ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5665/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148

din 11 iunie 2004 a Tribunalului Sibiu, au fost condamnați inculpații:

- S.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art.

176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa

de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani; pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34

C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (2) C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de

606 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 711 din 30 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mediaș, definitivă prin

decizia penală nr. 391 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia și

contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită la 22 ani

închisoare și pedeapsa complementară pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 12 februarie 2004.

- Stoica Nicolae Ioan,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

alin. (1) – art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 19 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani; pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 12 februarie 2004.

În baza art. 14, raportat la

art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în

solidar la plata către fiecare din părțile civile C.E. și W.M. a câte

50.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și a câte 100.000.000 lei cu

titlu de daune morale.

În baza art. 191 C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de câte 10.000.000 lei din care 800.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu.

S-a reținut că, în seara

zilei de 3 februarie 2004, după o prealabilă înțelegere, cei doi inculpați s-au

dus la domiciliul victimei B.E. cu intenția de a o tâlhări.

Ei au pătruns în locuință

prin efracție și, după ce au lovit victima, au imobilizat-o, legând-o cu un

șnur și o basma.

Inculpații au sustras suma

de 2.000.000 lei, apoi au ucis victima, sufocând-o cu perna.

Ei au rămas în locuință timp

de 3 ore, vreme în care au mâncat și au mai sustras bunuri alimentare și o

mașină electrică de tuns.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. III/39 din 10 martie 2004 al Serviciului de medicină legală

Sibiu rezultă că moartea victimei s-a datorat asfixiei mecanice prin obstrucția

orificiilor buconazale cu corpuri moi (sufocare), pe corpul acesteia existând

leziuni traumatice produse prin compresiune.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului, acte

medico-legale, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, dovezi

de ridicare și predare a bunurilor, declarațiile martorilor H.E., L.L., S.S.,

N.M., declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 255 din 10 august 2004, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființat în parte sentința

instanței de fond și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 22 ani

aplicată inculpatului S.A. în pedepsele componente. În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 20 ani închisoare sporită la 21 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Restul neexecutat de 606

zile închisoare a fost contopit cu această pedeapsă, urmând ca inculpatul să

execute 21 ani închisoare, pedeapsă sporită cu 9 luni închisoare, în total 21

ani și 9 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

La încadrarea juridică a

infracțiunii de tâlhărie săvârșită de inculpatul S.A. s-au reținut și

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

S-a aplicat un spor de

contopire de 10 luni închisoare pedepselor inculpatului S.N.I., acesta urmând

să execute pedeapsa de 19 ani și 10 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Celelalte dispoziții ale

sentinței atacate au fost menținute.

Apelurile declarate de

inculpații S.A. și S.N.I. au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția la zi.

Fiecare inculpat a fost

obligat să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare,

din care câte 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Instanța de control judiciar

a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond pentru

inculpatul S.A. depășește cuantumul aritmetic al pedepsei de 20 ani închisoare

și restului de pedeapsă rămas neexecutat de 606 zile închisoare, fapt ce

contravine dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a constatat că

instanța de fond a omis reținerea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., deși

inculpatul S.A. a săvârșit și infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă

postcondamnatorie.

Cu privire la inculpatul

S.N.I., s-a apreciat că, având în vedere pericolul social sporit al faptelor

săvârșite, se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.

Apelurile celor doi

inculpați prin care aceștia solicitau reducerea pedepselor aplicate au fost

considerate ca neîntemeiate, apreciindu-se că în cauză s-au respectat

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs inculpații S.A. și S.N.I., solicitând admiterea

acestora, casarea hotărârilor pronunțate și redozarea pedepselor aplicate,

invocând în favoarea lor argumentul vârstei, sincerității, cooperării pe

parcursul procesului penal.

Temeiul juridic al

recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursurile,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și au reținut în mod just vinovăția

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și

tâlhărie pentru care au fost condamnați.

Individualizarea pedepselor

aplicate s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen. și urmărindu-se asigurarea realizării scopului pentru care acestea au fost

aplicate.

În procesul de stabilire și

aplicare a pedepselor s-au avut în vedere datele personale la care fac referire

inculpații prin motivele de recurs invocate (vârsta, sinceritatea manifestată

pe parcursul procesului penal, regretul declarat pentru săvârșirea

infracțiunilor), dar s-au reținut și cele referitoare la pericolul social

sporit al faptelor comise, atrocitatea comportamentului manifestat de inculpați

față de victimă, o femeie în vârstă și lipsită de apărare.

Curtea constată că pedepsele

aplicate recurenților inculpați S.A. și S.N.I. sunt temeinice, just și necesar

proporționalizate și în concordanță cu dispozițiile Codului penal privind

individualizarea.

Curtea apreciază că numai în

acest cuantum și modalitate de executare, pedeapsa aplicată fiecărui inculpat

este în măsură să asigure scopul coercitiv și preventiv al acesteia și să

conducă la resocializarea lor.

Pentru aceste considerente

și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă recursurile ca nefondate.

Timpul reținerii și

arestării preventive se va deduce din durata fiecărei pedepse, pentru fiecare

inculpat, de la 12 februarie 2004 la 2 noiembrie 2004.

Recurenții inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88, art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații S.A. și S.N.I. împotriva

deciziei penale nr. 255/ A din 10 august 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 12

februarie 2004 la 2 noiembrie 2004.

Obligă pe recurenți să

plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 noiembrie 2004.