ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2274/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 6 noiembrie 2002, Tribunalul Neamț, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, privind pe inculpatul S.A., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a condamnat pe inculpatul S.A. la pedepsele de: - 16 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.; - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară, sporită cu 2 ani, urmând să execute în final, 18 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 decembrie 2001, până la 6 noiembrie 2002. În temeiul art. 14 alin. (1) și (3) lit. b,) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile N.C., G.E. și B.M. suma de 14.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reactualizate la data executării hotărârii. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, în dimineața zilei de 6 decembrie 2001, prin jurul orelor 10,00, inculpatul S.A. după ce a consumat, singur, la domiciliul său băuturi alcoolice și a ajuns în stare de ebrietate, amintindu-și că victima A.E. îi datora 500.000 lei, a plecat la domiciliul acesteia, luând cu el și o secure, pe care o purta de obicei asupra sa.

În momentul în care a ajuns la locuința părții vătămate A.E., aceasta l-a invitat în bucătărie. Pentru că ușa de la cealaltă cameră era deschisă, inculpatul a observat pe o masă, în partea dreaptă, un teanc de bani. Ulterior victima a închis ușa dintre cele două camere. Inculpatul S.A. i-a cerut părții vătămate să-i dea datoria de 500.000 lei, iar pentru că aceasta i-a spus că nu poate să-i dea banii, inculpatul, cu securea ce o avea asupra sa, a lovit victima în zona capului. Partea vătămată A.E. a căzut, a rămas inconștientă, iar inculpatul, după ce a întors-o cu fața în sus, a lovit-o cu piciorul. Pentru a se asigura că victima va deceda, inculpatul a strâns-o cu ambele mâini de gât, după care a împins-o sub patul de lângă sobă, a sustras suma de 14.500.000 lei și a plecat către casă.

Cu o parte din bani, inculpatul și-a achitat datoriile ce le avea pe la baruri, apoi a oferit și de băut unor prieteni. După descoperirea faptei, inculpatul a fugit în municipiul Bacău și apoi în comuna Dămienești, unde a stat ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală. Inculpatul a recunoscut atât în timpul urmăririi penale, cât și în instanță că a lovit victima cu securea în zona capului, după care a ascuns-o sub pat, luând apoi suma de 14.500.000 lei de pe masă. Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia în condițiile menționate anterior. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, solicitând în esență, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 18 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, motivând că prima instanță a procedat la o greșită individualizare a pedepsei aplicate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.A., care prin apărătorul său a criticat hotărârile pronunțate pentru motivul de casare cuprins la pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., solicitând în esență, reducerea pedepsei. Cu ocazia dezbaterilor, în ultimul cuvânt acordat inculpatului, acesta a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Recursul declarat este neîntemeiat.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea constată că instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., ținând cont atât de elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpatului, respectiv, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră, atunci când au aplicat pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, dar, în același timp, în mod judicios au avut în vedere și pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care acestea au fost comise asupra unei persoane vârstnice, profitând de încrederea pe care aceasta o are în inculpat, precum și urmarea produsă, atunci când au stabilit pedeapsa rezultantă, în cuantumul arătat, situație în care, cum în speță nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare a pedepsei, instanța supremă, urmează a respinge recursul declarat, ca atare.

În consecință, întrucât motivul de recurs este nefondat, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 23 decembrie 2001, la 15 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 23 decembrie 2003, la 15 mai 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.