ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2396/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 350 din 23

decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. 2375/2005, s-a

dispus condamnarea inculpaților Ș.C., L.V. și S.M.A. la diferite pedepse

privative de libertate pentru comiterea infracțiunilor de omor și tâlhărie

împotriva victimei S.G.

Inculpatul Ș.C. a fost condamnat, la

20 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Același inculpat a mai fost

condamnat, la 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, sporită

cu un an, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 21 ani

închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Inculpatul L.V. a fost condamnat, la

19 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de

grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin.

(1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., și art. 37 lit.

b) C. pen., și 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. b) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea,

sporită la un an, urmând ca inculpatul să execute 20 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul minor S.M.A. a fost

condamnat, la 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit

de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin.

(1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 99 și 109 C.

pen., și la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută

și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit.

a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea,

sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., combinat cu

art. 110 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a

executării pedepselor de un an și 6 luni închisoare, aplicată sentința penală nr.

283 din 28 aprilie 2004 a Judecătoriei Mediaș și de 5 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 494 din 30 septembrie 2004 a Judecătoriei Mediaș, au

fost contopite aceste două pedepse în pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni

închisoare și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 10

ani închisoare aplicată pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar.

A fost aplicată tuturor inculpaților

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen., pe durat executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării

preventive din 26 martie 2005 până la zi pentru inculpații Ș.C. și S.M.A. și

din 30 martie 2005 până la zi pentru inculpatul L.V.

În baza dispozițiilor art. 118 lit.

d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații Ș.C. și L.V. a sumelor de

câte 10 lei (100.000 lei vechi) obținute prin valorificarea unor bunuri

dobândite prin infracțiune, sume ce nu s-au restituit martorei G.M.

Cei trei inculpați au fost obligați

în solidar, inculpatul S.M.A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.E.,

să plătească părții civile S.G.H. suma de 5.000 lei daune morale, în conformitate

cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.

S-a dispus obligarea inculpaților și

a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de

stat.

În considerentele sentinței s-a

reținut, în esență, că în noaptea de 21 martie 2005, inculpații au pătruns prin

forțarea ușii de acces în locuința victimei S.G. care s-a trezit din somn la

zgomotul produs de inculpați, inculpatul L.V. a aplicat mai multe lovituri

victimei cu o bâtă peste cap, după care toți inculpații i-au aplicat victimei

lovituri cu pumnii și cu picioarele. După ce victima a căzut la pământ

inculpatul Ș.C. i-a comprimat puternic gâtul cu mâna, apoi, când a văzut că

victima nu mai mișcă i-a acoperit capul și partea superioară corpului cu o

plapumă. După aducerea victimei în stare de inconștiență inculpații au

controlat prin toate încăperile casei și au sustras suma de 70.000 lei, lame de

ras, săpunuri, lenjerie de pat, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, precum

și mai multe pachete cu carne din congelator. Bunurile sustrase au fost

valorificate sau împărțite între inculpați.

Loviturile aplicate victimei de

către inculpați au produs acesteia leziuni interne și externe care au

determinat decesul.

S-a considerat că faptele săvârșite

de inculpați sunt incriminate potrivit textelor legale menționate în sentință.

La individualizarea pedepselor

aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepselor, reglementate de art. 72 C. pen., starea de recidivă

a inculpatului L.V., antecedentele penale ale inculpatului S.M.A. precum și

comportarea inculpaților pe parcursul procesului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații aducându-i critici pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Inculpatul Ș.C. a declarat că nu i

s-a asigurat posibilitatea să ia cunoștință de probele dosarului și a solicitat

casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Sibiu

întrucât cererea privind reaudierea tuturor martorilor i-a fost respinsă. În

subsidiar a solicitat reaprecierea probelor administrate și reducerea

pedepselor aplicate.

Inculpatul L.V. a susținut, în

principal că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, aceste fapte

fiind săvârșite de inculpatul Ș.C. În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepselor aplicate.

Inculpatul S.M.A. a solicitat, în

principal, achitarea susținând că faptele au fost săvârșite de inculpații Ș.C.

și L.V., iar el a stat doar de pază la colțul casei victimei. În subsidiar, a

solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 10 din 17

februarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de

prima instanță.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive pentru

fiecare.

Au fost obligați recurenții

inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs, inculpații Ș.C., L.V. și S.M.A., solicitând admiterea

recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua acestei decizii.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Instanțele anterioare au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Cu privire la motivul de recurs

formulat, în principal, de inculpatul Ș.C. prin care solicită trimiterea cauzei

la instanța de fond pentru reaudierea tuturor martorilor, Curtea apreciază că

este neîntemeiat.

Astfel, inculpatul a recunoscut

faptele în fața organelor de urmărire penală și a instanței de fond, descriind

în amânunt modul de săvârșire a infracțiunilor, declarațiile acestuia

coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză (declarații martori,

declarațiile celorlalți inculpați, reconstituiri, procese-verbale de

confruntare, de recunoaștere din grup, de identificare a corpurilor delicte).

Așa încât, solicitarea inculpatului

de trimitere pentru rejudecare în vederea reaudierii martorilor nu se

justifică, în cauză fiind stabilită cu certitudine starea de fapt și vinovăția

inculpatului.

Faptul că, ulterior, inculpații

și-au modificat declarațiile nu are relevanță, fiind luate în considerare doar

declarațiile care se coroborează atât între ele, cât și cu celelalte probe

administrate.

Referitor la susținerile celorlalți

doi inculpați, L.V. și S.M.A., în sensul că nu se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați,

Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate, fiind infirmate de probele

administrate în cauză.

De altfel, în declarațiile date în

faza de urmărire penală inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, descriind

modul în care au acționat, poziția de nerecunoaștere adoptată ulterior fiind

consecința încercării inculpaților de a se sustrage răspunderii penale.

În ceea ce privește pedepsele

inculpaților, Curtea apreciază că instanțele de judecată au interpretat și

aplicat în mod temeinic dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere la

stabilirea pedepselor atât pericolul social concret al infracțiunilor

săvârșite, modalitatea în care au acționat inculpații, cât și persoana

acestora, aspecte ce au condus la pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca

modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință, constatând că nu

există alte motive de casare, Curtea urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de

inculpați, ca nefondate.

Se va deduce din pedepse durata

arestării preventive.

Vor fi obligați recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.V., Ș.C. și S.M.A. împotriva deciziei penale nr. 10/ A

din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților Ș.C. și S.M.A. durata reținerii și arestării preventive de la 26

martie 2005 la 12 aprilie 2006, iar pentru inculpatul L.V. de la 30 martie 2005

la 12 aprilie 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care

onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

aprilie 2006.