ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4207/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 PI din

17 martie 2003 a Tribunalului Timiș, au fost condamnați inculpații:

- U.M. la: - 23 ani închisoare

pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, și art. 176

lit. d) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la:

- 15 ani închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

sporită cu 2 ani închisoare, în total 25 ani închisoare.

Conform art. 61 C. pen., instanța a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 249 zile, rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 453/1998 a

Judecătoriei Arad și a contopit acest rest de pedeapsă, în cauză, dispunând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare cu aplicarea art. 71, și

art. 64 C. pen.

A aplicat inculpatului și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 113 C. pen., l-a

obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire.

- Ș.V. la 13 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71, 64 C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen., și:

- Ș.T.D. la 15 ani închisoare,

pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2), lit.

a), d) și f) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 535 zile, rămas neexecutat din pedeapsa

de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1665/1999 a Judecătoriei

Arad și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare, sporită cu 6 luni, în total 15 ani și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71, și art. 64 C. pen.

În baza art. 113 C. pen., a fost

obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire, și:

- N.D. la 15 ani închisoare cu

aplicarea art. 71, și art. 64 C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211, alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea

art. 13 din același cod.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus reținerea și arestarea preventivă.

S-a constatat că părțile vătămate

M.P. și B.J. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpatul N.D. a unei perechi de pantofi

sport, culoare neagră.

Fiecare inculpat a fost obligat la

câte 2.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Totodată, s-a dispus plata din

fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Timișoara, a sumei de

1.800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

S-a reținut următoarea situație de

fapt:

Inculpatul Ș.V. a povestit

inculpatului U.M., că numitul M.M. ar avea în domiciliu sume de bani și au

hotărât să-i sustragă. Apoi, cei doi au făcut această propunere și inculpaților

Ș.T.D. și N.D., iar aceștia au fost de acord cu propunerea.

Ca urmare, în noaptea de 23

octombrie 2001, în jurul orelor 24, inculpații s-au deplasat cu trenul în

localitatea Periam.

Ajungând la imobilul victimei M.N.,

inculpații au escaladat poarta de la stradă, s-au urcat pe acoperișul de la

bucătărie, și apoi pe acoperișul casei. După aceea, au desfăcut mai multe țigle

și au pătruns în pod, iar de acolo în holul casei.

M.N., care dormea, auzind zgomote,

s-a trezit, s-a înarmat cu o furcă și a început să strige „hoții”, dar

inculpații l-au imobilizat și exercitat asupra acestuia acte de constrângere,

dar numai inculpatul U.M. a suprimat viața victimei.

Astfel, după ce a lovit-o cu un

cuțit, inculpatul U.M. a acoperit victima cu o plapumă, provocând moartea prin

asfixie.

După aceea, inculpații au început să

caute prin casă și au luat suma de 5.000.000 lei precum și niște mezeluri de

casă, pe care le-au pus într-o plasă și au părăsit locul faptei.

Împotriva sentinței au declarat

apel, cei patru inculpați, susținându-se de către inculpații U.M. și N.D. că nu

sunt vinovați de faptele reținute în sarcina lor, iar de către ceilalți doi

inculpați că pedepsele nu au fost individualizate, cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Apelurile au fost respinse, ca

nefondate prin decizia penală nr. 198/A a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs cei patru inculpați, iar inculpații U.M. și Ș.V. și-au retras

recursurile luându-se act de retragerea recursurilor prin încheierea nr. 3504

din 22 august 2003.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul N.D.

Acesta critică decizia atacată

precum și sentința, pentru netemeinicie, susținând că reținerea în sarcina sa a

infracțiunii de tâlhărie este urmarea unei erori evidente de fapt, pretinzând

că el nu a participat la comiterea acestei infracțiuni și că nici nu a fost la

locul faptei în seara respectivă, solicitând să fie achitat.

Recursul este nefondat.

Din verificarea probelor și

lucrărilor dosarului, se constată că instanțele de judecată, făcând o analiză

minuțioasă a probelor dosarului și interpretându-le judicios, au reținut corect

situația de fapt și vinovăția acestui inculpat și nu există nici un dubiu în

această privință.

Sub acest aspect, este de menționat

că inculpatul N.D. a recunoscut la urmărirea penală participarea sa la infracțiunea

de tâlhărie și a relatat modul cum s-au derulat faptele.

Recunoașterile sale se coroborează

cu procesul verbal de confruntare cu inculpatul S.V. și cu găsirea la locul

faptei a încălțămintei de sport a lui N.D.

Martorul L.I. a recunoscut încălțămintea

găsită la locul faptei, ca fiind a inculpatului.

A doua zi, martorul a constatat că

inculpatul avea încălțăminte nouă.

Față de aceste probe, revenirea la

instanță, a inculpatului N.D. și negarea participării sale la infracțiune,

corect a fost considerată ca fiind o încercare de a se sustrage de la

răspundere penală și, ca urmare, nu a fost luată în considerare.

Recurentul Ș.T.D., în recursul său,

a invocat greșita individualizare a pedepsei, solicitând să fie redusă.

Critica este nefondată.

Instanțele au reținut corect

situația de fapt și vinovăția și acestui inculpat, pe baza recunoașterilor

acestuia coroborată cu celelalte probe ale dosarului.

De asemenea, pedeapsa aplicată este

bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

fiind proporțională cu gravitatea faptei și cu gradul sporit de pericol social

al inculpatului, recidivist.

Totodată, pedeapsa aplicată se

învederează ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Neconstatându-se nici motive care se

pot lua în considerare din oficiu, ambele recursuri, care au fost menținute,

sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a deduce din

pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive, de la 26

octombrie 2001, la 3 octombrie 2003 pentru inculpatul N.D. și timpul arestării

preventive de la 4 noiembrie 2002, la 3 octombrie 2003 pentru inculpatul S.T.D.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile pentru apărarea din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații N.D. și S.T.D. împotriva deciziei penale

nr. 198/A din 19 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 26

octombrie 2001 la 3 octombrie 2003.

Obligă pe recurenții

inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 octombrie 2003.