ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6306/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258

din 24 iunie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la

15 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) C.

pen., a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 848

zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 813 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului

Timiș și a contopit acest rest cu pedeapsa stabilită de 15 ani închisoare și a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, pe care a

sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 15 ani și 6 luni

închisoare în regim de detenție cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și în baza

art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., a dedus durata reținerii de la 4 iunie 2003 la 5 iunie 2003 și a restului

de la 5 iunie 2003 la zi.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul să

plătească părții civile O.M. sumele de 14.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile, cheltuieli de înmormântare, 250.000.000 lei cu titlu de daune morale,

sume ce se vor actualiza potrivit indicelui de inflație la data plății,

1.000.000 lei lunar cu titlu de rentă viageră în favoarea părții civile O.M.,

începând cu data de 7 iunie 2003 și 1.500.000 lei lunar cu titlu de rentă în

favoarea minorului O.S.Z., începând cu data de 7 iunie 2003 și până la

majoratul acestuia, iar dacă se află în continuarea studiilor și după majorat

până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani și a respins

restul pretențiilor civile formulate.

În baza art. 14 C. proc.

pen. și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a obligat inculpatul să plătească

C.A.S. Bihor suma de 17.553.648 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor

medicale acordate defunctului O.L.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.000.000

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., raportat la art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din

oficiu în sumă de 400.000 lei se va avansa din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 1 iunie 2003, inculpatul

împreună cu numitul S.N., angajați amândoi la ferma numitului M.N. din Diosig,

după ce au consumat câte două beri și 100 gr. rachiu au intenționat să se

întoarcă la fermă, cerându-i defunctului O.L., care se deplasa cu căruța pe

drum, să-i ducă și pe ei la fermă. Întrucât O.L. nu a auzit, ori nu a dat

atenție celor doi, inculpatul s-a enervat și a început să înjure. Auzind

înjurăturile proferate de inculpat la adresa sa, O.L. a oprit căruța și a

coborât a luat o bucată de lemn care o folosea ca frână la căruță și s-a

îndreptat spre inculpat cu intenția de a-l lovi.

Martorul S.E. l-a prins pe

O.L. de umăr, după care l-a lovit cu pumnul, căzând amândoi în șanț. Inculpatul

a luat imediat bucata de lemn din mâna lui O.L. și i-a aplicat cu ea lovituri

în cap în timp ce martorul S.E. se afla în apropiere.

Deși au văzut că victimei

începuse să-i curgă sângele din față și din cap, inculpatul și martorul au

părăsit locul, deplasându-se la fermă, unde au fost găsiți.

Victima a fost transportată

la Spitalul Județean Oradea și deși a beneficiat de un tratament corespunzător

a decedat în data de 7 iunie 2003.

Prin raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică efectuat în cauză s-a concluzionat că inculpatul nu

suferă de boală psihică, discernământul fiind păstrat.

Fapta, astfel cum a fost

descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., fiind

comisă într-un loc public, pe drum, în apropiere de gara Diosig, inculpatul

aplicând mai multe lovituri cu un corp dur, lemn, victimei, într-o zonă vitală

a corpului, cap, fapt ce a cauzat decesul acesteia, în pofida tratamentului

medical corespunzător de care a beneficiat.

Inculpatul M.G. este

recidivist post-condamnatoriu ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă

rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința

penală nr. 813 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Timiș.

În executarea acestei

pedepse, inculpatul a fost arestat de la 12 august 1997 până la 17 iulie 2002,

când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 848 zile.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel inculpatul M.G., solicitând admiterea

acestuia, desființarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Oradea prin

decizia penală nr. 196/ A din 28 septembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul M.G. împotriva sentinței penale nr. 258 din 24 iunie

2004, pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea.

În baza art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a

dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, inculpatul reluând motivul din apel, a formulat

recursul de față, solicitând reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele și

probele administrate în raport de critica adusă, precum și din oficiu, Curtea

reține că, au fost evaluate corect așa încât situația de fapt corespunde

activității infracționale efectiv dusă de recurent, iar încadrarea juridică

este cea legală.

Pedeapsa aplicată de 15 ani

închisoare, după cuantumul stabilit se constată că, reprezintă limita minimă

prevăzută de textul ce încriminează fapta comisă și anume, omorul calificat. Pe

lângă aceasta, recurentul inculpat nu numai că este recidivist, dar corect s-a

mai reținut că, a săvârșit această gravă infracțiune, după liberarea

condiționată, de care a beneficiat față de anterioara sa condamnare de 6 ani și

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 813 din 16 noiembrie 1998

a Tribunalului Timiș și din care sancțiune penală, mai are de executat 848 zile

de închisoare.

Așa fiind, acest rest de

pedeapsă potrivit art. 61 C. pen., s-a contopit în pedeapsa de 15 ani aplicată

în prezenta cauză.

Pentru toate aceste

considerente, motivul de recurs se apreciază a fi, total nefondat și ca atare

hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală și după verificarea

din oficiu.

În consecință, potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat,

va fi respins, ca nefondat.

Se vor aplica și prevederile

art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 196/ A din

28 septembrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 iunie 2003 la 26 noiembrie

2004.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2004.