ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5665/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 148 din 11 iunie 2004 a Tribunalului Sibiu, au fost condamnați inculpații: - S.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani; pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 606 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 711 din 30 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mediaș, definitivă prin decizia penală nr. 391 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia și contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare și pedeapsa complementară pe o perioadă de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 12 februarie 2004. - Stoica Nicolae Ioan, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 19 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani; pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 12 februarie 2004. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata către fiecare din părțile civile C.E. și W.M. a câte 50.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și a câte 100.000.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 10.000.000 lei din care 800.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. S-a reținut că, în seara zilei de 3 februarie 2004, după o prealabilă înțelegere, cei doi inculpați s-au dus la domiciliul victimei B.E.

cu intenția de a o tâlhări. Ei au pătruns în locuință prin efracție și, după ce au lovit victima, au imobilizat-o, legând-o cu un șnur și o basma. Inculpații au sustras suma de 2.000.000 lei, apoi au ucis victima, sufocând-o cu perna. Ei au rămas în locuință timp de 3 ore, vreme în care au mâncat și au mai sustras bunuri alimentare și o mașină electrică de tuns. Din raportul de constatare medico-legală nr. III/39 din 10 martie 2004 al Serviciului de medicină legală Sibiu rezultă că moartea victimei s-a datorat asfixiei mecanice prin obstrucția orificiilor buconazale cu corpuri moi (sufocare), pe corpul acesteia existând leziuni traumatice produse prin compresiune.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, dovezi de ridicare și predare a bunurilor, declarațiile martorilor H.E., L.L., S.S., N.M., declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 255 din 10 august 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființat în parte sentința instanței de fond și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 22 ani aplicată inculpatului S.A. în pedepsele componente.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită la 21 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. Restul neexecutat de 606 zile închisoare a fost contopit cu această pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute 21 ani închisoare, pedeapsă sporită cu 9 luni închisoare, în total 21 ani și 9 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. La încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie săvârșită de inculpatul S.A. s-au reținut și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. S-a aplicat un spor de contopire de 10 luni închisoare pedepselor inculpatului S.N.I., acesta urmând să execute pedeapsa de 19 ani și 10 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. Apelurile declarate de inculpații S.A. și S.N.I. au fost respinse ca nefondate. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția la zi. Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Instanța de control judiciar a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond pentru inculpatul S.A. depășește cuantumul aritmetic al pedepsei de 20 ani închisoare și restului de pedeapsă rămas neexecutat de 606 zile închisoare, fapt ce contravine dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a constatat că instanța de fond a omis reținerea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., deși inculpatul S.A. a săvârșit și infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie. Cu privire la inculpatul S.N.I., s-a apreciat că, având în vedere pericolul social sporit al faptelor săvârșite, se impune aplicarea unui spor de pedeapsă. Apelurile celor doi inculpați prin care aceștia solicitau reducerea pedepselor aplicate au fost considerate ca neîntemeiate, apreciindu-se că în cauză s-au respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații S.A. și S.N.I., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunțate și redozarea pedepselor aplicate, invocând în favoarea lor argumentul vârstei, sincerității, cooperării pe parcursul procesului penal.

Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate. Instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și au reținut în mod just vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie pentru care au fost condamnați. Individualizarea pedepselor aplicate s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. și urmărindu-se asigurarea realizării scopului pentru care acestea au fost aplicate.

În procesul de stabilire și aplicare a pedepselor s-au avut în vedere datele personale la care fac referire inculpații prin motivele de recurs invocate (vârsta, sinceritatea manifestată pe parcursul procesului penal, regretul declarat pentru săvârșirea infracțiunilor), dar s-au reținut și cele referitoare la pericolul social sporit al faptelor comise, atrocitatea comportamentului manifestat de inculpați față de victimă, o femeie în vârstă și lipsită de apărare. Curtea constată că pedepsele aplicate recurenților inculpați S.A. și S.N.I. sunt temeinice, just și necesar proporționalizate și în concordanță cu dispozițiile Codului penal privind individualizarea. Curtea apreciază că numai în acest cuantum și modalitate de executare, pedeapsa aplicată fiecărui inculpat este în măsură să asigure scopul coercitiv și preventiv al acesteia și să conducă la resocializarea lor.

Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate. Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din durata fiecărei pedepse, pentru fiecare inculpat, de la 12 februarie 2004 la 2 noiembrie 2004. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88, art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.A. și S.N.I. împotriva deciziei penale nr. 255/ A din 10 august 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2004 la 2 noiembrie 2004. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.