ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1261/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1261/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 512/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 90931/30/2008,

în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen. a fost

condamnat inculpatul F.M., la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea

infraqiunii de omor.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. a fost revocată liberarea

condiționată pentru restul de pedeapsă de 575 zile închisoare, rămas neexecutat

din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p.nr. 1373 din 10

mai 2006 a Judecătoriei Timișoara, și a fost contopit acest rest de pedeapsă cu

pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani

închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă ce va fi executată de

către inculpat.

În baza art. 35 alin. C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de

pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata

reținerii din data de 25 iulie 2008 și a arestului preventiv de la data de 26

iulie 2008 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu

aplicarea art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 2.388 lei partea civilă C.E. și au fost respinse în rest pretențiile civile

ale părții civile.

S-a luat act că ceilalți moștenitori ai victimei, V.M. și B.V., nu s-au

constituit părți civile în cauză.

în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către

inculpat a unei legitimații tip cartelă (cârd personalizat pe numele F.M., a

unui bloc-notes cu copertile albastre, a unei perechi de pantofi sport de

culoare maro cu inscripția F.Z., a unei perechi de pantaloni de blugi cu

inscripția T. și a unui tricou de culoare gri cu inscripția pe piept W., iar pe

spate Q., toate corpuri delicte la dosarul cauzei.

În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 135 lei din fondurile M.J. către INML M.M. București,

precum și a sumei de 2288 lei către IML Timișoara reprezentând contravaloarea

expertizelor medico-legale efectuate în cauză.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C.E.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr.

1465/P/2008, emis la data de 13 noiembrie 2008 și înregistrat pe rolul

Tribunalului Timiș sub nr. 9093.1/30 din 17 noiembrie 2008, inculpatul F.M. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infraqiunii de omor, prevăzută și

pedepsită de art. 174 C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 23/24

iulie 2008, i-a aplicat mai multe lovituri numitei C.A., iar apoi s-a urcat cu

picioarele pe pieptul acesteia și a strâns-o cu mâinile de gât până când a

intervenit decesul victimei.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale

procesului penal, respectiv procesele verbale de sesizare, cercetare la fața

locului, de depistare (filele 1, 6-8, 11, 91-93 dos. UP), declarațiile

inculpatului (filele 13-15, 17, 107-108, 140 dos. UP și 23 dosar), declarațiile

părții civile C.E. (filele 33-34 și 133 dos. UP și 24 dosar), declarațiile

martorilor V.M., M.L.N., C.L., D.M., M.O., M.E., D.N., M.A., F.V., O.M.R., C.I.,

N.E., B.A. (filele 12, 26, 29, 30, 32, 35-48, 114-121 dos. UP și 25, 43, 44, 64-68,

82, 96 dosar), raportul de constatare medico-legală nr. 2156 din 26 iulie 2008

al IML Timișoara, raport medico-legal nr. 392/N din 25 iulie 2008 al IML

Timișoara (filele 127, 128, 135-137 dos. UP), buletinele de analiză

biocriminalistică nr. 53/2008, 54/2008 și 115/2008 ale IML Timișoara

(104,105,106, 126 și 132 dos. UP) raportul de expertiză psihiatrică nr. A1l5823

din 23 iulie 2009 al INML București (filele 109-111 dosar), planșe foto (filele

66-88 dos. UP), buletinul histopatologic nr. 432/2008 al IML Timișoara (filele

131, 139 dos. UP), raport medico-legal preliminar al IML Tunisoara (filele

20-25 dos. UP), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Timiș (filele 61-63 dosar), prima instanță a reținut

următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 23 iulie 2008, în jurul orelor 22.00-23.00, după ce a

venit de la serviciu, numita C.E., fiica victimei a intrat în barul G. din

centrul comunei Dudestii Noi unde s-a așezat la o masă împreună cu M.E. și cu

concubinul acesteia, D.M. și au consumat câte o bere. La o altă masă se afla

inculpatul F.M., împreună cu fratele său F.V. și cu un alt bărbat, consumând la

rândullor băuturi alcoolice.

În jurul orelor 24.00 inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, unde

locuia împreună cu mama sa, M.O. și fratele său F.V. Aici el a rămas

aproximativ 15 minute, după care s-a deplasat la domiciliul numiților M.L. și M.E.,

cărora Ie-a spus că merge la C.E. pentru a întreține cu aceasta relații

sexuale. Inculpatul a ajuns în jurul orelor 01.00 la domiciliul acesteia, dar

după ce a sărit gardul în grădina casei s-a întâlnit cu victima C.A., în vârstă

de 73 de ani pe care a atacat-o. între cei doi a avut loc o scurtă luptă, iar

la un moment dat inculpatul s-a urcat cu genunchii pe pieptul victimei și a

strâns-o de gât până a intervenit decesul acesteia. Cadavrul numitei C.A. a

fost dus de inculpat până într-o zonă situată în spatele grădinii de lângă casa

victimei, unde a fost abandonat în niște bălării înalte de peste un metru.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiune a de omor se poate realiza,

potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) C. pen., prin uciderea unei persoane,

adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei

persoane.

Având în vedere probele administrate în cauză, prima instanță a

constatat că fapta inculpatului de a se urca cu genunchii pe pieptul victimei

și de a o strânge de gât până a intervenit decesul acesteia, întrunește, din

punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor

prevăzută de art. 174 C. pen.

Sub acest aspect prima instanță a reținut că, atât în faza de urmărire

penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei, negând implicarea sa în comiterea acesteia. Inculpatul a

arătat că, într-adevăr, în seara zilei de 23 iulie 2008 s-a aflat în acel bar

din localitatea Dudeștii Noi, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu

fratele său, F.V. și cu un alt bărbat. Inculpatul a mai adăugat că a plecat de

la bar în jurul orei 24, deplasându-se la domiciliul său împreună cu F.V., iar

după ce a ajuns acasă, datorită stării de ebrietate în care se afla, s-a

culcat, fără a putea oferi alte detalii în legătură cu activitățile sale din

acea seară.

Însă, materialul probator administrat în cauză infirmă în totalitate

declarațiile inculpatului, atestând prezența sa la locul săvârșirii faptei,

precum și implicarea sa în acțiunile ce au condus la decesul victimei.

În primul rând, prima instanță a observat faptul că inculpatul a

menționat că o cunoaște pe partea civilă C.E. doar din vedere, neîntreținând cu

aceasta niciodată relații sexuale. Aceste declarații sunt contrazise însă de

martorul D.N., care, în calitate de agent de pază în comună, desfășurându-și

activitatea doar pe timp de noapte, i-a observat de mai multe ori pe inculpat

și partea civilă deplasându-se împreună spre domiciliul părții civile.

Declarațiile martorului D. sunt credibile în condițiile în care, așa

cum rezultă din declarațiile martorului V.M., sora părții civile, C.E., la

întoarcerea de la serviciu, obișnuia să consume băuturi alcoolice în acel birt

din Dudeștii Noi, după care aducea diferiți bărbați acasă cu care întreține a

raporturi sexuale.

Inculpatul F.M. a mai susținut că după ce a ajuns acasă, s-a culcat

până a doua zi dimineață și nu știe ce s-a întâmplat în timpul nopții.

Declarațiile sale sunt contrazise chiar de membrii familiei. Astfel, martorul M.O.,

mama inculpatului, a precizat că acesta a ajuns acasă în jurul orei 24. După

aproximativ 15 minute a dispărut de acasă și nimeni nu a știut unde a plecat.

Crezând că s-a deplasat la familia M. pentru a consuma băuturi alcoolice, a

plecat în urma lui, dar când a ajuns la această familie i s-a transmis că

inculpatul trecuse pe acolo, dar plecase înainte de sosirea sa, fără a se

cunoaște destinația lui.

Aspectele relatate de martorul M.O. au fost confirmate și de martorul F.V.,

fratele inculpatului.

Cei care au evidențiat destinația inculpatului F.V. din noaptea de

23/24 iulie 2008 au fost martorii M.L., D.M. și M.E.. Martorii D.M. și M.E. au

precizat că în seara respectivă au consumat băuturi alcoolice la binul din

Dudeștii Noi, aflându-se la aceeași masă cu partea civilă C.E. La o altă masă

se afla inculpatul, alături de alți bărbați. Potrivit declarațiilor martorilor,

ei au părăsit localul în jurul 23, după care s-au deplasat spre locuința

familiei M., unde se afla și martorul M.L. După aproximativ 30 minute de la

sosirea lor, la imobilul familiei M. și-a făcut apariția și inculpatul. Acesta

a intrat în casă, dar vorbea la telefon, iar după tenninarea convorbirii,

inculpatul a plecat, spunându-le că merge la locuința pălții civile C.E. pentru

a întreține cu aceasta raporturi sexuale. Este de subliniat faptul că toți cei

trei martori au menționat că l-au auzit pe inculpat afirmând că se deplasează

la locuința părții civile.

Un alt martor care plasează persoana inculpatului în zona locuinței

părții civile este numita O.M., fosta concubină a inculpatului. Potrivit

raportului de constatare întocmit la data de 25 iulie 2008 de organele de

cercetare penală, după verificarea apelurilor telefonice de pe cartela folosită

de inculpat, s-a constatat că în noaptea de 23/24 iulie 2008, la ora 1,19

inculpatul a apelat numărul de telefon X. Din verificări a rezultat că acest

număr de telefon aparține martorului O.M. Fiind audiată, aceasta a menționat că

în noaptea respectivă inculpatul a sunat-o și au vorbit la telefon aproximativ

20-30 de minute, apelul fiind primit în jurul orei 24,00. La un moment dat,

potrivit declarațiilor martorului, a auzit lătrând mai mulți câini și l-a

întrebat pe inculpat unde se află, acesta răspunzându-i că se află la poarta

imobilului părții civile C.E. Martorul O. a mai adăugat că inculpatul era

nemulțumit de faptul că partea civilă nu deschidea poarta, afirmând că "va

deschide ea".

La dosar există și alte probe care confirmă prezența inculpatului în

curtea imobilului victimei, precum și implicarea sa în suprimarea vieții

acesteia.

Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului existent la

dosarul de urmărire penală, cadavrul numitei C.A. a fost găsit în capătul

grădinii, lângă un gard. La o distanță de 30 cm de locul unde a fost descoperit

cadavrul, organele de cercetare penală au găsit un carnețel cu copeqi albastre,

iar în interiorul acesteia se afla o legitimație tip cârd care purta fotografia

inculpatului. Martorii C.L. și M.A., martori asistenți la cercetarea la fața

locului, au atestat faptul că desfășurarea acestui act procedural a avut loc cu

respectarea dispozițiilor legale, în ciuda susținerilor inculpatului.

Inculpatul a recunoscut faptul că atât carnețelul, cât și legitimația

îi aparțin și nu a putut oferi o explicație plauzibilă în legătură cu

modalitate a în care cele două înscrisuri au ajuns la locul unde a fost găsit

cadavrul.

Sub acest aspect mai este de subliniat faptul că, în contextul în care

obiectele respective au fost descoperite lângă cadavrul victimei, pe bună

dreptate organele de cercetare penală s-au deplasat la locuința inculpatului

pentru a-i lua acestuia o declarație. Așa cum rezultă din procesul verbal de

depistare întocmit la data de 25 iulie 2008, în momentul în care organele de cercetare

penală au ajuns la locuința inculpatului, acesta a fugit spre curtea din

spatele imobilului, apoi a sărit gardul în grădina cultivată cu porumb, unde

s-a reușit prinderea sa. Inculpatul nu a oferit nici o explicație pentru acest

comportament, ceea ce conduce la formarea convingerii instanței că avea

cunoștință despre cele petrecute în curtea familiei C.

În momentul depistării sale, inculpatul prezenta mai multe urme de

lovituri, respectiv excoriații pe gât, antebrațe, coate, coapse, genunchi,

precum și tumefieri la mâna stânga. Potrivit raportului medico-legal

preliminar, ulterior confinnat prin raportul de constatare medico-legală nr. 2156

din 26 iulie 2008 al IML Timișoara, cu excepția leziunilor de la coate și de la

mâini, care aveau o vechime de 6-10 zile, toate celelalte leziuni constatate pe

corpul inculpatului erau recente, cu o vechime de 2-3 zile. în condițiile în

care inculpatul a fost expertizat medico-legal la data de 26 iulie 2008,

moartea victimei producându-se în noaptea de 23/24 iulie 2008, raportul

medico-legal confirmă susținerile organelor de urmărire penală potrivit cărora

între inculpat și victimă a existat o luptă, cu atât mai mult cu cât, potrivit

medicilor legiști, zgârieturile constatate pe gâtul inculpatului s-au putut

produce cu unghia.

Prima instanță a mai reținut că, așa cum rezultă din dovada existentă

la dosarul de urmărire penală, de la inculpat au fost ridicate o pereche de

adidași, o pereche de pantaloni și o buză, obiecte de imbrăcăminte și

încălțăminte pe care Ie-a folosit în noaptea de 23/24 iulie 2008. Acestea au

fost supuse unor analize biocriminalistice. Așa cum rezultă din buletinele

biocriminalistice nr. 53 și 54 din 21 august 2008 ale IML Timișoara pe toate

obiectele ridicate de la inculpat s-au găsit urme de sânge, chiar dacă într-o

cantitate insuficientă pentru a determina grupa sanguină, urmele descoperite pe

tricoul inculpatului fiind cu siguranță sânge din specia umană.

La stabilirea vinovăției inculpatului instanța va ține seama și de

împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și moartea victimei

există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără activitatea desfășurată

de inculpat, moartea victimei nu s-ar fi produs. în acest sens pot fi observate

concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 392/A din 25 iulie 2008

al IML Timișoara, din care rezultă că moartea numitei C.E. a fost de natură

violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin sugrumare și compresiune

toracică.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție

indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente

periculoasă a faptei sale, în condițiile în care s-a urcat cu genunchii pe

pieptul victimei și a strâns-o pe aceasta de gât. în acest sens inculpatul a

cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și

chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el

a acceptat posibilitate a apariției sale, motiv pentru care prima instanță a

reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.

Pentru aceste considerente, prima instanță a dispus condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul

de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi

aplicată să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana

inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În primul rând, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, prima

instanță a constatat că la data comiterii infracțiunii acesta se afla în stare

de recidivă mare postcondamnatorie. La data de 06 iunie 2008 inculpatul a fost

liberat condiționat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare ce i-a fost

aplicată prin s.p. nr. 1373 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Timișoara, astfel

că, în condițiile în care până la data comiterii infracțiunii de omor termenul

de reabilitare nu se implinise, prima instanță a reținut în sarcina

inculpatului și dispozițiile art. 37lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin

actele sale numitul F.M. aducând o atingere gravă relațiilor sociale

referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.

La stabilirea pedepsei prima instanță a luat în considerare și persoana

inculpatului. Acesta este cunoscut cu o multitudine de antecedente penale, ceea

ce confirmă perseverența sa în comiterea unor fapte cu un vădit caracter

antisocial.

În cursul procesului, inculpatul a adoptat o poziție procesuală

nesinceră, încercând să inducă în eroare organele judiciare.

De asemenea, se poate constata că potrivit referatului de evaluare

întocmit de pe numele inculpatului de către Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Timiș, referat care are la bază și afirmațiile fostei concubine a

inculpatului, acesta este o persoană care se enervează fără motiv, reușind cu

greu să-și gestioneze furia. în același sens, se poate constata că în ciuda

efortului depus de familie, care a încercat să-i ofere inculpatului suport și

înțelegere de fiecare dată când a ieșit din penitenciar, numitul F.M. se

reîntorcea la vechiul anturaj, format din persoane cu conduită infracțională.

Consilierul de probațiune a concluzionat că inculpatul nu este capabil să-și

asume responsabilități față de familie, dispunând de o capacitate slabă de a

renunța la conduita infracțională, preferând să suporte consecințele acestui

gen de conduită, decât să facă efortul de ași revizui comportamentul.

În condițiile în care la dosar existau date conform cărora, în trecut,

inculpatul suferise de afecțiuni psihice, prima instanță a dispus efectuarea

unei expertize psihiatrice în cauză. Potrivit raportului nr. A1/5823/2009 din

data de 23 iulie 2009 inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip

disocial, păstrându-și capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului

și consecințelor faptelor sale.

Raportându-se la toate aceste aspecte, în vederea atingerii scopului

pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., prima

instanță a constatat ca fiind necesară aplicarea unei sancțiuni privative

într-un cuantum mai ridicat, respectiv 15 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. prima instanță a dispus revocarea liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă de 575 zile închisoare rămas neexecutat

din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p.nr. 1373 din 10

mai 2006 a Judecătoriei Timișoara și a contopit acest rest de pedeapsă cu

pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani

închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă ce va fi executată de

inculpat.

Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen.

referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să- i fie interzisă,

pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a) și b) C. pen. prima instanță a apreciat că interzicerea drepturilor

electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție

ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința

inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze

valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea

umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, nu este în măsură nici

să-și exprime punctul de vedere referitor la modalitate a în care sunt conduse

treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi

compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 66 C. pen.

prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice

cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. prima instanță a aplicat

inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. prima instanță a menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a

arestului preventiv.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că

doi dintre moștenitorii victimei, V.M. și B.V., nu s-au constituit pălți civile

în cauză. Cea de-a treia fiică a victimei, C.E. s-a constituit parte civilă în

cauză cu suma de 3.000 lei reprezentând despăgubiri materiale constând în

cheltuielile de înmormântare.

Ulterior, la termenul de judecată din 09 februarie 2009 partea civilă a

menționat că renunță la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului. La

următorul termen de judecată, la data de 13 martie 2009, partea civilă a

revenit din nou asupra poziției sale, de punând la dosar o cerere prin care a

arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.000 lei daune

materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare pe care Ie-a suportat.

Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) C.

proc. pen. constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal se poate

face în faza de urmărire penală și în fața instanței până la citirea actului de

sesizare.

În prezenta cauză, citirea actului de sesizare a avut loc la termenul

de judecată din 09 februarie 2009, termen la care partea civilă a și renunțat

la pretențiile civile formulate inițial. La termenul ulterior, s-a formulat din

nou o cerere de constituire de parte civilă. în principiu, această cerere apare

ca fiind tardivă, însă, în condițiile în care inculpatul nu s-a opus nici un

moment acestei cereri, prima instanță a apreciat că cererea pălții civile poate

fi analizată în fond.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ. orice faptă a omului care

cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l

repara.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. cel care

formulează o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.

La dosarul cauzei partea civilă a depus un singur înscris (fila 42

dosar instanță) din care rezultă sumele pe care Ie-a suportat pentru

înmormântare a victimei - 2388 lei, urmând ca în temeiul art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, art. 999 C. civ

inculpatul să fie obligat doar la plata acestei sume. In rest, cererea părții

civile privind acordarea daunelor materiale a fost respinsă, întrucât nu s-a

depus nicio dovadă a acestor cheltuieli.

În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. prima instanță a dispus

restituirea către inculpat a corpurilor delicte aflate la dosarul cauzei,

respectiv a legitimației și carnetului ridicate de la fața locului, precum și

încălțămintea și obiectele de îmbrăcăminte ridicate de organele de cercetare

penală.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca în temeiul art. 193

alin. (1) C. proc. pen. acesta să fie obligat și la plata cheltuielilor

judiciare către partea civilă reprezentând onorariu avocat ales.

Împotriva sentinței Tribunalului Timiș a declarat apel inculpatul F.M. criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că vinovăția sa a fost stabilită

pe baza declarațiilor mincinoase a martorilor O.M. și D.N. Martora O.M. a

declarat că l-a văzut pe inculpat când se afla la G.E., fiica victimei, și

striga la poarta acesteia ceea ce nu este adevărat iar martorul D.N. a declarat

în mod mincinos că l-a văzut pe inculpat cu fiica victimei și că în realitate

el nu a luat niciodată legătura cu aceasta.

Prin Decizia penală nr. 17/ A din 1 februarie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

A fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către partea

civilă și respectiv către stat.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate

aspectele, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că

sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de

desființare a acesteia.

Din actele de la dosar instanța de fond a stabilit în mod corect starea

de fapt din care rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, prev. de art. 174 C. pen., iar încadrarea juridică a faptei este

legală.

Inculpatul nu a recunoscut fapta însă din probele administrate rezultă

că el este autorul faptei de omor victima fiind numita C.A. în vârstă de 83 de

ani.

Astfel în urma cercetărilor efectuate în locul în care a fost găsită

victima au fost găsite un bloc-notes și o legitimație tip cartelă care

aparțineau inculpatului și despre care inculpatul a arătat că nu își explică

prezența acestora în acel loc.

Martorii M.O., mama inculpatului și F.V., fratele acestuia au declarat

că în seara zilei de 23 iulie 2008 inculpatul a părăsit domiciliul iar martorii

M.L.N., D.M. și M.E. au declarat că l-a auzit pe inculpat spunând în seara

respectivă că se duce la locuința victimei pentru a întreține relații sexuale

cu fiica acesteia.

Un alt martor care a susținut că inculpatul se putea afla în zona

locuinței victimei este și O.M., fosta concubină a inculpatului, care a

declarat că a vorbit cu inculpatul la telefon, în aceiași seară, în jurul orei

24 și a auzit momentul în care inculpatul susținea că se află la poarta fiicei

victimei și că a venit să întrețină relații sexuale cu aceasta, în momentul în

care discutau auzind și câinii lătrând.

Dovadă că între inculpat și victimă a avut loc o luptă rezultă și

leziunile constatate pe corpul inculpatului ce puteau fi produse de o persoană

care se apăra de o agresiune exercitată asupra sa. Din raportul IML a rezultat

că o parte din leziuni au o vechime de 2-3 zile și au fost produse prin lovire

sau de corpuri cu suprafață excoriantă, cea de la nivelul gâtului posibil prin

zgâriere cu unghia.

De altfel și pe corpul victimei s-au descoperit cu ocazia efectuării

autopsiei urmele unei lupte care s-a finalizat prin așezarea inculpatului cu

picioarele pe pieptul victimei și sugrumare a acesteia.

Așadar din administrarea acestor probe rezultă fără dubiu că inculpatul

s-a aflat în noaptea de 23/24 iulie 2008 în locul în care a fost ucisă victima

iar prezența unui bloc notes și a legitimației tip cartelă în acest loc precum

și prezența leziunilor pe corpul inculpatului, dovedesc că inculpatul este

autorul faptei.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei se constată că

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72.

În conformitate cu dispozițiile articolului menționat mai sus, la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale

a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care

agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv

și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitate a faptei, periculozitatea

socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă

parte.

Prin urmare, în raport cu aceste criterii, instanța de fond în mod

corect a aplicat pedeapsa de 15 ani având în vedere pericolul social și

gravitate a deosebită a faptei comise, împrejurările în care a fost comisă

precum și conduita și starea de recidivă a inculpatului, această pedeapsă fiind

în măsură să ducă la realizarea scopului prev. de art. 52 cp.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.M.,invocând

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 c.pr.pen. și solicitând

reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului

de casare invocatjnalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În speță,inculpatul F.M. a fost trimis în judecată și condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.și pedepsită cu

închisoare de la 10 la 20 de ani.

Analizând pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, de 15 ani

închisoare, Înalta Curte constată că aceasta reflectă criteriile de

individualizare menționate anterior,astfel încât critica formulată de recurent

nu este întemeiată.

Astfel, fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social concret

ridicat, dedus din circumstanțele concrete în care a fost comisă (împotriva

unei persoane de 73 de ani, prin lovire repetată și sugrumare).

Pe de altă parte, nici circumstanțele personale nu îi sunt favorabile

inculpatului (recidivist postcondamnatoriu, suferind de-a lungul timpului 6

condamnări la pedepse privative de libertate,ceea ce dovedește consecvența

inculpatului în conduita antisocială și ineficienta în planul reeducării sale a

multiplelor sancțiuni anterioare). În același sens sunt și concluziile

referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Timiș, în condițiile în care chiar și membrii familiei sale atestă

un comportament al inculpatului marcat de furie și agresivitate, inclusiv față

de proprii părinți, acesta fiind incapabil să-și asume responsabilități față de

familie și dispunând de o capacitate slabă de a renunța la conduita

infracțională.

La acestea se adaugă și conduita sa procesuală,nesinceră și lipsită de

orice urmă de regret sau remușcare pentru fapta gravă comisă.

Ținând seama de toate aceste circumstanțe reale și personale, Curtea

apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să asigure prin cuantumul

său realizarea scopului prevăzut în art. 52 C. pen. (prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni), neexistând prin urmare motive care să justifice clemența

solicitată de inculpat instanței de recurs.

În consecință, constatând critica formulată de inculpat ca fiind

nefondată, precum și faptul că nu sunt incidente alte cazuri de casare care să

poată fi luate în considerare din oficiu Înalta Curte va respinge recursul

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea

prevenției la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare

către stat și a cheltuielilor judiciare către intimata parte civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat F.M. împotriva

Deciziei penale nr. 17/ A din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

a arestării preventive de la 25 iulie 2008 la 1 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 178,50 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către intimata parte civilă C.E.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2010.