ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4207/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 PI din 17 martie 2003 a Tribunalului Timiș, au fost condamnați inculpații: - U.M. la: - 23 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, și art. 176 lit. d) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la: - 15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 2 ani închisoare, în total 25 ani închisoare.

Conform art. 61 C. pen., instanța a revocat liberarea condiționată pentru restul de 249 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 453/1998 a Judecătoriei Arad și a contopit acest rest de pedeapsă, în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare cu aplicarea art. 71, și art. 64 C. pen. A aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 113 C. pen., l-a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire. - Ș.V. la 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen., și: - Ș.T.D.

la 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2), lit. a), d) și f) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 535 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1665/1999 a Judecătoriei Arad și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 15 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, și art. 64 C. pen. În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire, și: - N.D.

la 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, și art. 64 C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211, alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod. S-a menținut starea de arest și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă. S-a constatat că părțile vătămate M.P. și B.J. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul N.D. a unei perechi de pantofi sport, culoare neagră. Fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare. Totodată, s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Timișoara, a sumei de 1.800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

S-a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul Ș.V. a povestit inculpatului U.M., că numitul M.M. ar avea în domiciliu sume de bani și au hotărât să-i sustragă. Apoi, cei doi au făcut această propunere și inculpaților Ș.T.D. și N.D., iar aceștia au fost de acord cu propunerea. Ca urmare, în noaptea de 23 octombrie 2001, în jurul orelor 24, inculpații s-au deplasat cu trenul în localitatea Periam. Ajungând la imobilul victimei M.N., inculpații au escaladat poarta de la stradă, s-au urcat pe acoperișul de la bucătărie, și apoi pe acoperișul casei. După aceea, au desfăcut mai multe țigle și au pătruns în pod, iar de acolo în holul casei. M.N., care dormea, auzind zgomote, s-a trezit, s-a înarmat cu o furcă și a început să strige „hoții”, dar inculpații l-au imobilizat și exercitat asupra acestuia acte de constrângere, dar numai inculpatul U.M.

a suprimat viața victimei. Astfel, după ce a lovit-o cu un cuțit, inculpatul U.M. a acoperit victima cu o plapumă, provocând moartea prin asfixie. După aceea, inculpații au început să caute prin casă și au luat suma de 5.000.000 lei precum și niște mezeluri de casă, pe care le-au pus într-o plasă și au părăsit locul faptei. Împotriva sentinței au declarat apel, cei patru inculpați, susținându-se de către inculpații U.M. și N.D. că nu sunt vinovați de faptele reținute în sarcina lor, iar de către ceilalți doi inculpați că pedepsele nu au fost individualizate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Apelurile au fost respinse, ca nefondate prin decizia penală nr. 198/A a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs cei patru inculpați, iar inculpații U.M. și Ș.V. și-au retras recursurile luându-se act de retragerea recursurilor prin încheierea nr. 3504 din 22 august 2003. Cu privire la recursul declarat de inculpatul N.D. Acesta critică decizia atacată precum și sentința, pentru netemeinicie, susținând că reținerea în sarcina sa a infracțiunii de tâlhărie este urmarea unei erori evidente de fapt, pretinzând că el nu a participat la comiterea acestei infracțiuni și că nici nu a fost la locul faptei în seara respectivă, solicitând să fie achitat. Recursul este nefondat. Din verificarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele de judecată, făcând o analiză minuțioasă a probelor dosarului și interpretându-le judicios, au reținut corect situația de fapt și vinovăția acestui inculpat și nu există nici un dubiu în această privință.

Sub acest aspect, este de menționat că inculpatul N.D. a recunoscut la urmărirea penală participarea sa la infracțiunea de tâlhărie și a relatat modul cum s-au derulat faptele. Recunoașterile sale se coroborează cu procesul verbal de confruntare cu inculpatul S.V. și cu găsirea la locul faptei a încălțămintei de sport a lui N.D. Martorul L.I. a recunoscut încălțămintea găsită la locul faptei, ca fiind a inculpatului. A doua zi, martorul a constatat că inculpatul avea încălțăminte nouă. Față de aceste probe, revenirea la instanță, a inculpatului N.D. și negarea participării sale la infracțiune, corect a fost considerată ca fiind o încercare de a se sustrage de la răspundere penală și, ca urmare, nu a fost luată în considerare.

Recurentul Ș.T.D., în recursul său, a invocat greșita individualizare a pedepsei, solicitând să fie redusă. Critica este nefondată. Instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția și acestui inculpat, pe baza recunoașterilor acestuia coroborată cu celelalte probe ale dosarului. De asemenea, pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind proporțională cu gravitatea faptei și cu gradul sporit de pericol social al inculpatului, recidivist. Totodată, pedeapsa aplicată se învederează ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, ambele recursuri, care au fost menținute, sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Totodată, urmează a deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive, de la 26 octombrie 2001, la 3 octombrie 2003 pentru inculpatul N.D. și timpul arestării preventive de la 4 noiembrie 2002, la 3 octombrie 2003 pentru inculpatul S.T.D. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.D. și S.T.D. împotriva deciziei penale nr. 198/A din 19 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 26 octombrie 2001 la 3 octombrie 2003. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.