ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3006/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3006/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 594 din 21

noiembrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul B.E.F. astfel:

- pentru infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. d) și e) și alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 18 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) și d) C. pen.;

- pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., la pedeapsa de 3 ani

și 10 luni închisoare;

- pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare;

- pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare;

- pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 33 și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus

contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de

18 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 19 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C.

pen.

S-a făcut aplicarea prevederilor art.

71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 26

februarie 2002 până la zi.

S-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de partea civilă F.A. și a fost obligat inculpatul să-i achite suma

de 8.850.000 lei, cu titlu de despăgubiri.

S-au admis în totalitate acțiunile

civile formulate de următoarele părți civile și a fost obligat inculpatul să

achite cu titlu de despăgubiri, astfel: 2.500.000 lei părții civile D.V.;

3.000.000 lei părții civile M.I.; 600.000 lei părții civile C.A.; 550.000 lei

părții civile F.D.

S-a constatat recuperat integral

prejudiciul cauzat părții vătămate M.M., R.E., C.A., B.A. și R.L. și parțial

părții vătămate F.A., M.I., C.A. și S.E.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 3.450.000 lei a unei perechi de bocanci bărbătești cu

șireturi de culoare maro, mărimea 43 și o haină de culoare neagră, imitație de

piele.

A fost obligat inculpat să achite

12.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

victima D.A.E. de mai multă vreme, fiind atras de persoana victimei. În data de

9 martie 2001, inculpatul a văzut-o pe victimă în zona imobilului în care

locuia și a urmărit-o până la discoteca O. din municipiu, rămânând în incinta

acestei discoteci până când victima s-a hotărât să plece. La plecare,

inculpatul a urmărit-o din nou pe victimă, inițial până la un taxi pe care

victima l-a luat, iar în continuare inculpatul a urmărit-o folosindu-se de un

taximetru. În momentul în care victima a ajuns la imobilul în care locuia și se

afla în scara blocului, inculpatul a încercat să o abordeze pe victimă și să

discute cu aceasta. Văzând insistențele inculpatului, victima a început să

strige după ajutor, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnul în zona feței. În încercarea de a se apăra, victima l-a zgâriat pe

inculpat pe obraz, leziune constatată ulterior de medicul legist la examenul

obiectiv din 28 februarie 2002, concluziile raportului de constatare

medico-legală constând în aceea că această leziune s-a produs prin zgâriere,

posibil unghie și nu este exclusă producerea acesteia pe data de 9 martie 2001.

După aplicarea loviturilor, victima

a căzut jos în lift. În acel moment inculpatul i-a luat victimei poșeta, a

oprit liftul la etajul 2 și a fugit pe scări. În timp ce cobora scările,

inculpatul și-a pierdut talpa de la un adidas.

Victima D.A.E. a decedat ca urmare a

asfixierii mecanice prin aspirant sanguin traheo-bronho-pulmonar, consecutiv

unui traumatism maxilo-facial cu fractura oaselor proprii nazale. De asemenea,

pe corpul victimei s-au constatat un număr de 14 leziuni în special în zona

feței, leziuni care potrivit raportului de constatare medico-legală s-au putut

produce prin lovire cu corp dur, între leziuni și deces existând legătură de

cauzalitate.

Inculpatul a avut o poziție

oscilantă în declarații, în ceea ce privește comiterea acestei infracțiuni,

recunoscând inițial comiterea faptei ca apoi, să indice ca autor al faptelor de

agresiune alte persoane (respectiv M.R. sau un anume C.), însă nu a negat că

este cel care a sustras bunurile de la victimă.

Tribunalul a concluzionat că

revenirea inculpatului asupra poziției procesuale inițiale este nesinceră,

fiind contrazisă de probele administrate în cauză.

Astfel, martorii S.I., K.L.G., S.D. și

K.I. au confirmat că au plecat împreună cu victima la discoteca O. din Piața

Mihai Viteazul unde au rămas până în jurul orelor 1,00, oră la care victima a

plecat spre domiciliu fiind condusă cu un taxi de martorul I.A.D. Acest martor

a confirmat că a lăsat-o pe victimă în fața aleii blocului unde locuia.

Această stare de fapt a fost

confirmată și de inculpat, care astfel cum s-a precizat mai sus, a arătat în

declarațiile sale, că a urmărit-o pe victimă până la discotecă și că aceasta

s-a întors acasă cu un taxi, mașina având motor diesel (identic cu cel al

martorului I.A.D.).

De asemenea, inculpatul cu ocazia

cercetării la fața locului, a prezentat în mod amănunțit modul de derulare a

evenimentelor, a descris întocmai poziția în care a lăsat victima după

agresiune, modul în care a blocat liftul la etajul 2, a coborât pe scări și

și-a pierdut talpa de la un adidas. De altfel, la fața locului s-au găsit urme

de sânge de grupe diferite: grupa B, care aparținea victimei și 0 aparținând

inculpatului. Astfel cum am arătat mai sus, inculpatul a fost zgâriat de

victimă în timpul agresiunii și este evident că dacă victima nu ar fi intrat în

contact fizic direct cu inculpatul nu s-ar putea explica prezența urmelor

sanguine la locul agresiunii. Ideea lansată de inculpat că această zgârietură a

fost rezultatul unei crize de epilepsie din copilărie sau că i-ar fi cauzată de

mama sa nu a fost dovedită, fiind infirmată de martorii B.A., precum și M.A.M.

Inculpatul a încercat să acrediteze

ideea că acele persoane, respectiv M.R. sau C., ar fi autorii actelor de

agresiune, că patronul de la discoteca M. l-ar fi plătit pe acel C. să o

agreseze pe victimă și că zgârietura pe care o prezintă pe față ar fi fost

cauzată în altă împrejurare, respectiv de mama sa.

Aceste din urmă aspecte s-au dovedit

a fi pure fabulații ale inculpatului, deoarece existența acestor persoane

arătate mai sus nu a putut fi dovedită, inculpatul conducând organele de

poliție până la domiciliul presupusei persoane M.R., ca apoi să arate că nu

există această persoană. Mai mult, în urma verificărilor la Biroul de Evidență

Informatizată a Persoanei Cluj-Napoca s-a stabilit că nu există persoane cu

numele indicat de inculpat.

De altfel, martora B.V. (mama

inculpatului) a confirmat că inculpatul obișnuia să-și creeze prieteni

imaginari, aspect care se coroborează cu concluziile raportului Psihologic și

raportul medico-legal de expertiză psihiatrică, unde se arată că inculpatul

prezintă o personalitate dizarmonic structurată, o modificare organică a

personalității pe fond microsechelar (disfuncție cerebrală), cu discernământ

scăzut, dar cu capacitate psihică de apreciere critică a faptei. Nu trebuie

omis nici faptul că inculpatul a fost caracterizat de către martori, respectiv

mama, frați și prietena acestuia ca fiind o persoană cu comportament violent,

în repetate rânduri agresând fizic atât pe mama sa, cât și pe prietena lui,

martora M.A.M.

Totodată, în cauză s-a dovedit că

inculpatul a avut o pereche de adidași și că ulterior datei de 9 martie 2001,

încălțămintea nu a mai fost văzută de membrii familiei inculpatului, respectiv

mama și fratele acestuia.

Un alt element în susținerea

vinovăției inculpatului a fost cel legat de valorificarea bunurilor sustrase de

la victimă. Astfel, inculpatul a indicat cu ocazia reconstituirii faptei în

locul unde s-a ascuns pentru a verifica conținutul poșetei sustrase de la

victimă, respectiv un magazin situat în apropierea locului comiterii faptei, a

indicat locul unde a aruncat obiectele sustrase de la victimă, iar telefonul

mobil l-a valorificat prin intermediul martorului S.C. la o casă de amanet.

În final, inculpatul a recunoscut

săvârșirea infracțiunii în fața medicilor legiști și psihiatri, la prezentarea

materialului de urmărire penală, iar cu ocazia efectuării testului poligraf,

inculpatul a dat dovadă de comportament simulat la întrebările esențiale ale

cauzei.

inculpatul B.E.F. profitând de faptul că vecinul său, partea vătămată P.A. este

plecat de la domiciliu, a pătruns printr-un geam lateral, a cărui sticlă a

desprins-o, în locuința acesteia. Inculpatul a sustras din interior o stație de

amplificare, un televizor color, un casetofon, două boxe, un CD player, un pick-up,

o pereche de căști audio și un decodor H.B.O., bunuri a căror valoare totală

s-a apreciat de partea vătămată la suma de 29.800.000 lei.

Inculpatul a transportat o parte a

acestor bunuri în locuința sa, în pod, iar o altă parte într-o cutie de gaz de

pe str. Traian.

În după-amiaza zilei de 22 august

2001, inculpatul a vândut o parte din bunuri martorului R.D. din Baciu, la

locuința căruia a fost însoțit de T.M. Aceștia nu au cunoscut proveniența

bunurilor.

În aceeași zi, inculpatul a vândut

televizorul martorului M.Z.C., fără a-i spune proveniența acestuia.

O telecomandă a unui televizor, pe

care inculpatul a vrut să-l fure din locuința părții vătămate, a fost vândută

lui P.N.

În cursul urmăririi penale, s-au

recuperat și predat către partea vătămată F.A., casetofonul, amplificatorul,

două boxe, CD, Pickup-ulvgf și telecomanda, rămânând nerecuperate decodorul și

televizorul. Pentru aceste bunuri, partea vătămată F.A. a solicitat despăgubiri

în valoare de 33 milioane lei.

Cumpărătorul de bună credință, R.D.

a plătit pentru bunurile achiziționate 3.000.000 lei și, deși s-au ridicat

aceste bunuri de la dânsul, nu a formulat pretenții civile în cauză. De

asemenea, F.N. a plătit 50.000 lei pentru bunurile cumpărate de la inculpat,

bunuri de asemenea ridicate, dar nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Martorul M.C. a predat televizorul

la o casă de amanet pentru suma de 600.000 lei și nu a formulat pretenții

civile.

inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate D.V., ce se

afla parcat pe str. Fabricii din Cluj-Napoca, sustrăgând un radiocasetofon și

două boxe, în valoare de 2.500.000 lei.

Inculpatul care a recunoscut fapta,

a arătat că a aruncat boxele, pentru că nu i-au plăcut, iar casetofonul l-a

vândut a doua zi unui necunoscut. Partea vătămată s-a constituit parte civilă

cu suma de 2.500.000 lei, pretenție menținută și în fața instanței.

timp de zi, inculpatul a pătruns în uscătoria unui bloc de pe str. București din

Cluj-Napoca. Inculpatul a sustras dinăuntru, obiecte de îmbrăcăminte,

aparținând părții vătămate M.M. (valoare totală 200.000 lei) și R.E. (valoare

totală 2.500.000 lei).

În dimineața următoare, la ora 0,15,

o patrulă a gardienilor publici l-au oprit pe inculpat în Piața Mihai Viteazu,

întrucât a încercat să fugă. Asupra acestuia au fost găsite bunurile sustrase,

care au fost restituite părților vătămate. Inculpatul a recunoscut fapta,

arătând că a comis-o pe timp de zi.

Părțile vătămate M.M. și R.E. au

estimat prejudiciul la 200.000 lei și respectiv 2.500.000 lei, prejudiciu

recuperat integral, astfel că nu s-au constituit părți civile în cauză.

inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate C.A.,

sustrăgând un radiocasetofon în valoare de 1.500.000 lei. Autoturismul era

parcat pe str. Cernei. Inculpatul a dat radiocasetofonul martorului S.C., care

l-a vândut martorului M.B.D., pentru suma de 200.000 lei. De la acesta a fost

ridicat casetofonul și restituit părții vătămate.

Partea vătămată C.A. nu s-a

constituit parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul. De

asemenea, cumpărătorul de bună credință, M.B. nu a formulat pretenții civile în

cauză.

2001, inculpatul a pătruns prin efracție și în autoturismul părții vătămate

B.A.M., parcat tot pe strada Cernei, sustrăgând un radiocasetofon. Și acest

casetofon a fost dat de inculpat lui S.C., care l-a vândut martorului P.R.M. de

unde a fost recuperat și restituit, prejudiciul de 600.000 lei fiind recuperat.

Partea vătămată B.A.M. nu s-a

constituit parte civilă în cauză, recuperând prejudiciul. Cumpărătorul de bună

credință P.R.M. deși a achitat 100.000 lei pentru bunul cumpărat nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

februarie 2002, inculpatul se afla la domiciliu și a văzut că vecina sa, partea

vătămată M.I. pleacă de la domiciliu. A luat cheia de la locuința acesteia,

cunoscând locul unde se află și a sustras din interior un radiocasetofon, un

casetofon, un aparat foto, un ceas și o pereche de bocanci, bunuri a căror

valoare totală a fost apreciată de partea vătămată la suma de 7.000.000 lei.

O parte din bunuri au fost vândute

de inculpat martorilor L.D., L.C.B. și V.V., de unde au fost recuperate și

predate părții vătămate. Aceasta s-a mai constituit parte civilă cu 4.000.000

lei, contravaloarea radiocasetofonului, pretenții micșorate de instanță la suma

de 3.000.000 lei.

De precizat a fost faptul că în

cursul urmăririi penale, partea vătămată a identificat bocancii sustrași de

inculpat în picioarele acestuia, dar nu a formulat pretenții civile pentru

acest bun.

Potrivit cumpărătorilor de bună

credință L.D. și L.C.B., pentru bunurile achiziționate nu au plătit bani

inculpatului, deoarece până la achitarea acestora au fost ridicate de organele

de poliție. Martorul V.V. a plătit inculpatului 100.000 lei, însă nu a formulat

pretenții civile pentru această sumă.

inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate C.A., ce se

afla parcat pe strada Teleorman sustrăgând un radiocasetofon și un încărcător

de telefon mobil, precum și cartea de identitate a mașinii, o trusă de scule,

un hand trec, un CD și un spray, bunuri în valoare de 1.000.000 lei.

Aceste bunuri au fost date de

inculpat, martorului C.S.A. de la care s-au ridicat și predat părții vătămate.

A rămas nerecuperat radiocasetofonul, în valoare de 600.000 lei, sumă cu care

partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.

inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate S.E., parcat

pe strada Mecanicilor din Cluj Napoca, sustrăgând un radiocasetofon în valoare

de 6.000.000 lei și o haină imitație piele neagră. Inculpatul a vândut

radiocasetofonul lui F.D. cu 550.000 lei și de la care a fost ridicat și

restituit părții vătămate S.E.

Cumpărătorul de bună credință, F.D.

s-a constituit parte civilă cu suma de 550.000 lei, iar partea vătămată S.E. nu

a mai formulat alte pretenții în cauză.

inculpatul a pătruns pe timp de zi, prin efracție, în autoturismul părții

vătămate R.L. parcat pe str. H. Barbusse din Cluj-Napoca și a sustras

casetofonul în valoare de 1.000.000 lei.

În continuare, inculpatul s-a

deplasat pe str. Roșiori și prin același mod de operare a pătruns în

autoturismul părții vătămate M.D.A., cu intenția de a sustrage casetofonul. A

fost surprins de martorii D.M. și T.V., care au anunțat poliția, inculpatul

fiind reținut.

Părțile vătămate R.L. și M.D.A. nu

s-au constituit părți civile în cauză, deoarece primul și-a recuperat

prejudiciul, iar cel de-al doilea nu a suferit nici o pagubă.

Situația de fapt reținută mai sus

s-a probat cu plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de

cercetare la fața locului, procese-verbale de reconstituire, declarații de

martori, dovezi de recuperarea prejudiciului, expertiză medico-legală pentru

constatarea decesului victimei D.A., expertiză medico-legală psihiatrică,

expertiza cu testul poligraf, precum și declarațiile inculpatului.

Partea vătămată F.A. s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 33.000.000 lei reprezentând prejudiciul

nerecuperat respectiv un televizor color marca și un decodor pentru postul

H.B.O.

Avându-se în vedere că restul

bunurilor sustrase i-au fost recuperate, că potrivit susținerilor sale, un

televizor color marca valorează între 5.500.000 lei și 6.000.000 lei, iar

potrivit adeverinței existente decodorul valorează 100 dolari, respectiv

3.350.000 lei (la cursul de schimb actual), tribunalul a concluzionat că

pretențiile acestei părți civile sunt justificate, numai în parte și în limita

sumei de 8.850.000 lei, motiv pentru care în temeiul art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., inculpatul va fi obligat să achite această sumă părții civile

F.A. cu titlu de despăgubiri.

Împotriva sentinței au declarat apel

partea civilă F.A. și inculpatul B.E.F.

Partea civilă a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumei de 30.000.000 lei reprezentând contravaloarea

bunurilor care nu se mai găsesc în natură și nu mai pot fi restituite: un

televizor color, cu diagonala de 54 cm; un casetofon; un amplificator; două

bucăți boxe; CD player; PIK-up, întrucât singurele obiecte recuperate sunt

telecomanda, un aparat de ras, un spray și un săpun.

Prin apelul scris și oral,

inculpatul apelant a solicitat, în principal, achitarea sa de sub învinuirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) și e) și

alin. (3) C. pen., în baza art. 10 alin. (1) lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., întrucât nu este el autorul acestei fapte, ci o altă persoană; în

subsidiar, a solicitat reducerea tuturor pedepselor componente ale concursului

real de infracțiuni, întrucât acestea sunt excesive, raportat la împrejurarea

că nu posedă antecedente penale și este un element tânăr.

Prin decizia penală nr. 45 din 4

martie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de partea civilă F.A.,

desființând sentința apelată în latura civilă privind pe această parte și,

rejudecând, a obligat pe inculpatul B.E.F. să achite părții civile F.A.

despăgubiri civile în sumă de 30.000.000 lei, cu dobânda aferentă de la

rămânerea definitivă a hotărârii și până la recuperarea integrală a debitului.

A menținut restul dispozițiilor.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul B.E.F.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul B.E.F., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt

și reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.

Din analiza amplului probatoriu

administrat în cauză, Curtea apreciază că solicitarea inculpatului, în sensul

schimbării încadrării juridice, în infracțiunea de furt nu este întemeiată și

nu poate fi primită întrucât este dovedită cu certitudine săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) și e) și alin. (3) C.

pen., având ca autor pe inculpatul recurent.

Probele au fost prezentate pe larg

de instanța de fond și instanța de apel, nemaifiind necesară reluarea acestora.

Cu privire la pedepsele aplicate

inculpatului atât pentru tâlhărie, cât și pentru celelalte infracțiuni reținute

în sarcina inculpatului, se constată că sunt corect individualizate, în raport de

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., corespund gradului ridicat de

pericol social al faptelor comise, cât și persoanei inculpatului, care, deși

este infractor primar, a avut o atitudine procesuală nesinceră, formulând

apărări de rea credință, deși probatoriul administrat a dovedit fără echivoc că

el este autorul faptelor comise.

Așa încât, nici al doilea motiv de

recurs care vizează reducerea pedepsei nu poate fi primit.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins

recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.E.F. împotriva deciziei penale nr. 45 din 4 martie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 26 februarie 2002, până la 24 iunie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.