ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1755/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 246 din 23

septembrie 2002, Tribunalul Alba, secția penală, a condamnat pe inculpatul S.I.

la pedeapsa de 1 an închisoare, în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209

alin. (1) lit. g) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, a condamnat pe

inculpat la 4 ani închisoare.

De asemenea, a mai condamnat pe

același inculpat la 2 pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 276 alin. (1)

cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și

alin. (3) lit. h) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare sporită cu un an, în

final urmând să execute 5 ani închisoare.

A fost dedus din pedeapsă timpul

reținerii preventive de la 7 august 2002 până la 8 august 2002.

Prin aceeași sentință, a mai fost

condamnat inculpatul H.E.C. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni

închisoare (prin contopirea a două pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare și,

respectiv, 4 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 276

alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. (a) C. pen. și art. 208 alin. (1), 209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) C. pen. și aplicarea unui spor de 6 luni

închisoare. S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive începând cu 7

august 2002 la zi, menținându-i-se starea de arest.

Inculpatul Z.L. a fost condamnat la

pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în

concurs, a două infracțiuni prevăzute de art. 276 alin. (1) (pentru care s-a

aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare) și de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) C. pen. S-a dedus din pedeapsă

arestul preventiv cu începere de la 7 august 2002 la zi, menținându-se starea

de arest.

Instanța a mai condamnat pe

inculpatul M.G. la aceeași pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea acelorași infracțiuni (de distrugere și semnalizare falsă și

de furt calificat). S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 7

august 2002 la zi, menținându-se starea de arest.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata unor despăgubiri civile în sumă de 2.572.920 lei, către partea

civilă S.C. B.U S.A. și la 75.367.250 lei către partea civilă C.N.C.F. C.F.R.

S.A., Regionala C.F.B.

Instanța a reținut că în ziua de 31

iulie 2002 inculpații au sustras 90 m de cablu din cupru care făcea parte din

instalația telefonică interurbană a C.F și care asigura convorbirile pentru

conducerea circulației mijloacelor de transport feroviar între stațiile C.F

Războieni și C.F Uioara, cauzând prejudiciile menționate celor două părți

civile. Părții civile C.N.C.F. C.F.R. S.A. R.B. i s-au acordat despăgubiri

civile în sumă de 75.367.250 lei.

Prin decizia penală nr. 335/A din 3

decembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul

declarat de parchetul împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o

numai sub aspectul laturii civile, majorând obligația solidară la care au fost

obligați inculpații către partea civilă S.C. B.U. SA Ocna Mureș, la suma de

35.000.000 lei. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței,

respingându-se apelurile declarate de toți inculpații.

Împotriva acestei decizii, partea

civilă C.N.C.F. C.F.R. SA, Regionala C.F. Brașov, a declarat recurs susținând

că suma de 75.367.250 lei cu care a fost prejudiciată nu a fost recuperată,

motiv pentru care își menține în continuare pretențiile.

Recursul părții civile menționate

este inadmisibil.

Astfel, potrivit art. 385

1

alin.

(

4) C. proc. pen., nu pot fi atacate

cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au

folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede

această cale de atac.

Deși recurenta parte civilă nu

menționează că recursul vizează și sentința primei instanțe, în realitate,

întrucât sentința a fost menținută, sub aspectul despăgubirilor acordate

acestei părți civile de instanța de apel, recursul este inadmisibil pentru că

vizează dispozițiile sentinței, împotriva căreia recurenta nu a declarat apel.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 1.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea civilă C.N.C.F. C.F.R. S.A., Regionala C.F.R. Brașov,

împotriva deciziei penale nr. 335/A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia, privind pe inculpații S.I., H.E.C., M.G. și Z.L.

Obligă

pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică azi 4

aprilie 2003.