ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 769 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul E.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și e) și alin. (2 1 ) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 208 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (1) și a dispozițiilor art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul E.I. a mai fost condamnat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 848 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 142/1999 a Tribunalului Cluj, rest ce a fost contopit cu pedeapsa din prezentul dosar, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 26 aprilie 2003 la zi.

Potrivit art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R.O.D. 10.000.000 lei cu titlu de daune morale constatându-se că partea vătămată R.O.D. și S.C. R. SRL Dej nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în fapt următoarele: În noaptea de 25 aprilie 2003, inculpatul E.I. s-a aflat în restaurantul Z. din Dej, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu numiții F.M. și S.C. La o masă alăturată consuma băuturi alcoolice partea vătămată R.O.D., în compania numiților B.I.A., prietenul acesteia M.M. și M.F. Partea vătămată, la sosirea în local avea la el suma de 400.000 lei, plătind și consumația colegilor de masă.

La un moment dat, partea vătămată a propus numitei B.I.A. să întrețină cu el raport sexual pentru suma de 150.000 lei, dar aceasta a refuzat. Fiind în stare de ebrietate, partea vătămată, în jurul orelor 1,30 a părăsit localul singur îndreptându-se pe strada Mărăști spre domiciliul său. Pentru că, martora B.I.A. s-a certat cu martorul M.M., acesta a trimis-o acasă, martora îndreptându-se în aceeași direcție în care mergea și partea vătămată, pe care a și văzut-o de altfel, la câțiva metri în fața sa. Inculpatul E.I., care a fost condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, a sesizat plecarea părții vătămate și nu a vrut să scape oportunitatea de a o deposeda de bani, știind că aceasta este în stare de ebrietate, motiv pentru care, a pornit de-a lungul străzii Mărăști în urmărirea părții vătămate.

A ajuns-o din urmă pe martora B.I.A. și a solicitat să se întoarcă în restaurant, spunându-i: „Tu să cobori înapoi în jos”. Martora, de frica inculpatului s-a oprit pregătindu-se să se întoarcă la concubinul ei, când a văzut că inculpatul E.I. l-a ajuns din urmă pe partea vătămată R.O.I. Sub privirile martorei B.I.A., aflată la câțiva pași în spatele lui, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată din lateral în zona feței cu pumnul. Partea vătămată luată prin surprindere, din cauza loviturii primite și a stării de ebrietate în care s-a aflat, a căzut pe asfalt, împrejurare în care și-a fracturat glezna și în același timp și-a pierdut cunoștința. Imediat inculpatul l-a buzunărit pe R.O.D., sustrăgând de la acesta un telefon mobil marca Siemens și un portmoneu în care se afla suma de 1.100.000 lei, un card bancar emis de B.P.

pe numele de R.O.D., buletinul de identitate și o autorizație C.F.R. de transport gratuit. Bunurile sustrase fiind în valoare de 3.500.000 lei. După ce a văzut comiterea faptei, martora s-a întors în restaurantul Z. și a povestit cele întâmplate numitului M.M., care fiind audiat ca martor, a confirmat același lucru. Datorită loviturii primite de la inculpat și a căderii pe suprafața dură a carosabilului, partea vătămată a suferit leziuni la nivelul feței fracturându-și piciorul drept în zona gleznei, suferind o fractură de tip deschis, în care osul rupt a străpuns pielea piciorului, ieșind din exterior. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 203/II/a/107 din 9 mai 2003, partea vătămată R.O.D.

a suferit leziuni corporale ce nu s-au putut produce prin lovire cu și de un corp dur, pentru care au fost necesare 75-80 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Medicul legist a apreciat că aceste leziuni pot data din 26 aprilie 2003 și nu au pus în pericol viața părții vătămate. Imediat după evenimentele descrise mai sus, inculpatul a plecat de la locul faptei, abandonând partea vătămată pe carosabil. O persoană necunoscută, ce nu a putut fi identificată, l-a ridicat pe partea vătămată și l-a transportat pe spațiul verde de lângă carosabil. Martorul P.S.I., întorcându-se de la pescuit a remarcat-o pe partea vătămată căzută la pământ în locul precizat și pentru că este vecin cu aceasta, a anunțat-o pe soția sa, martora R.E.D., și împreună cu aceasta și cu cadre medicale în cadrul Serviciului de Ambulanță Dej au dus-o pe partea vătămată la Spitalul municipal Dej, acordându-se primele îngrijiri medicale.

Aflat în posesia bunurilor sustrase de la partea vătămată R.O.D., inculpatul s-a deplasat în localitatea Urișor, comuna Cășeiu, la un bar situat la intrarea în localitatea unde s-a întâlnit cu partea vătămată S.R., un prieten din copilărie de-al său și cu numitul S.I. și s-a așezat la masa la care aceștia serveau băuturi alcoolice. S.R. era administratorul SC N. SRL din Coplean și a venit la bar cu autoduba marca Mercedes 410 – Diesel de culoare albastră, închiriată de la SC R.I. SRL Dej. Cei trei au consumat băuturi alcoolice până, în jurul orelor 5,00, când ajutați de un coleg de serviciu al părții vătămate care a condus mașina, cei trei s-au deplasat până la intrarea în comuna Cășeiu, la barul cunoscut sub numele de L.P.

aparținând SC D. SRL. La un moment dat, partea vătămată S.R. fiind în stare de ebrietate, a adormit cu capul pe masă, iar inculpatul, profitând de acest lucru, i-a luat cheile de contact, s-a urcat la volanul autovehiculului sus arătat și a plecat cu acesta în mai multe localități în jurul comunei Cășeiu. Între timp, numitul S.I. l-a trezit pe S.R. care aflând că mașina a fost sustrasă de inculpat, a pornit spre Postul de Poliție din Cășeiu. În timp ce se deplasa pe jos, spre centrul comunei, în fața barului L.A., aparținând SC D. SRL, s-a reîntâlnit cu inculpatul E.I., care se afla la volanul autovehiculului și s-a oprit în fața părții vătămate. S.R. i-a luat cheile acestuia și l-a rugat pe martorul C.C.I.

să-l ducă pe S.I. la domiciliul său. I-a precizat inculpatului să nu îi mai ia autovehiculul. Partea vătămată S.R. împreună cu inculpatul, au intrat în barul L.A., fiind remarcați de către barmanul, martora B.A. Aceasta a declarat că aceste evenimente s-au petrecut, în jurul orei 10,00, în ziua de 26 aprilie 2003. Din nou au comandat și au consumat băuturi alcoolice fiind plătite de inculpatul E.I. În local a intrat și patronul acestuia, martorul V.N. Inculpatul i-a prezentat acestuia spre vânzare telefonul mobil marca Siemens, sustras de la partea vătămată R.O.D., dar s-a refuzat achiziționarea lui. Toate aceste aspecte au fost observate și de către martora B.A. Între timp, martorul C.C.I. s-a întors și a restituit cheile părții vătămate S.R.

Acesta, din cauza stadiului avansat de ebrietate, a adormit din nou cu capul pe masă. Inculpatul a profitat din nou de acest fapt, și fără consimțământul părții vătămate S.R., i-a luat cheile autovehiculului și l-a condus din nou pe drumurile publice. A fost văzut de mai mulți săteni, printre care și martorul C.I. A revenit de mai multe ori la localul precizat, fapt confirmat de martora B.A. Tribunalul a reținut că, inculpatul a reușit să vândă telefonul mobil unor persoane necunoscute, în deplasările pe care le făcuse anterior. Inculpatul E.I. a efectuat chiar o deplasare cu autovehiculul până în municipiul Dej la domiciliul martorului T.G. I-a cerut acestuia să-l ducă la unchiul său pentru a vedea un autoturism Dacia de tip vechi pentru care și-a manifestat intenția de a-l cumpăra.

Deplasarea a fost efectuată împreună cu martorul precizat, inculpatul conducând autovehiculul. La întrebarea lui T.G. „de unde are mașina”, inculpatul E.I. i-a spus că autoduba este proprietatea cumnatului său. În jurul orelor 14,00 - 14,30, inculpatul s-a reîntors în barul menționat și a remarcat că S.R. era tot adormit, motiv pentru care a plecat din nou cu autovehiculul. Martora B.A. l-a rugat să-l ia și pe S.R. și să-l ducă acasă, însă inculpatul a refuzat. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a condus autovehiculul către localitatea Rugășești și din cauza acestui fapt, la un moment dat, în preajma localului cunoscut de localnici sub numele F., a pierdut controlul autovehiculului, a derapat, a intrat în șanțul de pe marginea drumului răsturnându-se, aspecte văzute de martorul ocular P.C.

Imediat, a fost scos din autovehiculul avariat de către martorul precizat și a fost transportat la Spitalul Dej. Martorul P.C. declară că nu a remarcat vreun telefon mobil asupra inculpatului. În urma accidentului, mașina a fost avariată în proporție de 80 %. La Spitalul Dej s-au acordat primele îngrijiri medicale și pentru că inculpatul a comis un accident auto la orele 14,40 i s-au recoltat probe de sânge. În conformitate cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 414 din 9 mai 2003, întocmit de către I.M.L. Cluj-Napoca a precizat în adresa nr. 2072/IX/a/414 din 9 mai 2003, la orele recoltării inculpatului a avut alcoolemia de 1 gram pur la 1000 ml sânge. Procedându-se la percheziția corporală a inculpatului s-a constatat că acesta avea asupra sa un portmoneu și un card bancar VISA inscripționat cu cifrele 4406.6000.0880.6704 cu numele lui R.O.D.

Nu s-au găsit urme de bani asupra inculpatului și nici alte bunuri. În plus, la data de 27 aprilie 2003, martorul M.G. a găsit în fața blocului unde domiciliază, autorizația de C.F.R. transport pe numele părții vătămate R.O.D., pe care i-a restituit-o acestuia prin intermediul soției sale R.E., iar cardul bancar a fost restituit de polițiști părții vătămate. Din adresa nr. 2095469 din 5 mai 2003 a Serviciului de Evidență Informatizată a persoanei Cluj, a rezultat că inculpatul E.I. nu posedă permis de conducere, iar din cazierul acestuia rezultă că a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni privind regimul circulației autovehiculelor pe drumurile publice. În cursul urmăririi penale în fața organelor de cercetare penală din cadrul Poliției municipiului Dej, inculpatul E.I.

în prezența apărătorului din oficiu, avocat M.I. a recunoscut comiterea faptelor descrise mai sus, însă ulterior, în fața instanței, a negat săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și de furt recunoscând doar conducerea fără permis și în stare de ebrietate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând admiterea, desființarea sentinței atacate și judecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tâlhărie, iar pentru celelalte infracțiuni reducerea pedepselor aplicate sub limita prevăzută de lege prin reținerea circumstanțelor atenuante personale.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că nu există probe suficiente din care să rezulte că se face vinovat de infracțiunea de tâlhărie. Prin decizia penală nr. 69 din 2 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind că hotărârea criticată este legală și temeinică, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat. Împotriva acestei decizii, ca și a sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat recurs inculpatul E.I., care fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., a reiterat în esență, apărările formulate și în fața instanței de apel prin care a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de tâlhărie și cea de furt, întrucât nu el este autorul acestor infracțiuni, iar în subsidiar, a cerut reaprecierea cuantumului pedepselor, în sensul reducerii acestuia. Recursul declarat este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și prevederile legale, Curtea constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită atât pentru infracțiunile comise la regimul circulației, cât și pentru cele de tâlhărie și furt, iar pedepsele judicios individualizate.

Astfel, referitor la critica care vizează greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt, instanța reține că, inculpatul se face vinovat de comiterea acestora fiind dovedită cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, respectiv, declarațiile martorului ocular B.I.A., care a văzut atât momentul agresiunii exercitată de inculpat asupra părții vătămate, cât și momentul deposedării de bunuri, de martorul V.N. care a refuzat să cumpere de la inculpat telefonul mobil marca Siemens, pe care acesta îl sustrăsese de la partea vătămată R.O.D., cu ocazia comiterii tâlhăriei, dar și de procesul verbal de percheziție corporală și planșa foto în care sunt menționate bunurile găsite asupra inculpatului, printre care un portmoneu și un card bancar VISA inscripționat cu cifrele 4406.6000.0880.6704 cu numele R.O.D.

Pe de altă parte, din declarațiile părții vătămate S.R., rezultă că inculpatul a luat autoturismul său, pe care l-a condus pe drumurile publice, fără să aibă consimțământul acestuia, așa încât susținerile inculpatului potrivit cărora nu el ar fi comis aceste infracțiuni nu au nici un suport probator, urmând a fi înlăturate, ca atare.

Referitor la cererea subsidiară, prin care se solicita reducerea cuantumului pedepselor aplicate, Curtea apreciază că, instanțele au făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont, în special de pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, multitudinea acestora și modalitatea în care acestea au fost comise, dar și de atitudinea procesuală nesinceră din cursul cercetării judecătorești și starea de recidivă post condamnatorie, inculpatul suferind o condamnare anterioară pentru același gen de infracțiuni cu cea din prezenta cauză, tâlhărie, situație în care, cum în speță nu se constată temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare și pentru acest motiv, recursul urmează a fi respins, ca atare.

Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., compută prevenția de la 26 aprilie 2003 la 7 mai 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.I. împotriva deciziei penale nr. 69 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Cluj. Compută prevenția de la 26 aprilie 2003 la 7 mai 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.