ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7023/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7023/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90/ P din

18 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1777/P/2005, inculpatul D.I. a fost

condamnat, la o pedeapsă de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen.,

s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 357

zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 597 din 6 decembrie 2001 a Judecătoriei Târgu Neamț

pentru art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, inculpatul având de executat 14 ani închisoare.

Inculpatul S.C. a fost condamnat, la

o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., și art. 2

1

lit.

a) C. pen.

Li s-a interzis inculpaților

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe

durata arătată în art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților, potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., iar în conformitate cu

prevederile art. 88 C. pen., s-a computat din pedepsele aplicate inculpaților

durata arestării preventive din data de 10 noiembrie 2004, la zi.

S-a luat act că P.C.I., cumpărător

de bună-credință, nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. d) s-a dispus

confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 350.000 lei fiecare.

Au fost obligați inculpații în

solidar, să plătească suma de 6.000.000 lei părții civile I.G. și suma de

500.000 lei părții civile L.N.

Au fost obligați inculpații să

plătească părții civile L.N. câte 110.5000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli

judiciare.

În conformitate cu dispozițiile art.

191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte

6.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și

onorariile de avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 8 octombrie 2004,

inculpatul D.I. a plecat de la domiciliul său din comuna Pipirig, județul

Neamț, cu intenția de a-și vizita, a declarat el, un nepot aflat în detenție în

Penitenciarul Bacău.

În gara din Pașcani i-a cunoscut pe

inculpații S.C., pe partea vătămată I.G. și o tânără a cărei identitate a rămas

necunoscută.

La controlul efectuat de conductor,

în tren, s-a constatat că inculpații și tânăra respectivă nu aveau bilete de

călătorie, astfel că au fost coborâți în SC R. Secuieni, județul Neamț.

Intuind o posibilă relație intimă cu

tânăra respectivă, partea vătămată a coborât și el, însoțindu-i pe inculpați și

persoana de sex feminin.

Toți patru au ajuns în Popasul

turistic M., situat în zona haltei, unde au consumat băuturi alcoolice.

După circa o jumătate de oră au

părăsit localul, deplasându-se pe șosea cu intenția de a găsi mașini de ocazie.

În timp ce se deplasa pe șosea,

partea vătămată a fost lovită din spate de unul dintre inculpați, iar apoi,

ambii au dezbrăcat-o de geaca îmblănită și au deposedat-o de telefonul mobil

NOKIA, ceasul de la mână și suma de 5 milioane lei, iar actele de identitate i

le-au aruncat.

Inculpații s-au deplasat pe jos până

în municipiul Roman, iar de aici cu trenul până la Pașcani, unde au vândut

geaca de piele martorului L.N. cu suma de 500.000 lei și telefonul mobil lui P.C.

cu 700.000 lei.

După ce și-au împărțit în mod legal

banii obținuți din vânzarea bunurilor sustrase de la partea vătămată, au

revenit tot cu trenul în municipiul Roman, intrând în barul din apropierea

Postului de poliție T.F. În acest loc au fost recunoscuți de martorul S.M., cel

care lucrase în noaptea respectivă la Popasul M. și care știa că partea

vătămată fusese jefuită de cei doi inculpați. Acesta a anunțat lucrătorii de

poliție de la T.F., care i-au depistat pe inculpați și i-au dus la postul de

poliție.

Ceasul, marca MADE SET, aparținând

părții vătămate a fost găsit la mâna inculpatului D.I.

În timpul cercetărilor au fost

găsite geaca îmblănită la martorul L.N. și telefonul mobil NOKIA la martorul P.C.

Părții vătămate i-a mai fost

restituită suma de 347.000 lei găsită asupra inculpaților.

I.G. s-a constituit parte civilă cu

suma de 6 milioane ROL, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și

nerecuperate, precum și diferența dintre suma de bani sustrasă și cea

recuperată.

Inculpații au adoptat poziții

procesuale diferite.

Astfel, inculpatul S.C., la

urmărirea penală a declarat că inculpatul D.I. a lovit partea vătămată, că

acesta a deposedat-o de bunuri și că împreună au valorificat aceste bunuri.

În instanță, a susținut că,

deplasându-se pe șosea, partea vătămată a căzut, iar inculpatul D.I. i-a luat

bunurile, nefiind găsită nici o sumă de bani.

Inculpatul D.I. a negat constant

săvârșirea faptei.

El susține că, în seara zilei de 8

noiembrie 2004, când s-a comis fapta se afla la domiciliul său din satul Stânca

și că a doua zi dimineața a plecat cu trenul în orașul Pașcani, în gară

întâlnindu-se întâmplător cu inculpatul S.C., iar ceasul părții vătămate găsit

asupra sa l-a cumpărat cu o lună înainte din Pașcani.

În declarația dată la instanța de

fond, a susținut că s-a întâlnit cu coinculpatul S.C., care l-a rugat să-l

ajute să vândă mai multe bunuri. După ce au vândut geaca și telefonul mobil, el

a păstrat ceasul găsit asupra sa ulterior de organele de poliție.

Inculpatul a negat că în noaptea precedentă

ar fi fost la Popasul M., că a cunoscut-o pe partea vătămată și că ar fi

jefuit-o pe aceasta împreună cu inculpatul S.C.

Situația de fapt reținută de

instanța de fond a fost probată prin: procesul-verbal de sesizare;

procesul-verbal de cercetare a locului faptei; procesul-verbal de identificare

a inculpaților în barul din zona Portului T.F. Roman; dovezi de ridicare a bunurilor

sustrase; procese-verbale de recunoaștere după fotografii; proces-verbal de

reconstituire; declarațiile martorilor S.M., S.C., I.I.A., L.N., P.C.I., G.I. și

declarații de inculpați.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri ambii inculpați, care au criticat hotărârea pe fond ca fiind nelegală

și netemeinică.

Inculpatul D.I. a solicitat

achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, susținând că în timpul

când s-a săvârșit fapta se afla la domiciliul său.

În subsidiar, a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, cu

diminuarea corespunzătoare a cuantumului pedepsei aplicate.

Inculpatul S.C. a solicitat la

rândul său, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat,

deoarece nu a exercitat violențe asupra părții vătămate și reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 311 din 27

septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.C. împotriva

sentinței penale nr. 90/ P din 18 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț în

dosarul nr. 1777/P/2004.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul D.I. împotriva sentinței

penale nr. 90/ P din 18 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, numai cu

privire la cuantumul pedepsei ce i s-a aplicat pentru infracțiunea ce i s-a

reținut în sarcină.

A desființat sentința sub aspectul

arătat și reținând cauza spre rejudecare și în fond a descontopit pedeapsa

totală aplicată inculpatului D.I. de 14 ani închisoare, în pedepsele de:

14 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.;

- 357 zile rămase de executat din

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 597

din 6 decembrie 2001 a Judecătoriei Târgu Neamț, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 368 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Bacău și pentru care s-a

dispus revocarea liberării condiționate, conforma art. 61 alin. (1) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului D.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și

b) C. pen., de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare.

Potrivit art. 61 alin. (1) C. proc.

pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 357

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 597 din 6 decembrie 2001 a Judecătoriei

Târgu Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 368 din 6 iunie 2002 a

Curții de Apel Bacău, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 10

ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate.

A menținut starea de arest a

inculpaților-apelanți.

A dedus în continuare, detenția

pentru ambii inculpați de la 18 mai 2005, la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul D.I., pe care în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Ca motiv principal, cel prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicită casarea ambelor hotărâri și

trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond, invocând alibiul

conform căruia în seara când pretinde că a avut loc fapta, el se afla la domiciliul

său, solicitând audierea unor martori care ar confirma că o parte din ziua

precedentă a petrecut-o în prezența acestora.

În subsidiar, solicită în temeiul art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepsei, în sensul reducerii

acesteia.

Curtea, examinând motivele de recurs

dar și din oficiu, constată că nu sunt temeiuri de casare, astfel că recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat.

Vinovăția inculpatului rezultă fără

dubiu din ansamblul probator administrat în cauză:

- declarațiile părții vătămate I.G. care

îl indică și îl recunoaște pe inculpatul D.I.;

- declarația martorului S.M., care,

în noaptea de 8 noiembrie 2004, a lucrat ca agent de pază la Popasul M. și care

l-a văzut pe inculpatul D.I. intrând împreună cu partea vătămată, coinculpatul S.C.

și tânăra rămasă neidentificată și ieșind după scurt timp în aceeași formație;

- declarația martorei S.C. care a

lucrat în noaptea respectivă ca ospătar și care i-a servit la masă pe inculpat

și însoțitorii acestuia;

- declarația martorului I.I.A. care

i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată în Popasul M., consumând băuturi

alcoolice;

- declarațiile martorilor

cumpărători P.C.I. și L.N., cei care au achiziționat telefonul mobil și geaca

de care a fost deposedată partea vătămată.

La acestea se adaugă

procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile

coinculpatului S.C. date în faza de urmărire penală, proces-verbal de reconstituire.

Susținerea inculpatului D.I. că la

momentul săvârșirii faptei el se afla la domiciliul său nu este confirmată nici

de martorii pe care acesta i-a propus și care nu au putut preciza dacă la data

respectivă s-au întâlnit cu inculpatul.

Prezența sa în acel loc la momentul

faptei este probată cu certitudine prin depozițiile martorilor oculari, ale

părții vătămate și, parțial ale coinculpatului.

Alibiul construit de inculpatul D.I.

este astfel contrazis cu certitudine de probele administrate în cauză.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs nu poate fi primit.

Inculpatului i-a fost redusă

pedeapsa în apel de la 14 la 10 ani închisoare.

Reducerea în recurs nu se impune, în

condițiile în care a comis fapta cu violență, noaptea, asupra unei persoane

care le acordase încrederea.

La acestea se mai adaugă statutul de

recidivist care are în antecedente infracțiuni de furt și tâlhărie, precum și poziția

procesuală obstrucționistă, nesinceră adoptată de inculpat.

Pedeapsa aplicată corespunde

scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 311 din 27 septembrie

2005 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 noiembrie 2004, la 13

decembrie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2005.