ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2431/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2431/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 304/ P din

14 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 1533/2005, în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul

H.J.

la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o

pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b),

d) și e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la două pedepse de câte 15 ani închisoare, fiecare.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b),

d) și e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu

executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) pe durată unui

termen de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen.,

s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 674 zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 656 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei

Oradea, liberare dispusă prin sentința penală nr. 2131/2004 a Judecătoriei

Oradea, rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă de mai sus, în

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen., care a fost sporită cu 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute

în final o pedeapsă de 20 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art.

71 și 64 C. pen., și pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b), d) și e) pe durata unui termen de 5 ani, după executarea

pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin

încheierea nr. 20 din 11 martie 2005 a Tribunalului Bihor, mandat nr. 2672005.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen.,

s-a scăzut din durata pedepsei închisorii de mai sus, durata reținerii și

arestului preventiv de la 11 martie 2005 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen., nr. 346

C. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata

următoarelor sume: 543 RON (5.430.000 lei), reprezentând despăgubiri civile și

500 RON (5.000.000 lei) cu titlul de daune morale în favoarea părții civile P.M.,

450 RON (4.500.000 lei), reprezentând despăgubiri civile în favoarea părții

civile S.I., 190 RON (1.900.000 lei) în favoarea părții civile N.E.

Constatând că prejudiciul cauzat

părților vătămate D.G. și Fundația A. a fost reparat integral.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului,

în sumă de 800 RON (8.000.000 lei) incluzând și onorariul apărătorului din

oficiu avocat A.I., în sumă de 100 RON conform delegației nr. 3817 din 8 iulie

2005, care se va vira din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea

Baroului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

în jurul orelor 21,30, inculpatul H.J. se găsea pe strada Timotei Cipariu din

municipiul Oradea, când a observat că partea vătămată P.M.A. se deplasa singură

pe stradă și, în vederea procurării sumelor de bani necesare pentru băuturile

alcoolice, s-a hotărât să o deposedeze de valorile pe care le deținea asupra

sa.

În realizarea acestei rezoluții

infracționale, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată câțiva metri și în

momentul în care s-a asigurat că este singur pe stradă cu aceasta, a prins-o cu

mâna de gură, cerându-i să nu strige, a tras-o lângă gardul unei societăți

comerciale, după o grămadă de pământ, iar după ce partea vătămată a promis că

nu strigă a lăsat-o de gură, apoi și-a dat jos haina, a pus-o pe pământ,

cerându-i acesteia să-și dea și ea jos geaca, după care a așezat-o pe aceasta

acoperindu-i fața cu cea de-a doua geacă, iar apoi i-a sustras cerceii din aur

de 14 k, în greutate de cca. 5 grame din urechi, a deposedat-o de telefonul

mobil marca Siemens și suma de 330.000 lei, cartela S.I.M. rămânând la partea

vătămată.

După deposedarea părții vătămate de

toate bunurile de valoare, aceasta i-a cerut inculpatului să-i permită să

plece, însă acesta i-a cerut să întrețină un act sexual cu el. Fiind refuzat

categoric de partea vătămată, a amenințat-o că dacă nu este de acord și nu-i dă

ascultare, nu va mai ajunge acasă (în sensul că o omoară).

În aceste condiții, inculpatul a

reușit să o descalțe pe partea vătămată de cizma de la piciorul drept dându-i

jos pantalonii de pe acest picior, ciorapul și chilotul și a încercat să

întrețină cu ea un act sexual normal dar nu a reușit, deoarece nu avea erecție,

astfel că, a cerut să întrețină cu el un act sexual oral în vederea inducerii

erecției, ceea ce s-a și întâmplat. După consumarea actului sexual oral, timp

de câteva minute, inculpatul a întreținut cu partea vătămată și act sexual

normal neprotejat, finalizat cu o ejaculare în vaginul acesteia (sens în care,

în secreția vaginală recoltată de la partea vătămată cu ocazia consultării sale

la specialiști ai S.M.L. Bihor s-au evidențiat spermatozoizi).

După consumarea prin constrângerea

părții vătămate a actului sexual în condițiile descrise mai sus, inculpatul i-a

cerut părții vătămate să rămână pe loc 5 minute, după care a părăsit locul

faptei.

În zilele ce au urmat, inculpatul H.J.

a vândut cerceii și telefonul sustras de la partea vătămată unei persoane

necunoscute, în zona Pieței Cetate din municipiul Oradea, contra sumei de

500.000 lei. Suma rezultată din comiterea infracțiunii, respectiv suma de

230.000 lei a fost cheltuită de inculpat în interes personal.

În cauză s-a efectuat o constare

medico-legală de către specialiști ai S.M.L. Bihor, din care rezultă că partea

vătămată prezenta pe coapsa dreaptă în treimea inferioară mai multe escoriații

de formă arcuită, care s-au putut produce prin zgâriere de corpuri dure, iar în

secreția vaginală recoltată s-au evidențiat spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea

unui act sexual de dată recentă, rupturile himenale fiind de dată anterioară.

Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de

5 zile îngrijiri medicale. S-a reținut că inculpatul H.J. a fost recunoscut de

partea vătămată ca fiind autorul infracțiunilor comise în dauna sa, cu ocazia

efectuării unei prezentări pentru recunoaștere din grup, inculpatul recunoscând

comiterea acestor infracțiuni, efectuând o activitate de conducere în teren a

organelor de cercetare penală ale poliției judiciare.

în jurul orelor 21,10, în timp ce inculpatul H.J. se găsea pe o bancă în Parcul

1 Decembrie din municipiul Oradea, a văzut-o pe partea vătămată S.I., care se

deplasa spre casă singură, astfel că, s-a hotărât să-i sustragă geanta pe care

aceasta o avea pe umăr.

În realizarea acestei rezoluții

infracționale, inculpatul a trecut la urmărirea părții vătămate și după ce s-a

asigurat că sunt singuri pe stradă, a ajuns-o pe aceasta și a prins-o cu o mână

de gură, trântind-o la pământ, după care a încercat să o imobilizeze, sens în

care a încercat să se așeze cu un genunchi pe capul părții vătămate, însă

aceasta s-a zbătut, l-a lovit cu pumnii și a strigat după ajutor.

Strigătele părții vătămate au fost

auzite de martora L.R. care locuia în blocul lângă care s-a comis infracțiunea,

ieșind la balcon aceasta a cerut martorului S.D.C. (care trecea pe stradă) să

cheme poliția. Inculpatul, văzând că martorul S.D.C. a sunat la poliție pe telefonul

mobil, a sustras geanta părții vătămate (care conținea un telefon mobil, suma

de 150.000 lei, buletinul de identitate, un dicționar și mai multe acte

personale), ceasul de pe mâna părții vătămate și a părăsit locul faptei.

Mai apoi, inculpatul a verificat

conținutul genții părții vătămate, din care a sustras un telefon mobil marca

Motorola și suma de 150.000 lei, iar geanta a aruncat-o. În zilele următoare

inculpatul a vândut unei persoane necunoscute din Oradea, contra sumei de

400.000 lei telefonul mobil, suma totală rezultantă din comiterea infracțiunii,

respectiv 550.000 lei, cheltuind-o în interes personal.

Din constatarea medico-legală

efectuată în cauză de S.M.L. Bihor, rezultând că, partea vătămată prezenta în

urma agresiunii la care a fost supusă de inculpat, leziuni ce au necesitat

pentru vindecare un număr de 6 zile îngrijiri medicale.

Pe timpul cercetărilor, inculpatul H.J.

a fost recunoscut ca autor al infracțiunii de către martorul S.D.C., cu ocazia

efectuării unei prezentări pentru recunoașterea dintr-un grup de persoane, iar

inculpatul H.J. a recunoscut comiterea infracțiunii de care este învinuit,

efectuând astfel și o activitate de conducere în teren.

inculpatul H.J., în dorința de a-și căuta un prieten în municipiul Salonta, s-a

deplasat cu trenul, unde, într-un compartiment, a observat o persoană de sex

feminin, tânără, care era singură și a văzut că are asupra sa un telefon mobil

și o poșetă.

În Gara Salonta, după ce a observat

că partea vătămată N.E. nu este așteptată de nimeni, s-a hotărât să-i sustragă

poșeta și telefonul mobil, rezoluție infracțională în baza căreia a urmărit-o

și în momentul în care a ajuns pe o stradă lăturalnică, observând în zonă un

teren viran și asigurându-se că sunt singuri pe stradă, ajungând-o din urmă,

i-a pus părții vătămate mâna pe gură ca să nu poată striga, a tras-o cu forța

pe terenul viran unde a trântit-o la pământ, i-a tras haina peste cap,

cerându-i să nu strige, după care a tras-o după un gard spunându-i să se

dezbrace. Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul i-a dat câteva palme

peste cap amenințând-o că o omoară dacă strigă. De frică, partea vătămată și-a dat

jos pantalonii și chiloții de pe un picior, conform indicațiilor inculpatului.

Apoi, acesta i-a cerut să întrețină cu el inițial un act sexual oral pentru a

ajunge să aibă erecție, lucru pe care partea vătămată l-a refuzat categoric,

însă după ce a amenințat-o că o omoară, a fost de acord să îl ajute să aibă

erecție, prin masarea penisului cu mâna, după care, inculpatul i-a cerut să se

întindă pe iarbă, întreținând contra voinței părții vătămate relații sexuale normale

cu aceasta cca. 10 minute, după care, a întors-o cu spatele întreținând cu ea

în această poziție raport sexual, finalizat prin ejacularea în iarbă.

Inculpatul a mai declarat că, în

timpul în care întreținea raporturi sexuale cu partea vătămată, aceasta avea

tot timpul haina trasă pe cap și i-a cerut în repetate rânduri să aibă grijă să

nu-i spargă ochelarii, sens în care inculpatul i-a dat jos, punându-i în iarbă.

În timpul în care o viola pe partea

vătămată, inculpatul a căutat în poșeta acesteia și profitând de

imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința, a sustras suma de

500.000 lei și un telefon mobil.

După consumarea violului, inculpatul

a lăsat-o pe partea vătămată în acel loc și s-a deplasat în Gara C.F.R. Salonta

unde, într-un local, a așteptat trenul cu care s-a întors în municipiul Oradea.

Pe drum, inculpatul a intrat preț de câteva secunde într-un local, ocazie cu

care, a fost văzut de martorul V.C.A., care l-a identificat cu ocazia

prezentării pentru recunoaștere, astfel că este certă prezența acestuia în municipiul

Salonta, deși cu ocazia primei sale audieri, inculpatul nu a recunoscut că ar

fi fost în ultimul timp în această localitate.

Împrejurarea că inculpatul este

autorul acestei infracțiuni, rezultă fără dubii și din faptul că, după cum a

declarat acesta, în perioada în care a fost încarcerat în municipiul Oradea,

și-a implantat pe penis trei bile din material plastic, bile pe care partea

vătămată N.E. le-a sesizat în momentul masării penisului și a relatat această

împrejurare cu ocazia audierii sale la poliție.

S-a reținut că pe timpul

cercetărilor, urmare probelor administrate în cauză, inculpatul H.J. a

recunoscut comiterea acestei infracțiuni, sens în care a și efectuat o

activitate de conducere în teren a organelor de cercetare penală ale poliției

judiciare, ocazie cu care a indicat cu exactitate modul în care a comis

infracțiunea.

În cauză, s-a efectuat o constatare

medico-legală asupra părții vătămate din care rezultă că aceasta a suferit

leziuni prin comprimare cu degetele și loviri cu, și de corpuri contondente la

nivelul genunchilor, a spinei iliace și a gâtului, necesitând spre vindecare

2-3 zile îngrijiri medicale. În secreția vaginală recoltată de la partea

vătămată nu s-au pus în evidență spermatozoizi, împrejurare explicabilă prin

finalizarea actului sexual prin ejacularea pe iarbă și care nu este în măsură

să excludă posibilitatea infracțiunii de viol.

În zilele ce au urmat, inculpatul a

vândut telefonul sustras de la partea vătămată în municipiul Oradea unei

persoane necunoscute, contra sumei de 400.000 lei, suma totală de 900.000 lei

provenită din comiterea infracțiunii cheltuind-o în interes propriu, pe băutură

și țigări.

jurul orelor 22,00, inculpatul H.J., conform declarațiilor sale, ca urmare a

unor neînțelegeri cu o prostituată, a pornit în urmărirea acesteia și odată

ajuns în spatele părții vătămate D.G., fără să-i spună nimic, i-a smuls poșeta de

pe umăr, ocazie cu care s-a rupt toarta acesteia, astfel că a fugit spre podul

Dacia, însă a fost prins de un agent de poliție, care l-a condus în holul de la

intrarea în I.P.J. Bihor, unde, profitând de neatenția acestuia, inculpatul a

reușit să fugă, fără poșeta părții vătămate.

Potrivit probelor administrate în

cauză rezultă că, în poșeta părții vătămate se găsea suma de 560.000 lei,

cartea de identitate și alte bunuri personale ale acesteia.

Pe timpul cercetărilor, inculpatul H.J.

a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind autorul infracțiunii comise

asupra sa, cu ocazia efectuării unei percheziții de recunoaștere din grup, iar

în condițiile în care inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracțiuni,

acesta a efectuat o activitate de conducere în teren a organelor de poliție.

jurul orelor 23,00, în baza unei rezoluții infracționale, prealabile,

inculpatul H.J. împreună cu învinuitul V.I., fiul concubinei inculpatului, s-au

hotărât să se deplaseze în municipiul Oradea, la adresa F.A., unde cunoșteau că

se găsesc cantități importante de fier vechi, pentru a sustrage acest metal în vederea

comercializării sale la un centru de colectare a materialelor refolosibile și

astfel să-și procure sumele de bani necesare folosirii în interes personal.

În realizarea acestei rezoluții

infracționale, inculpatul și învinuitul au ajuns în fața curții fundației, de

unde, prin escaladare, au intrat în curte și s-au deplasat în locul unde erau

depozitate mai multe țevi metalice pe care le-au transportat până lângă gard,

de unde au început să le arunce în stradă, moment în care paznicul fundației,

martorul M.I. i-a văzut și, telefonic, a anunțat poliția și pe fiul său,

martorul M.D., care, imediat, însoțit fiind de prietenul său martorul P.A.M.,

s-au deplasat la sediul fundației, unde, au reușit să-l imobilizeze pe

învinuitul V.I., însă inculpatul H.J. pentru a-și asigura scăparea, a luat de

jos o bară metalică cu care a încercat să-l lovească pe martorul M.D., dar

acesta s-a eschivat și l-a prins pe inculpat, moment în care, la fața locului

s-au prezentat organele de poliție, care l-au imobilizat.

Pe timpul cercetărilor inculpatul a

recunoscut că a încercat să sustragă, în baza unei rezoluții infracționale

anterioare, deșeuri metalice din incinta părții vătămate, dar nu a recunoscut

că pentru a-și asigura scăparea a încercat să-l lovească pe martor, împrejurare

dovedită însă fără dubii, cu declarațiile martorilor oculari.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel în termen inculpatul, solicitând reducerea pedepsei de 20 ani

închisoare aplicată de prima instanță, pedeapsă pe care o consideră ca fiind

exagerat de mare, având în vedere sinceritatea de care a dat dovadă pe

parcursul cercetărilor, recunoscând și regretând faptele comise.

Examinând sentința apelată prin

prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele legale, se reține că

apelul este întemeiat, pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare fiind exagerat

de aspră chiar dacă, într-adevăr inculpatul este recidivist și a mai fost

condamnat pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare, faptele sale

prezentând un pericol social deosebit.

Drept urmare, în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 18/A/2000 apelul va fi admis și,

desființând hotărârea apelată se va înlătura sporul de pedeapsă de 5 ani

închisoare aplicat în baza art. 61 alin. (1) teza ultimă C. pen., urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și

64 C. pen., menținând restul dispozițiilor hotărârii apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, critica vizând

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Se susține, în esență că, în mod

nejustificat instanța de apel a dat dovadă de blândețe și a apreciat greșit

pericolul social al infracțiunilor și al infractorului, care deși recidivist și

condamnat pentru astfel de infracțiuni totuși se impune a i se acorda o

clemență.

Examinând cauza în raport de motivul

invocat cât și din oficiu se constată că recursul parchetului este fondat.

Instanța de apel a înlăturat

nejustificat sporul aplicat inculpatului de instanța de fond care la

individualizarea judiciară a pedepselor pentru fiecare din infracțiuni a avut

în vedere gradul de pericol deosebit de ridicat al faptelor săvârșite,

infracțiuni de violență, contra patrimoniului și integrității fizice a persoanei

și a libertății persoanei, modul și mijloacele concrete de săvârșire, persoana

inculpatului.

Referitor la modul și mijloacele

concrete de săvârșire, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii

faptelor, inculpatul acționând în timpul nopții, și alegându-și cu grijă

victimele, în special din rândul persoanelor tinere de sex feminin, care să

deplasau singure pe stradă și care nu puteau rezista forței fizice a acestuia,

iar rezoluția sa infracțională fiind pusă în executare cu un calm extraordinar,

nefiind în nici un mod influențat de tendințele victimelor de a se apăra,

împrejurări care dovedesc un grad de pericol social deosebit de ridicat al faptelor

inculpatului.

Totodată, la analizarea pericolului

concret al fiecărei fapte, instanța a avut în vedere rezultatul, consecințele

infracțiunilor, respectiv prejudiciul material cauzat părților vătămate dar și

suferințele fizice, acțiunile inculpatului soldându-se cu leziuni suferite de partea

vătămată, care au necesitat spre vindecare un număr de 5 zile, 2-3 zile,

respectiv 6 zile de îngrijiri medicale, precum și suferințele traumelor psihice

pe care le-a cauzat acțiunea inculpatului asupra victimelor.

Referitor la persoana inculpatului,

instanța pe lângă particularitățile psiho-sociale ale inculpatului care denotă

un comportament antisocial și agresiv, a avut în vedere și gradul integrării

sociale al inculpatului, dedus din micromediul din care provine, atitudinea sa

față de îndatoririle sociale, nu este încadrat în muncă, comportarea și atitudinea

sa după săvârșirea infracțiunilor, antecedentele penale ale inculpatului,

aspecte care reflectă o periculozitate sporită a inculpatului.

Sub aspectul antecedentelor penale,

din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit până în prezent 7

condamnări privative de libertate pentru infracțiuni contra patrimoniului și

libertății persoanei, pedepse din executarea cărora a fost succesiv liberat

condiționat.

Dacă la aceste aspecte se mai adaugă

și faptul că în numai scurta perioadă începând cu 21 februarie 2005 până la 10

martie 2005 inculpatul aflat în stare de liberare condiționată a săvârșit un

număr de 6 infracțiuni nu se justifică înlăturarea sporului, numai pe unicul

considerent că inculpatul a fost sincer, în condițiile în care întreg

probatoriul confirmă în mod cert vinovăția sa.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 15 lit. a) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 24

ianuarie 2006 a Curții de Apel Oradea pe care o casează menținându-se sentința

penală nr. 304/ P din 14 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 18/ A

din 24 ianuarie 2006 a Curții de Oradea, privind pe inculpatul H.J.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 304/ P din 14 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2005 la 13 aprilie

2006.

Onorariu de avocat în suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2006.