ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4094/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4094/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 221 din 6

noiembrie 2002, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpații:

S.C.M. la:

- 21 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen.,

raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

a faptei din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de

art. 176 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și art. 176 alin.

(1) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1),

raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.;

- 19 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b), art. 2

1

lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 75 lit. a) și

art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.;

P.M.D. la:

- 21 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat și deosebit de

grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. a) și art. 176

alin. (1) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice a faptei din aceeași infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b), art. 2

1

lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 75 lit. a)

și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.;

În baza art. 83 C. pen., a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare

aplicată inculpatului P.M.D. prin sentința penală nr. 1594/2000 a Judecătoriei

Ploiești și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.

D.C. la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea

sus-numitului inculpat pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. a) și art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților, iar în temeiul art. 88 C. pen., din

pedepsele aplicate acestora s-a dedus perioada arestării preventive de la 12

februarie 2002, în ce privește pe inculpații Ș.C.M. și D.C. și de la 13

februarie 2002, pentru inculpatul P.M.D., până la rămânerea definitivă a

hotărârii.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., cu referire la art. 998 și urm. C. civ., Ș.C.M. a fost obligat să

plătească părților civile R.G., R.J. și R.C., în solidar cu inculpatul P.M.D.

suma de 4104,54 Euro, iar ambii în solidar și cu inculpatul D.C. la plata sumei

de 15 Euro sau contravaloarea acestor sume în ziua executării cu titlu de

despăgubiri civile.

Diferit, inculpații Ș.C.M. și

P.M.D., au fost obligați, în solidar, să plătească către fiecare parte civilă

suma de câte 100.000.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului cu titlu de

cheltuieli judiciare suma de câte 3.000.000 lei, din care sumele de câte

450.000 lei, în ce privește pe inculpații D.C. și P.M.D. și de 300.000 lei în

ce privește pe inculpatul S.C.M. reprezintă onorarii de avocat pentru apărarea

din oficiu a acestora.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Începând cu anul 1993, cetățeanul

german R.K.H., a prezentat interesele firmei germane A.M.G.M.B.H. în relație

contractuală cu S.C. M. S.A. Sibiu și a locuit într-un apartament situat în

municipiul Sibiu, pus la dispoziție de societatea română de afaceri.

De la venirea în municipiul Sibiu,

în mod repetat, R.K.H. a racolat și dus în apartamentul său mai mulți tineri pe

care, în schimbul unor foloase materiale, i-a determinat să întrețină cu el

acte sexuale nefirești.

Între persoanele care au fost

acostate de R.K.H. s-au numărat și inculpații D.C. și P.M.D. care locuiau

împreună la numitul S.A., și care aveau înclinații spre relații homosexuale.

Începând cu luna ianuarie 2002,

inculpatul Ș.C.M. a venit în municipiul Sibiu, unde s-a cunoscut și cu ceilalți

doi inculpați de la care a aflat că poate câștiga sume de bani apreciabile,

întreținând relații homosexuale cu victima R.K.H.

Urmare a acestui fapt, la data de 6

februarie 2002, în apropierea pieței Cibin din Sibiu, inculpatul Ș.C.M. s-a

lăsat acostat de victimă care l-a invitat la locuința sa unde, în schimbul

sumei de 100.000 lei a întreținut cu acesta relații sexuale orale. La

despărțire, cei doi s-au înțeles să repete vizita și la data de 18 februarie

D.C. și P.M.D. în piața Cibin, au plecat spre domiciliul victimei R.K.H.

Ajunși în apropierea locuinței

victimei, în apartament a intrat inculpatul Ș.C.M., ceilalți doi așteptându-l

în imediata apropiere a blocului, pe terasa unui chioșc din apropiere unde au

consumat băuturi alcoolice și de unde aveau vedere la geamurile apartamentului

victimei.

În apartament victima i-a cerut

inculpatului Ș.C.M. să întrețină relații sexuale anale, lucru pe care acesta

l-a refuzat, promițându-i în schimb că îi va aduce un băiat pentru o asemenea

relație.

Inculpatul a coborât din

apartamentul victimei și i-a cerut inculpatului P.M.D. să-l urmeze.

Ajunși în apartamentul victimei,

acesta i-a servit cu băuturi, a derulat filme porno și a reiterat cererea de a

întreține relații sexuale anale, cerere adresată inculpatului Ș.C.M.

Între timp, inculpatul P.M.D., a

închis câinele doberman al victimei într-o cameră alăturată și a blocat ușa de

acces cu un fotoliu, pentru a putea acționa în voie.

În momentele imediat următoare,

inculpații l-au deposedat pe victimă de mai multe bunuri și anume: 100 Euro,

2.000.000 lei, un telefon mobil, o verighetă, un inel și un lănțișor din aur.

La apariția victimei inculpații i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii,

picioarele, un ciocan și cuțite pe care le-au luat din bucătăria

apartamentului.

Loviturile aplicate, de o cruzime

deosebită, au vizat zona capului, toracelui, inima și gâtului și s-au soldat cu

plăgi penetrante, inclusiv la nivelul inimii, toate aceste fiind evidențiate de

actul medico-legal întocmit în cauză.

Cu toate că victima era căzută la

podea fără a mai opune rezistență, cerând să fie lăsată în pace, inculpații au

continuat să-i aplice lovituri, după care au abandonat-o.

La plecarea inculpaților victima

încă mai era în viață, însă lipsită de ajutor, din cauza leziunilor grave

suferite a decedat.

După ce au părăsit apartamentul

inculpații au revenit la terasa unde l-au lăsat pe inculpatul D.C., însă acesta

între timp plecase.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații Ș.C.M.,

P.M.D. și D.C.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la:

- greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților Ș.C.M. și P.M.D., pe care le consideră prea

blânde, solicitând majorarea acestora, având în vedere pericolul social ridicat

al faptelor comise;

- omisiunea de a se dispune

confiscarea specială de la inculpați a sumelor de 2 milioane lei și 100 Euro,

în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., având în vedere că părțile civile nu au solicitat

restituirea lor.

Printr-un motiv comun de casare,

inculpații au criticat hotărârea cu privire la pedepsele aplicate pe care le

apreciază că sunt prea severe, solicitând reducerea lor, prin reaprecierea

criteriilor de individualizare și în special faptul că sunt tineri, au

recunoscut și regretat faptele comise.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 43/ A din 18 februarie 2003 a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva hotărârii pronunțată de prima

instanță pe care a desființat-o în parte sub aspectul neaplicării unui spor de

pedeapsă pentru concursul de infracțiuni și neaplicarea măsurii confiscării

speciale, referitoare la sumele de 2 milioane lei și 100 Euro.

Rejudecând cauza în aceste limite

instanța de apel a decis:

Exercitarea de către inculpatul

Ș.C.M., în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei celei

mai grele, respectiv 21 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani

închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 23 ani închisoare și a

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Tot astfel, s-a dispus și în ce

privește pe inculpatul P.M.D., în sensul că la pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare,

a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 23 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut măsura revocării

suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1594/2000 a Judecătoriei Ploiești și a dispus executarea

acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul

Ș.C.M. va executa pedeapsa de 23 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 2.000.000 lei și 100 Euro

sau contravaloarea acestora în lei la data executării după cum urmează:

- de la inculpații Ș.C.M. și P.M.D.

suma de 1.500.000 lei și 86 Euro și

- de la inculpatul D.C. a sumei de

500.000 lei și 14 Euro.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus în continuare, pentru fiecare, durata arestării

preventive, la zi.

Au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații Ș.C.M., P.M.D. și D.C. și au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a arătat că „verificând legalitatea și temeinicia sentinței

penale atacate sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, potrivit

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul parchetului este

fondat în parte”, în sensul că deși instanța de fond a reținut „în mod temeinic

starea de fapt și vinovăția inculpaților Ș.C.M. și P.M.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, iar în baza art. 72 C.

pen., au făcut o corectă proporționalizare a pedepselor aplicate „în mod

greșit, cu ocazia contopirii pedepselor de 21 ani și 10 ani nu a aplicat nici

un spor rămânând să execute pedeapsa cea mai grea și că „Față de gravitatea

faptelor săvârșite și de cuantumul pedepselor aplicate se impunea acordarea

unui spor de doi ani închisoare fiecărui inculpat, altfel, cea de a doua

infracțiune din concurs (tâlhărie) apare ca formală neproducând nici o

consecință juridică”.

Referitor la cea de a doua critică a

parchetului privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile în

moneda națională s-a arătat că nu este fondată, deoarece prima instanță în

cuprinsul hotărârii a folosit expresia „sau contravaloarea acestor sume din

ziua execuției”, aceasta însemnând că plata poate fi făcută și în moneda

națională.

Cu privire la ultima critică și

anume aceea privind confiscarea în favoarea statului a sumelor de două milioane

lei și 100 Euro s-a arătat că este întemeiată, din moment ce din probele de la

dosar rezultă că părțile civile constituite în cauză nu au solicitat obligarea

inculpaților la restituirea lor, motiv pentru care de la inculpații Ș.C.M. și

P.M.D. urmează a se confisca câte ½ din sumele de 1.500.000 lei și 86

Euro, iar de la inculpatul D.C. suma de 500.000 lei și 14 Euro.

Cât privesc apelurile declarate de

inculpați s-a arătat că sunt nefondate având în vedere considerentele arătate

la motivul de casare invocat de parchet prin care s-a solicitat majorarea

pedepselor.

Decizia Curții de Apel a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și

inculpații Ș.C.M. și P.M.D.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a criticat sentința instanței de apel cu referire la:

- pedepsele aplicate inculpaților

Ș.C.M. și P.M.D. pe care le consideră prea mici în raport cu gradul ridicat de

pericol social al faptelor, rezultat din modul în care au fost comise acestea

și consecințele pe care le-au produs;

- modalitatea greșită de a dispune

confiscarea de la inculpații Ș.C.M. și P.M.D. a sumelor de 1.500.000 lei și 86

Euro, în cauză impunându-se obligarea fiecăruia la plata cu titlu de confiscare

a sumei de care a beneficiat, respectiv câte 750.000 lei și 45 Euro.

Inculpații au criticat decizia

Curții de apel pentru aceleași motive invocate și la judecata inculpaților în

apel și anume greșita individualizare a pedepselor aplicate, a căror reducere a

solicită prin reaprecierea criteriilor de individualizare, urmând a se acorda o

mai mare eficiență datelor ce caracterizează persoana lor și în special faptul

că sunt tineri și au recunoscut comiterea faptelor imputate.

Recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpații Ș.C.M. și P.M.D. sunt

fondate în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta:

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar.

Cu toate acestea, se constată că

încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații Ș.C.M. și P.M.D. nu a

fost corect stabilită.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, furtul

săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul

urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat

sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori ca făptuitorul să-și asigure

scăparea.

Din analiza textului de lege citat

rezultă că infracțiunea de tâlhărie care face parte din categoria infracțiunilor

complexe, se săvârșește numai cu intenție, aceasta constând în știința și

voința făptuitorilor de a folosi acte de violență asupra victimei pentru a

sustrage și a-și însuși de la aceasta bunuri.

În cauză, din probele de la dosar nu

rezultă că inculpații au acționat cu intenția de a deposeda prin violență pe

victimă de bunurile ce-i aparțineau, însușirea lor fiind independentă de actele

de violență folosite.

În acest sens sunt fără echivoc

declarațiile inculpaților.

Astfel, inculpatul Ș.C.M. în declarația

dată în fața instanțelor de fond a arătat că după ce au consumat băuturi

alcoolice cu victima aceasta le-a solicitat să întrețină raporturi sexuale

anale, iar la refuzul de a da curs acestei cereri între ei s-a iscat o ceartă,

în timp ce coinculpatul P.M.D. a adus din bucătărie un set de cuțite pentru a-l

amenința pe victimă și pentru a-l obliga să le dea cheile apartamentului pentru

a putea pleca.

Urmare a acestui refuz, a arătat

inculpatul, au lovit pe victimă în mod repetat cu un ciocan și un cuțit, după

care, găsind cheile de la ușa apartamentului, au luat bunurile menționate în

actul de sesizare, aparținând victimei.

Același lucru l-a declarat și

inculpatul P.M.D. cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat la instanța

de fond.

Din cele arătate și în lipsa altor

dovezi, este evident că inculpații nu au folosit actele de violență asupra

victimei cu intenția de a o deposeda de anumite bunuri ci, pe de o parte,

pentru insistențele acesteia de a întreține relații sexuale anale, pe de altă

parte, pentru refuzul de a deschide ușa apartamentului pentru ca cei doi

inculpați să poată pleca.

Așa stând lucrurile, în mod eronat

instanțele au reținut că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii

de tâlhărie din moment ce din nici o probă nu rezultă intenția lor de a-și

însuși bunurile prin folosire de violențe.

În aceste condiții, fapta

inculpaților de a-și însuși bunurile aparținând victimei fără consimțământul

acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt

calificat.

Urmare a faptului că, în sarcina

inculpaților recurenți nu se poate reține comiterea infracțiunii de tâlhărie,

se constată că nici încadrarea juridică a faptei de omor în prevederile art.

176 lit. d) C. pen., nu este legală.

Pentru considerentele arătate urmează

a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații

Ș.C.M. și P.M.D., din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen. și din

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., în aceeași infracțiune, prin

înlăturarea agravantei prevăzută la lit. d), după ce în prealabil se vor

înlătura prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., sporul de

pedeapsă aplicat și se vor descontopi pedepsele rezultante în pedepsele

componente.

Urmare a schimbării încadrării

juridice a faptelor, favorabile inculpaților, urmează a se proceda la o nouă

individualizare a pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.,

astfel încât, pedepsele pe care aceștia urmează să le execute să reflecte

pericolul social ridicat al faptelor comise, fără însă a omite datele

referitoare la persoana acestora care sunt tineri și au avut o poziție

procesuală sinceră, fără însă ca aceste din urmă aspecte să poată fi reținute

drept circumstanțe atenuante, pedepse care să fie în măsură să realizeze

prevederile art. 52 C. pen.

Cât privește critica formulată de

parchet referitoare la modalitatea în care s-a dispus confiscarea de la

inculpați și respectiv obligarea la plata către stat a acestora a sumelor de

1.500.000 lei și 86 Euro se constată că este întemeiată.

Măsura confiscării speciale fiind o

măsură cu caracter personal, instanța de apel avea obligația ca după dispunerea

măsurii confiscării a sumelor de bani să stabilească în concret și care este

cota parte pentru fiecare din cei doi inculpați urmează să o plătească către

stat.

Neprocedând în acest fel, instanța

de apel a pronunțat și sub acest aspect o hotărâre contrară legii, urmând a de

dispune în consecință.

Diferit, verificând decizia atacată

din oficiu, urmează a se constata că în cauză se impune a se face aplicarea

dispozițiilor art. 385

7

C. proc. pen., în sensul de a se extinde

efectele recursurilor declarate în cauză și în ce privește pe inculpatul D.C.,

având în vedere că prin aceasta nu i se creează o situație mai grea.

Motivul pentru care urmează a se

dispune extinderea recursurilor declarate în cauză și cu privire la acest

inculpat constă în aceea că referitor la pedeapsa aplicată acestuia de 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și

sancțiuni.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

543/2000 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani

inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată.

Având în vedere că infracțiunea de

tăinuire comisă de inculpatul D.C. pentru care a fost condamnat la o pedeapsă

de 3 ani închisoare a fost comisă anterior adoptării Legii nr. 543/2000, cât și

faptul că aceasta nu face parte dintre infracțiunile exceptate de la beneficiul

acestui act normativ, urmează a se constata că această pedeapsă este grațiată

în întregime condiționat.

Urmare a aplicării dispozițiilor

actului de grațiere, inculpatului urmează a i se atrage atenția asupra

consecințelor nerespectării prevederilor art. 10 din Legea nr. 543/2000.

Întrucât inculpatul se află în stare

de arest preventiv urmează a se dispune punerea sa în libertate de îndată, dacă

nu este arestat în altă cauză, iar din pedeapsa aplicată să se deducă perioada

executată în arest preventiv.

Tot astfel și în ce privește pe

inculpații Ș.C.M. și P.M.D. din pedepsele pe care urmează să le execute urmează

să se deducă timpul executat prin arest preventiv de la data încarcerării, la

zi.

În cauză, neexistând culpă

procesuală, cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de stat, iar

onorariile de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților Ș.C.M.

și D.C. să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpații Ș.C.M. și P.M.D.

împotriva deciziei penale nr. 43/ A din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia.

În baza art. 385

7

C.

proc. pen., extinde efectele acestor recursuri și în ce privește pe inculpatul

D.C.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 221 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Sibiu cu privire la:

- încadrarea juridică a faptelor de

omor deosebit de grav și tâlhărie reținute în sarcina inculpaților Ș.C.M. și

P.M.D.;

- neaplicarea dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 543/2002 în ce privește pe inculpatul D.C.;

- greșita aplicare a măsurii

confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., în ce privește pe

inculpații Ș.C.M. și P.M.D.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și a sporului de pedeapsă de câte 2

ani închisoare, aplicat inculpaților Ș.C.M. și P.M.D. și descontopește

pedepsele rezultante aplicate acestora în pedepsele componente și anume:

- câte 21 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art.

176 lit. a) și d) C. pen.;

- câte 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sus-numiților

inculpați după cum urmează:

- din infracțiunea de omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) și d) C.

pen., în aceeași infracțiune prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit.

a) C. pen. și în baza acestor din urmă texte de lege condamnă pe numiții

inculpați la câte 20 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- din infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și

art. 209 lit. a) și g) C. pen., și în temeiul acestor din urmă texte de lege

condamnă pe aceiași inculpați la câte 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., dispune ca numiții inculpații să execute pedeapsa cea mai grea

și anume de câte 20 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., sporite cu câte 2 ani închisoare,

urmând să execute câte 22 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține măsura revocării suspendării

condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

1594/2000 a Judecătoriei Ploiești inculpatului P.M.D., pe care urmează să o

execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că în final va executa

pedeapsa de 22 ani și 6 luni închisoare.

Deduce din pedepsele pe care

inculpații urmează să le execute, timpul arestării preventive de la 12

februarie 2002, pentru inculpatul Ș.C.M., de la 13 februarie 2002, pentru

inculpatul P.M.D. și până la 30 septembrie 2003, pentru ambii inculpați.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C.

este grațiată, în întregime condiționat.

Atrage atenția inculpatului asupra

consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 543/2002.

Dispune punerea de îndată în

libertate a inculpatului D.C., dacă nu este arestat în altă cauză.

Constată că numitul inculpat a fost

arestat preventiv cu începere de la data de 12 februarie 2002, până la punerea

efectivă în libertate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

dispune confiscarea de la inculpații Ș.C.M. și P.M.D. a sumelor de câte 750.000

lei și respective câte 43 Euro sau a echivalentului acestei din urmă sume în

lei, calculate la data executării, sume pe care îi obligă să le plătească

statului.

Menține restul dispozițiilor.

Onorariile de avocat în sumă de câte

300.000 lei cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților Ș.C.M. și D.C.

se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2003.