ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3006/2003

Inculpatul B.E.F. a remarcat-o pe victima D.A.E. de mai multă vreme, fiind atras de persoana victimei. În data de 9 martie 2001, inculpatul a văzut-o pe victimă în zona imobilului în care locuia și a urmărit-o până la discoteca O. din municipiu, rămânând în incinta acestei discoteci până când victima s-a hotărât să plece. La plecare, inculpatul a urmărit-o din nou pe victimă, inițial până la un taxi pe care victima l-a luat, iar în continuare inculpatul a urmărit-o folosindu-se de un taximetru. În momentul în care victima a ajuns la imobilul în care locuia și se afla în scara blocului, inculpatul a încercat să o abordeze pe victimă și să discute cu aceasta. Văzând insistențele inculpatului, victima a început să strige după ajutor, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței. În încercarea de a se apăra, victima l-a zgâriat pe inculpat pe obraz, leziune constatată ulterior de medicul legist la examenul obiectiv din 28 februarie 2002, concluziile raportului de constatare medico-legală constând în aceea că această leziune s-a produs prin zgâriere, posibil unghie și nu este exclusă producerea acesteia pe data de 9 martie 2001. După aplicarea loviturilor, victima a căzut jos în lift. În acel moment inculpatul i-a luat victimei poșeta, a oprit liftul la etajul 2 și a fugit pe scări. În timp ce cobora scările, inculpatul și-a pierdut talpa de la un adidas. Victima D.A.E. a decedat ca urmare a asfixierii mecanice prin aspirant sanguin traheo-bronho-pulmonar, consecutiv unui traumatism maxilo-facial cu fractura oaselor proprii nazale. De asemenea, pe corpul victimei s-au constatat un număr de 14 leziuni în special în zona feței, leziuni care potrivit raportului de constatare medico-legală s-au putut produce prin lovire cu corp dur, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate. Inculpatul a avut o poziție oscilantă în declarații, în ceea ce privește comiterea acestei infracțiuni, recunoscând inițial comiterea faptei ca apoi, să indice ca autor al faptelor de agresiune alte persoane (respectiv M.R. sau un anume C.), însă nu a negat că este cel care a sustras bunurile de la victimă. Tribunalul a concluzionat că revenirea inculpatului asupra poziției procesuale inițiale este nesinceră, fiind contrazisă de probele administrate în cauză. Astfel, martorii S.I., K.L.G., S.D. și K.I. au confirmat că au plecat împreună cu victima la discoteca O. din Piața Mihai Viteazul unde au rămas până în jurul orelor 1,00, oră la care victima a plecat spre domiciliu fiind condusă cu un taxi de martorul I.A.D. Acest martor a confirmat că a lăsat-o pe victimă în fața aleii blocului unde locuia. Această stare de fapt a fost confirmată și de inculpat, care astfel cum s-a precizat mai sus, a arătat în declarațiile sale, că a urmărit-o pe victimă până la discotecă și că aceasta s-a întors acasă cu un taxi, mașina având motor diesel (identic cu cel al martorului I.A.D.). De asemenea, inculpatul cu ocazia cercetării la fața locului, a prezentat în mod amănunțit modul de derulare a evenimentelor, a descris întocmai poziția în care a lăsat victima după agresiune, modul în care a blocat liftul la etajul 2, a coborât pe scări și și-a pierdut talpa de la un adidas. De altfel, la fața locului s-au găsit urme de sânge de grupe diferite: grupa B, care aparținea victimei și 0 aparținând inculpatului. Astfel cum am arătat mai sus, inculpatul a fost zgâriat de victimă în timpul agresiunii și este evident că dacă victima nu ar fi intrat în contact fizic direct cu inculpatul nu s-ar putea explica prezența urmelor sanguine la locul agresiunii. Ideea lansată de inculpat că această zgârietură a fost rezultatul unei crize de epilepsie din copilărie sau că i-ar fi cauzată de mama sa nu a fost dovedită, fiind infirmată de martorii B.A., precum și M.A.M. Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că acele persoane, respectiv M.R. sau C., ar fi autorii actelor de agresiune, că patronul de la discoteca M. l-ar fi plătit pe acel C. să o agreseze pe victimă și că zgârietura pe care o prezintă pe față ar fi fost cauzată în altă împrejurare, respectiv de mama sa. Aceste din urmă aspecte s-au dovedit a fi pure fabulații ale inculpatului, deoarece existența acestor persoane arătate mai sus nu a putut fi dovedită, inculpatul conducând organele de poliție până la domiciliul presupusei persoane M.R., ca apoi să arate că nu există această persoană. Mai mult, în urma verificărilor la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Cluj-Napoca s-a stabilit că nu există persoane cu numele indicat de inculpat. De altfel, martora B.V. (mama inculpatului) a confirmat că inculpatul obișnuia să-și creeze prieteni imaginari, aspect care se coroborează cu concluziile raportului Psihologic și raportul medico-legal de expertiză psihiatrică, unde se arată că inculpatul prezintă o personalitate dizarmonic structurată, o modificare organică a personalității pe fond microsechelar (disfuncție cerebrală), cu discernământ scăzut, dar cu capacitate psihică de apreciere critică a faptei. Nu trebuie omis nici faptul că inculpatul a fost caracterizat de către martori, respectiv mama, frați și prietena acestuia ca fiind o persoană cu comportament violent, în repetate rânduri agresând fizic atât pe mama sa, cât și pe prietena lui, martora M.A.M. Totodată, în cauză s-a dovedit că inculpatul a avut o pereche de adidași și că ulterior datei de 9 martie 2001, încălțămintea nu a mai fost văzută de membrii familiei inculpatului, respectiv mama și fratele acestuia. Un alt element în susținerea vinovăției inculpatului a fost cel legat de valorificarea bunurilor sustrase de la victimă. Astfel, inculpatul a indicat cu ocazia reconstituirii faptei în locul unde s-a ascuns pentru a verifica conținutul poșetei sustrase de la victimă, respectiv un magazin situat în apropierea locului comiterii faptei, a indicat locul unde a aruncat obiectele sustrase de la victimă, iar telefonul mobil l-a valorificat prin intermediul martorului S.C. la o casă de amanet. În final, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în fața medicilor legiști și psihiatri, la prezentarea materialului de urmărire penală, iar cu ocazia efectuării testului poligraf, inculpatul a dat dovadă de comportament simulat la întrebările esențiale ale cauzei.

În noaptea de 21 august 2001, inculpatul B.E.F. profitând de faptul că vecinul său, partea vătămată P.A. este plecat de la domiciliu, a pătruns printr-un geam lateral, a cărui sticlă a desprins-o, în locuința acesteia. Inculpatul a sustras din interior o stație de amplificare, un televizor color, un casetofon, două boxe, un CD player, un pick-up, o pereche de căști audio și un decodor H.B.O., bunuri a căror valoare totală s-a apreciat de partea vătămată la suma de 29.800.000 lei. Inculpatul a transportat o parte a acestor bunuri în locuința sa, în pod, iar o altă parte într-o cutie de gaz de pe str. Traian. În după-amiaza zilei de 22 august 2001, inculpatul a vândut o parte din bunuri martorului R.D. din Baciu, la locuința căruia a fost însoțit de T.M. Aceștia nu au cunoscut proveniența bunurilor. În aceeași zi, inculpatul a vândut televizorul martorului M.Z.C., fără a-i spune proveniența acestuia. O telecomandă a unui televizor, pe care inculpatul a vrut să-l fure din locuința părții vătămate, a fost vândută lui P.N. În cursul urmăririi penale, s-au recuperat și predat către partea vătămată F.A., casetofonul, amplificatorul, două boxe, CD, Pickup-ulvgf și telecomanda, rămânând nerecuperate decodorul și televizorul. Pentru aceste bunuri, partea vătămată F.A. a solicitat despăgubiri în valoare de 33 milioane lei. Cumpărătorul de bună credință, R.D. a plătit pentru bunurile achiziționate 3.000.000 lei și, deși s-au ridicat aceste bunuri de la dânsul, nu a formulat pretenții civile în cauză. De asemenea, F.N. a plătit 50.000 lei pentru bunurile cumpărate de la inculpat, bunuri de asemenea ridicate, dar nu s-a constituit parte civilă în cauză. Martorul M.C. a predat televizorul la o casă de amanet pentru suma de 600.000 lei și nu a formulat pretenții civile.

În noaptea de 1 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate D.V., ce se afla parcat pe str. Fabricii din Cluj-Napoca, sustrăgând un radiocasetofon și două boxe, în valoare de 2.500.000 lei. Inculpatul care a recunoscut fapta, a arătat că a aruncat boxele, pentru că nu i-au plăcut, iar casetofonul l-a vândut a doua zi unui necunoscut. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei, pretenție menținută și în fața instanței.

În data de 16 februarie 2002, pe timp de zi, inculpatul a pătruns în uscătoria unui bloc de pe str. București din Cluj-Napoca. Inculpatul a sustras dinăuntru, obiecte de îmbrăcăminte, aparținând părții vătămate M.M. (valoare totală 200.000 lei) și R.E. (valoare totală 2.500.000 lei). În dimineața următoare, la ora 0,15, o patrulă a gardienilor publici l-au oprit pe inculpat în Piața Mihai Viteazu, întrucât a încercat să fugă. Asupra acestuia au fost găsite bunurile sustrase, care au fost restituite părților vătămate. Inculpatul a recunoscut fapta, arătând că a comis-o pe timp de zi. Părțile vătămate M.M. și R.E. au estimat prejudiciul la 200.000 lei și respectiv 2.500.000 lei, prejudiciu recuperat integral, astfel că nu s-au constituit părți civile în cauză.

În noaptea de 21 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate C.A., sustrăgând un radiocasetofon în valoare de 1.500.000 lei. Autoturismul era parcat pe str. Cernei. Inculpatul a dat radiocasetofonul martorului S.C., care l-a vândut martorului M.B.D., pentru suma de 200.000 lei. De la acesta a fost ridicat casetofonul și restituit părții vătămate. Partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul. De asemenea, cumpărătorul de bună credință, M.B. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În aceeași noapte de 21 februarie 2001, inculpatul a pătruns prin efracție și în autoturismul părții vătămate B.A.M., parcat tot pe strada Cernei, sustrăgând un radiocasetofon. Și acest casetofon a fost dat de inculpat lui S.C., care l-a vândut martorului P.R.M. de unde a fost recuperat și restituit, prejudiciul de 600.000 lei fiind recuperat. Partea vătămată B.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, recuperând prejudiciul. Cumpărătorul de bună credință P.R.M. deși a achitat 100.000 lei pentru bunul cumpărat nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În dimineața zilei de 21 februarie 2002, inculpatul se afla la domiciliu și a văzut că vecina sa, partea vătămată M.I. pleacă de la domiciliu. A luat cheia de la locuința acesteia, cunoscând locul unde se află și a sustras din interior un radiocasetofon, un casetofon, un aparat foto, un ceas și o pereche de bocanci, bunuri a căror valoare totală a fost apreciată de partea vătămată la suma de 7.000.000 lei. O parte din bunuri au fost vândute de inculpat martorilor L.D., L.C.B. și V.V., de unde au fost recuperate și predate părții vătămate. Aceasta s-a mai constituit parte civilă cu 4.000.000 lei, contravaloarea radiocasetofonului, pretenții micșorate de instanță la suma de 3.000.000 lei. De precizat a fost faptul că în cursul urmăririi penale, partea vătămată a identificat bocancii sustrași de inculpat în picioarele acestuia, dar nu a formulat pretenții civile pentru acest bun. Potrivit cumpărătorilor de bună credință L.D. și L.C.B., pentru bunurile achiziționate nu au plătit bani inculpatului, deoarece până la achitarea acestora au fost ridicate de organele de poliție. Martorul V.V. a plătit inculpatului 100.000 lei, însă nu a formulat pretenții civile pentru această sumă.

În noaptea de 25 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate C.A., ce se afla parcat pe strada Teleorman sustrăgând un radiocasetofon și un încărcător de telefon mobil, precum și cartea de identitate a mașinii, o trusă de scule, un hand trec, un CD și un spray, bunuri în valoare de 1.000.000 lei. Aceste bunuri au fost date de inculpat, martorului C.S.A. de la care s-au ridicat și predat părții vătămate. A rămas nerecuperat radiocasetofonul, în valoare de 600.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.

În noaptea de 25 februarie 2002, inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate S.E., parcat pe strada Mecanicilor din Cluj Napoca, sustrăgând un radiocasetofon în valoare de 6.000.000 lei și o haină imitație piele neagră. Inculpatul a vândut radiocasetofonul lui F.D. cu 550.000 lei și de la care a fost ridicat și restituit părții vătămate S.E. Cumpărătorul de bună credință, F.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 550.000 lei, iar partea vătămată S.E. nu a mai formulat alte pretenții în cauză.

În data de 26 februarie 2002, inculpatul a pătruns pe timp de zi, prin efracție, în autoturismul părții vătămate R.L. parcat pe str. H. Barbusse din Cluj-Napoca și a sustras casetofonul în valoare de 1.000.000 lei. În continuare, inculpatul s-a deplasat pe str. Roșiori și prin același mod de operare a pătruns în autoturismul părții vătămate M.D.A., cu intenția de a sustrage casetofonul. A fost surprins de martorii D.M. și T.V., care au anunțat poliția, inculpatul fiind reținut. Părțile vătămate R.L. și M.D.A. nu s-au constituit părți civile în cauză, deoarece primul și-a recuperat prejudiciul, iar cel de-al doilea nu a suferit nici o pagubă. Situația de fapt reținută mai sus s-a probat cu plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, procese-verbale de reconstituire, declarații de martori, dovezi de recuperarea prejudiciului, expertiză medico-legală pentru constatarea decesului victimei D.A., expertiză medico-legală psihiatrică, expertiza cu testul poligraf, precum și declarațiile inculpatului. Partea vătămată F.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.000.000 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat respectiv un televizor color marca și un decodor pentru postul H.B.O. Avându-se în vedere că restul bunurilor sustrase i-au fost recuperate, că potrivit susținerilor sale, un televizor color marca valorează între 5.500.000 lei și 6.000.000 lei, iar potrivit adeverinței existente decodorul valorează 100 dolari, respectiv 3.350.000 lei (la cursul de schimb actual), tribunalul a concluzionat că pretențiile acestei părți civile sunt justificate, numai în parte și în limita sumei de 8.850.000 lei, motiv pentru care în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul va fi obligat să achite această sumă părții civile F.A. cu titlu de despăgubiri. Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă F.A. și inculpatul B.E.F. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor care nu se mai găsesc în natură și nu mai pot fi restituite: un televizor color, cu diagonala de 54 cm; un casetofon; un amplificator; două bucăți boxe; CD player; PIK-up, întrucât singurele obiecte recuperate sunt telecomanda, un aparat de ras, un spray și un săpun. Prin apelul scris și oral, inculpatul apelant a solicitat, în principal, achitarea sa de sub învinuirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) și e) și alin. (3) C. pen., în baza art. 10 alin. (1) lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu este el autorul acestei fapte, ci o altă persoană; în subsidiar, a solicitat reducerea tuturor pedepselor componente ale concursului real de infracțiuni, întrucât acestea sunt excesive, raportat la împrejurarea că nu posedă antecedente penale și este un element tânăr. Prin decizia penală nr. 45 din 4 martie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de partea civilă F.A., desființând sentința apelată în latura civilă privind pe această parte și, rejudecând, a obligat pe inculpatul B.E.F. să achite părții civile F.A. despăgubiri civile în sumă de 30.000.000 lei, cu dobânda aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la recuperarea integrală a debitului. A menținut restul dispozițiilor. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.E.F. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E.F., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt și reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta. Din analiza amplului probatoriu administrat în cauză, Curtea apreciază că solicitarea inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice, în infracțiunea de furt nu este întemeiată și nu poate fi primită întrucât este dovedită cu certitudine săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) și e) și alin. (3) C. pen., având ca autor pe inculpatul recurent. Probele au fost prezentate pe larg de instanța de fond și instanța de apel, nemaifiind necesară reluarea acestora. Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului atât pentru tâlhărie, cât și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, se constată că sunt corect individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., corespund gradului ridicat de pericol social al faptelor comise, cât și persoanei inculpatului, care, deși este infractor primar, a avut o atitudine procesuală nesinceră, formulând apărări de rea credință, deși probatoriul administrat a dovedit fără echivoc că el este autorul faptelor comise. Așa încât, nici al doilea motiv de recurs care vizează reducerea pedepsei nu poate fi primit. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,