ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2396/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 350 din 23 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. 2375/2005, s-a dispus condamnarea inculpaților Ș.C., L.V. și S.M.A. la diferite pedepse privative de libertate pentru comiterea infracțiunilor de omor și tâlhărie împotriva victimei S.G. Inculpatul Ș.C. a fost condamnat, la 20 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Același inculpat a mai fost condamnat, la 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 21 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul L.V. a fost condamnat, la 19 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., și 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, sporită la un an, urmând ca inculpatul să execute 20 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul minor S.M.A. a fost condamnat, la 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 99 și 109 C. pen., și la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., combinat cu art. 110 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor de un an și 6 luni închisoare, aplicată sentința penală nr. 283 din 28 aprilie 2004 a Judecătoriei Mediaș și de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 494 din 30 septembrie 2004 a Judecătoriei Mediaș, au fost contopite aceste două pedepse în pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar.

A fost aplicată tuturor inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durat executării pedepsei. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive din 26 martie 2005 până la zi pentru inculpații Ș.C. și S.M.A. și din 30 martie 2005 până la zi pentru inculpatul L.V. În baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații Ș.C. și L.V. a sumelor de câte 10 lei (100.000 lei vechi) obținute prin valorificarea unor bunuri dobândite prin infracțiune, sume ce nu s-au restituit martorei G.M.

Cei trei inculpați au fost obligați în solidar, inculpatul S.M.A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.E., să plătească părții civile S.G.H. suma de 5.000 lei daune morale, în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ. S-a dispus obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În considerentele sentinței s-a reținut, în esență, că în noaptea de 21 martie 2005, inculpații au pătruns prin forțarea ușii de acces în locuința victimei S.G. care s-a trezit din somn la zgomotul produs de inculpați, inculpatul L.V. a aplicat mai multe lovituri victimei cu o bâtă peste cap, după care toți inculpații i-au aplicat victimei lovituri cu pumnii și cu picioarele.

După ce victima a căzut la pământ inculpatul Ș.C. i-a comprimat puternic gâtul cu mâna, apoi, când a văzut că victima nu mai mișcă i-a acoperit capul și partea superioară corpului cu o plapumă. După aducerea victimei în stare de inconștiență inculpații au controlat prin toate încăperile casei și au sustras suma de 70.000 lei, lame de ras, săpunuri, lenjerie de pat, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, precum și mai multe pachete cu carne din congelator. Bunurile sustrase au fost valorificate sau împărțite între inculpați. Loviturile aplicate victimei de către inculpați au produs acesteia leziuni interne și externe care au determinat decesul. S-a considerat că faptele săvârșite de inculpați sunt incriminate potrivit textelor legale menționate în sentință.

La individualizarea pedepselor aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, reglementate de art. 72 C. pen., starea de recidivă a inculpatului L.V., antecedentele penale ale inculpatului S.M.A. precum și comportarea inculpaților pe parcursul procesului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul Ș.C. a declarat că nu i s-a asigurat posibilitatea să ia cunoștință de probele dosarului și a solicitat casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Sibiu întrucât cererea privind reaudierea tuturor martorilor i-a fost respinsă. În subsidiar a solicitat reaprecierea probelor administrate și reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul L.V. a susținut, în principal că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, aceste fapte fiind săvârșite de inculpatul Ș.C. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate. Inculpatul S.M.A. a solicitat, în principal, achitarea susținând că faptele au fost săvârșite de inculpații Ș.C. și L.V., iar el a stat doar de pază la colțul casei victimei. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 10 din 17 februarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive pentru fiecare.

Au fost obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, inculpații Ș.C., L.V. și S.M.A., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua acestei decizii. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia. Cu privire la motivul de recurs formulat, în principal, de inculpatul Ș.C. prin care solicită trimiterea cauzei la instanța de fond pentru reaudierea tuturor martorilor, Curtea apreciază că este neîntemeiat.

Astfel, inculpatul a recunoscut faptele în fața organelor de urmărire penală și a instanței de fond, descriind în amânunt modul de săvârșire a infracțiunilor, declarațiile acestuia coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză (declarații martori, declarațiile celorlalți inculpați, reconstituiri, procese-verbale de confruntare, de recunoaștere din grup, de identificare a corpurilor delicte). Așa încât, solicitarea inculpatului de trimitere pentru rejudecare în vederea reaudierii martorilor nu se justifică, în cauză fiind stabilită cu certitudine starea de fapt și vinovăția inculpatului. Faptul că, ulterior, inculpații și-au modificat declarațiile nu are relevanță, fiind luate în considerare doar declarațiile care se coroborează atât între ele, cât și cu celelalte probe administrate.

Referitor la susținerile celorlalți doi inculpați, L.V. și S.M.A., în sensul că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate, fiind infirmate de probele administrate în cauză. De altfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, descriind modul în care au acționat, poziția de nerecunoaștere adoptată ulterior fiind consecința încercării inculpaților de a se sustrage răspunderii penale.

În ceea ce privește pedepsele inculpaților, Curtea apreciază că instanțele de judecată au interpretat și aplicat în mod temeinic dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere la stabilirea pedepselor atât pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care au acționat inculpații, cât și persoana acestora, aspecte ce au condus la pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen. În consecință, constatând că nu există alte motive de casare, Curtea urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

Se va deduce din pedepse durata arestării preventive. Vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.V., Ș.C. și S.M.A. împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților Ș.C. și S.M.A. durata reținerii și arestării preventive de la 26 martie 2005 la 12 aprilie 2006, iar pentru inculpatul L.V. de la 30 martie 2005 la 12 aprilie 2006. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.