ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2664/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 190 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului Sibiu au fost condamnați inculpații:

N.M.

în baza art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

[

(prin schimbarea încadrării juridice din art. 180 alin. (1) C. pen.)] la 19 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., la un an și 4 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare plus un spor de 6 luni în total 19 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

N.N.

în baza art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) la un an închisoare, stabilindu-se conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare plus un spor de 2 luni închisoare, în total 18 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și

A.T.

, în baza art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la un an închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare plus un spor de 2 luni, în total 17 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-au dedus din pedepse perioadele arestării preventive de la 14 august 2001 la zi, pentru inculpații N.N. și A.T. și între 14 august – 26 octombrie 2001 și începând de la 3 iulie 2002 la zi, pentru inculpatul N.M.

În baza art. 14 C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile M.D. sumele de 117.220.906 lei despăgubiri globale și 50.000.000 lei daune morale, iar părții civile C.O. câte 580.000 lei lunar despăgubiri periodice pentru minorii M.F. și M.O.D.,  începând cu data de 14 august 2001, până la majoratul minorilor, câte 290.000 lei pentru fiecare precum și suma de 50.000.000 lei daune morale, respectiv câte 25.000.000 lei către fiecare minor.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că la data de 13 august 2001, în jurul orelor 23,30, inculpații N.M., N.N. și A.T., aflați sub influența alcoolului au intrat în barul S.C. D. S.R.L. Mediaș unde au continuat să consume băutura împreună cu M.F., G.P. și alte persoane la aceeași masă.

Pe fondul consumului excesiv de alcool și a unor relații mai vechi de dușmănie, între inculpatul N.M. și victima M.F. s-a produs o altercație care a degenerat, iar pentru evitarea unor urmări nedorite, M.F. a părăsit în fugă localul, urmărit fiind de cei trei inculpați.

În stradă inculpatul N.M. i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu pumnul în zona feței, după care la câțiva metri victima a căzut la pământ, unde toți trei i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele, după care inculpatul A.T. a sărit cu picioarele pe fața și corpul victimei.

Violențele exercitate de inculpați asupra victimei s-au soldat cu multiple leziuni traumatice la nivelul capului, feței, gâtului și toracelui, care i-au produs moartea în drum spre spital.

Potrivit expertizei medico-legale efectuate în cauză moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin pulmonar, survenită în urma unui traumatism cranio-facial cu multiple fracturi ale viscero-craniului, produse prin lovituri repetate cu corpuri contondente.

Inculpatul N.N. a recunoscut săvârșirea infracțiunii în totalitate, arătând că toți trei inculpații au aplicat lovituri victimei.

Inculpatul N.M. a recunoscut că a aplicat victimei prima lovitură și apoi în continuare împreună cu ceilalți.

Inculpatul A.T. nu a recunoscut faptele susținând că la ieșire a rămas în local, ajungând la locul incidentului după terminarea acestuia.

Declarațiile celorlalți inculpați care au recunoscut faptele au fost coroborate cu cele ale martorilor G.P., B.M., V.M, A.A., T.A., A.M., T.T., S.M., S.C. și B.A. care i-au relatat că victima a fost lovită de toți inculpații.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 63 din 25 februarie 2003, a respins apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe de către inculpații N.M., N.N. și A.T., ca nefondate.

Astfel, instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpatul N.M., în sensul că în sarcina sa trebuia reținută numai infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și de inculpatul N.N., în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.

S-a constatat că inculpatul N.M. a exercitat acte de violență alături de ceilalți participanți care au avut drept consecință moartea victimei.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului N.N., ca dealtfel și celorlalți inculpați, s-a apreciat că acestea sunt conforme cu pericolul social grav al faptelor săvârșite și că nu există motive de reducere a cuantumului sancțiunilor.

Privitor la criticile inculpatului apelant A.T., în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunea de omor și că s-ar impune reducerea pedepsei pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri s-a constatat de către instanța de control judiciar că acestea sunt nefondate, rezultând din probele administrate vinovăția acestui inculpat care a exercitat acte de violență asupra victimei, împreună cu ceilalți, cu consecințe letale și totodată că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al infracțiunilor săvârșite.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații care au formulat aceleași critici ca în apel, solicitându-se de către inculpatul N.M. în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., reținerea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., de către inculpatul N.N., în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor aplicate și de către inculpatul A.T., în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea de omor și reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj.

Ultimii inculpați au mai solicitat aplicarea beneficiului grațierii, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind pedepsele aplicate în baza art. 321 alin. (1) C. pen., invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul N.M. este nefondat, iar recursurile declarate de inculpații N.N. și A.T. sunt întemeiate așa cum se va arăta în continuare.

Din examinarea probelor administrate a rezultat că inculpații au atacat împreună victima, N.M. doborând-o la pământ printr-o lovitură de pumn în față după care toți trei i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele asupra capului, feței, gâtului și toracelui, după care A.T. a sărit cu picioarele pe fața și corpul victimei căzute la pământ.

În cauză inculpații au desfășurat o activitate simultană și conjugată care a avut drept rezultat moartea victimei, astfel că cei trei recurenți participanți la agresiune au calitatea de coautori la infracțiunea de omor calificat săvârșit în loc public, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea agravantei, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., corect reținută de instanțe.

În consecință, susținerile recurentului N.M. că ar fi aplicat o singură lovitură victimei și că s-ar impune reținerea doar a infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și ale recurentului A.T., în sensul că nu a lovit victima și că nu a participat la uciderea ei sunt în afara probelor de vinovăție în săvârșirea omorului administrate în cauză.

Privitor la pedepsele aplicate pentru infracțiunile de omor și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, se constată că acestea au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social grav al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii lor, conduita anterioară a făptuitorilor și starea de recidivă în care se afla inculpatul N.M.

În consecință nu există temeiuri de reducere a cuantumului acestor pedepse cum au solicitat inculpații.

Privitor la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., se constată că aceasta a fost săvârșită anterior apariției Legii nr. 543/2002 modificată prin O.U. nr. 18 din 2 aprilie 2003, împrejurări în care pedepsele aplicate inculpaților N.N. și A.T. de câte un an închisoare cad sub incidența art. 1 și art. 7 din acel act normativ de clemență fiind grațiate condiționat.

Referitor la inculpatul N.M. aflat în stare de recidivă, acesta, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 nu beneficiază de grațierea pedepsei pentru infracțiunea, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de inculpații N.N. și A.T., a casa hotărârile atacate numai cu referire la pedepsele aplicate acestor inculpați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Rejudecând cauza în aceste limite se va dispune descontopirea pedepselor aplicate în pedepsele componente, se vor înlătura sporurile de concurs aplicate inculpaților și se vor constata grațiate condiționat pedepsele aplicate inculpaților de câte un an închisoare, în baza art. 321 alin. (1) C. pen.

Totodată, se va dispune ca inculpații N.N. și A.T. să execute pedepsele aplicate în baza art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de 18 ani închisoare și respectiv 17 ani închisoare și cele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează, a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaților duratele arestării preventive de la 16 august 2001, la 26 octombrie 2001 și de la 3 iulie 2002, la 4 iunie 2003, pentru inculpatul N.M. și de la 14 august 2001, la 4 iunie 2003, pentru inculpații N.N. și A.T.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaților N.N. și A.T. să fie plătit din fondul Ministerului Justiției, iar în cazul inculpatului N.M. să fie avansat din același fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații N.N. și A.T. împotriva deciziei penale nr. 63/ A din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia și sentința penală nr. 190 din 20 octombrie 2002 a Tribunalului Sibiu, numai cu privire la pedepsele aplicate acestor inculpați pentru infracțiunea, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedepsele aplicate inculpaților în pedepsele componente, astfel:

Conform art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată grațiate pedepsele de câte un an închisoare aplicate inculpaților, în baza art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Dispune ca inculpatul N.N. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar inculpatul A.T., pedeapsa de 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpatului N.M. de la 14 august 2001, la 26 octombrie 2001 și de la 3 iulie 2002, la 4 iunie 2003, iar pentru inculpații N.N. și A.T. de la 14 august 2001, la 4 iunie 2003.

Onorariul de avocat în sumă de 600.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaților N.N. și A.T. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul N.M. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.