresul, au

fost sesizați de către șeful districtului regional C. Jilava, cu privire la

faptul că persoane neindentificate au tăiat și sustras cablurile de la

electromecanismul macazul de la semnalul X.R.P. km 0715.

Cercetările întreprinse l-au

depistat drept autor al infracțiunii pe inculpatul P.I., asupra căruia s-a

găsit o sacoșă ce conținea un număr de 11 cabluri a căror izolație a fost

îndepărtată.

Inculpatul a recunoscut comiterea

faptelor penale reținute în sarcina sa, învederând că în timp ce se afla cu

vacile la păscut, pe lângă calea ferată a observat cutia macazului respectiv,

din care ieșeau mai multe cabluri din cupru, pe care le-a tăiat cu ajutorul

unui cuțit.

Instanța a mai reținut că inculpatul

a avut reprezentarea consecințelor faptelor sale, întrucât anterior a lucrat ca

șef de echipă în cadrul Districtului C.F.R. L.1 Jilava.

În consecință, Tribunalul a apreciat

că, faptele inculpatului P.I. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă,

încriminate în dispozițiile art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) lit. f) C. pen. și art. 276 alin. (1) C. pen., săvârșite în concurs

ideal.

La individualizarea judiciară a

sancțiunii penale aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile

generale statuate în dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă fixate în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al

faptelor comise ce se evidențiază în aducerea în stare de neîntrebuințare a

instalațiilor feroviare de siguranță a circulației, circumstanțele personale

ale inculpatului, față de care nu subzistă vreo stare de antecedență penală,

precum și atitudinea procesuală manifestată de inculpat, de recunoaștere a

faptelor comise.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul P.I. care, prin apărătorul său a criticat-o pentru

netemeinicie solicitând în esență reducerea cuantumului pedepsei aplicate,

precum și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art.

81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 203/ A din 9

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția II penală, a respins apelul

declarat ca nefondat, apreciind că, hotărârea pronunțată este legală și

temeinică.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul P.I., care, prin apărătorul său a criticat hotărârile pronunțate

pentru motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând în esență reducerea pedepsei.

Cu ocazia dezbaterilor, în ultimul

cuvânt acordat, inculpatul a lăsat soluționarea cauzei, la aprecierea

instanței.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de critica formulată și dispozițiile legale, Curtea Supremă

constată că instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă corect

individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., într-un cuantum

orientat către minimul special prevăzut de lege, în regim de detenție având în

vedere atât gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite,

respectiv prin aducerea în stare de neîntrebuințare a liniilor ferate sau a

instalațiilor de cale ferată, punând astfel în pericol siguranța circulației pe

calea ferată, cât și modalitatea și împrejurările în care aceste fapte au fost

comise, în condițiile în care inculpatul, anterior, a fost angajat al C.F.R, în

calitate de șef de echipă al Districtului L. 1 Jilava, având pe deplin

reprezentarea consecințelor faptelor sale, așa încât, recursul declarat urmează

să fie respins, ca atare.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Curții

Supreme de Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.

192 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., se va deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest

preventiv de la 30 octombrie 2002 la 7 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 9 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 30 octombrie 2002, la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.