ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2004

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/ P din 14 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 145/P/2004, Tribunalul Neamț, secția penală, a condamnat pe inculpații Z.V. și C.B., ambii fără antecedente penale, la următoarele pedepse: - 20 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale; - 13 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., parte vătămată A.G.; - 10 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., parte vătămată D.V.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., li s-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea, de câte 20 ani închisoare și pedeapsa complementară de, câte 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A fost menținută arestarea preventivă a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestării preventive de la 29 august 2003 la zi, pentru inculpatul C.B. și, de la 25 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul Z.V. Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 50 milioane lei către partea civilă A.G.L. și la 150 milioane lei către partea civilă D.V. S-a constatat că televizorul sustras de inculpați a fost restituit părții civile A.G.L.

Tribunalul a reținut, în esență, că în seara zilei de 28 august 2003, inculpații au pătruns în locuința victimei A.G., au lovit-o în mod repetat cauzându-i decesul. I-au sustras un televizor color din locuință. Totodată au lovit-o și pe partea vătămată D.V., aflată în aceeași locuință, după care au deposedat-o de 30 Euro. Prin decizia penală nr. 166 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de ambii inculpați. Apelurile au vizat greșita încadrare juridică a faptei de omor deosebit de grav cu privire la care s-a solicitat schimbarea în dispozițiile art. 211 alin. (3) C. pen., precum și greșita individualizare a pedepselor.

Curtea de apel a considerat, că atât încadrarea juridică a faptei de omor în art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., este corectă, întrucât omorul a fost comis pentru a se ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar individualizarea pedepselor s-a făcut în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, ambii inculpați au declarat recurs, invocând aceleași motive cuprinse în apeluri. Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor, Înalta Curte constată că este corectă, deoarece omorul a fost comis tocmai pentru a se săvârși tâlhăria, acțiune care constituie latura obiectivă a infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.

Din modul în care au acționat inculpații, relatat de partea vătămată D.V., a rezultat că inițial aceștia au lovit ambele victime, pe A.G. lovindu-l până la deces, iar pe D.V. până au reușit să-i sustragă 30 Euro, tocmai pentru a putea sustrage bunuri, nestingheriți de opoziția proprietarilor. În acest context, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 211 alin. (3) C. pen., pentru că nu tâlhăria a avut ca urmare moartea victimei, astfel cum cer prevederile acestei infracțiuni, ci omorul a fost săvârșit pentru a se comite ulterior tâlhăria, astfel cum prevăd dispozițiile art. 174 și art. 176 lit. d) din același cod. Nefondat este și motivul de recurs referitor la aplicarea unor pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că ambele instanțe au ținut seama de toate criteriile de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv de pericolul social al faptelor săvârșite (omor deosebit de grav și două tâlhării), care au avut drept consecință suprimarea vieții unei persoane și producerea unor prejudicii morale și patrimoniale importante altor două persoane, de numărul infracțiunilor săvârșite în concurs real, de persoana infractorilor care au acționat împreună pentru a comite faptele. Constatând că instanțele au aplicat legal prevederile art. 72 C. pen., iar încadrarea juridică a faptei de omor este corectă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Potrivit art. 88 C. pen., se va scade din durata pedepselor timpul arestării preventive a inculpaților, de la 29 august 2003 la zi, pentru inculpatul C.B. și de la 25 septembrie 2003 la zi pentru inculpatul Z.V. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.B. și Z.V. împotriva deciziei penale nr. 166 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului C.B. de la 29 august 2003 la 27 iulie 2004, iar pentru inculpatul Z.V. de la 25 septembrie 2003 până la 27 iulie 2004. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2004.