Decizia nr. 2431/2006 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 1533/2005 — recurs împotriva sentinței nr. 304 a Tribunalului Bihor

În noaptea de 21 februarie 2005, în jurul orelor 21,30, inculpatul H.J. se găsea pe strada Timotei Cipariu din municipiul Oradea, când a observat că partea vătămată P.M.A. se deplasa singură pe stradă și, în vederea procurării sumelor de bani necesare pentru băuturile alcoolice, s-a hotărât să o deposedeze de valorile pe care le deținea asupra sa. În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată câțiva metri și în momentul în care s-a asigurat că este singur pe stradă cu aceasta, a prins-o cu mâna de gură, cerându-i să nu strige, a tras-o lângă gardul unei societăți comerciale, după o grămadă de pământ, iar după ce partea vătămată a promis că nu strigă a lăsat-o de gură, apoi și-a dat jos haina, a pus-o pe pământ, cerându-i acesteia să-și dea și ea jos geaca, după care a așezat-o pe aceasta acoperindu-i fața cu cea de-a doua geacă, iar apoi i-a sustras cerceii din aur de 14 k, în greutate de cca. 5 grame din urechi, a deposedat-o de telefonul mobil marca Siemens și suma de 330.000 lei, cartela S.I.M. rămânând la partea vătămată. După deposedarea părții vătămate de toate bunurile de valoare, aceasta i-a cerut inculpatului să-i permită să plece, însă acesta i-a cerut să întrețină un act sexual cu el. Fiind refuzat categoric de partea vătămată, a amenințat-o că dacă nu este de acord și nu-i dă ascultare, nu va mai ajunge acasă (în sensul că o omoară). În aceste condiții, inculpatul a reușit să o descalțe pe partea vătămată de cizma de la piciorul drept dându-i jos pantalonii de pe acest picior, ciorapul și chilotul și a încercat să întrețină cu ea un act sexual normal dar nu a reușit, deoarece nu avea erecție, astfel că, a cerut să întrețină cu el un act sexual oral în vederea inducerii erecției, ceea ce s-a și întâmplat. După consumarea actului sexual oral, timp de câteva minute, inculpatul a întreținut cu partea vătămată și act sexual normal neprotejat, finalizat cu o ejaculare în vaginul acesteia (sens în care, în secreția vaginală recoltată de la partea vătămată cu ocazia consultării sale la specialiști ai S.M.L. Bihor s-au evidențiat spermatozoizi). După consumarea prin constrângerea părții vătămate a actului sexual în condițiile descrise mai sus, inculpatul i-a cerut părții vătămate să rămână pe loc 5 minute, după care a părăsit locul faptei. În zilele ce au urmat, inculpatul H.J. a vândut cerceii și telefonul sustras de la partea vătămată unei persoane necunoscute, în zona Pieței Cetate din municipiul Oradea, contra sumei de 500.000 lei. Suma rezultată din comiterea infracțiunii, respectiv suma de 230.000 lei a fost cheltuită de inculpat în interes personal. În cauză s-a efectuat o constare medico-legală de către specialiști ai S.M.L. Bihor, din care rezultă că partea vătămată prezenta pe coapsa dreaptă în treimea inferioară mai multe escoriații de formă arcuită, care s-au putut produce prin zgâriere de corpuri dure, iar în secreția vaginală recoltată s-au evidențiat spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea unui act sexual de dată recentă, rupturile himenale fiind de dată anterioară. Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 5 zile îngrijiri medicale. S-a reținut că inculpatul H.J. a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind autorul infracțiunilor comise în dauna sa, cu ocazia efectuării unei prezentări pentru recunoaștere din grup, inculpatul recunoscând comiterea acestor infracțiuni, efectuând o activitate de conducere în teren a organelor de cercetare penală ale poliției judiciare.

În noaptea de 22 februarie 2005, în jurul orelor 21,10, în timp ce inculpatul H.J. se găsea pe o bancă în Parcul 1 Decembrie din municipiul Oradea, a văzut-o pe partea vătămată S.I., care se deplasa spre casă singură, astfel că, s-a hotărât să-i sustragă geanta pe care aceasta o avea pe umăr. În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul a trecut la urmărirea părții vătămate și după ce s-a asigurat că sunt singuri pe stradă, a ajuns-o pe aceasta și a prins-o cu o mână de gură, trântind-o la pământ, după care a încercat să o imobilizeze, sens în care a încercat să se așeze cu un genunchi pe capul părții vătămate, însă aceasta s-a zbătut, l-a lovit cu pumnii și a strigat după ajutor. Strigătele părții vătămate au fost auzite de martora L.R. care locuia în blocul lângă care s-a comis infracțiunea, ieșind la balcon aceasta a cerut martorului S.D.C. (care trecea pe stradă) să cheme poliția. Inculpatul, văzând că martorul S.D.C. a sunat la poliție pe telefonul mobil, a sustras geanta părții vătămate (care conținea un telefon mobil, suma de 150.000 lei, buletinul de identitate, un dicționar și mai multe acte personale), ceasul de pe mâna părții vătămate și a părăsit locul faptei. Mai apoi, inculpatul a verificat conținutul genții părții vătămate, din care a sustras un telefon mobil marca Motorola și suma de 150.000 lei, iar geanta a aruncat-o. În zilele următoare inculpatul a vândut unei persoane necunoscute din Oradea, contra sumei de 400.000 lei telefonul mobil, suma totală rezultantă din comiterea infracțiunii, respectiv 550.000 lei, cheltuind-o în interes personal. Din constatarea medico-legală efectuată în cauză de S.M.L. Bihor, rezultând că, partea vătămată prezenta în urma agresiunii la care a fost supusă de inculpat, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6 zile îngrijiri medicale. Pe timpul cercetărilor, inculpatul H.J. a fost recunoscut ca autor al infracțiunii de către martorul S.D.C., cu ocazia efectuării unei prezentări pentru recunoașterea dintr-un grup de persoane, iar inculpatul H.J. a recunoscut comiterea infracțiunii de care este învinuit, efectuând astfel și o activitate de conducere în teren.

În data de 2 martie 2005, inculpatul H.J., în dorința de a-și căuta un prieten în municipiul Salonta, s-a deplasat cu trenul, unde, într-un compartiment, a observat o persoană de sex feminin, tânără, care era singură și a văzut că are asupra sa un telefon mobil și o poșetă. În Gara Salonta, după ce a observat că partea vătămată N.E. nu este așteptată de nimeni, s-a hotărât să-i sustragă poșeta și telefonul mobil, rezoluție infracțională în baza căreia a urmărit-o și în momentul în care a ajuns pe o stradă lăturalnică, observând în zonă un teren viran și asigurându-se că sunt singuri pe stradă, ajungând-o din urmă, i-a pus părții vătămate mâna pe gură ca să nu poată striga, a tras-o cu forța pe terenul viran unde a trântit-o la pământ, i-a tras haina peste cap, cerându-i să nu strige, după care a tras-o după un gard spunându-i să se dezbrace. Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul i-a dat câteva palme peste cap amenințând-o că o omoară dacă strigă. De frică, partea vătămată și-a dat jos pantalonii și chiloții de pe un picior, conform indicațiilor inculpatului. Apoi, acesta i-a cerut să întrețină cu el inițial un act sexual oral pentru a ajunge să aibă erecție, lucru pe care partea vătămată l-a refuzat categoric, însă după ce a amenințat-o că o omoară, a fost de acord să îl ajute să aibă erecție, prin masarea penisului cu mâna, după care, inculpatul i-a cerut să se întindă pe iarbă, întreținând contra voinței părții vătămate relații sexuale normale cu aceasta cca. 10 minute, după care, a întors-o cu spatele întreținând cu ea în această poziție raport sexual, finalizat prin ejacularea în iarbă. Inculpatul a mai declarat că, în timpul în care întreținea raporturi sexuale cu partea vătămată, aceasta avea tot timpul haina trasă pe cap și i-a cerut în repetate rânduri să aibă grijă să nu-i spargă ochelarii, sens în care inculpatul i-a dat jos, punându-i în iarbă. În timpul în care o viola pe partea vătămată, inculpatul a căutat în poșeta acesteia și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința, a sustras suma de 500.000 lei și un telefon mobil. După consumarea violului, inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată în acel loc și s-a deplasat în Gara C.F.R. Salonta unde, într-un local, a așteptat trenul cu care s-a întors în municipiul Oradea. Pe drum, inculpatul a intrat preț de câteva secunde într-un local, ocazie cu care, a fost văzut de martorul V.C.A., care l-a identificat cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, astfel că este certă prezența acestuia în municipiul Salonta, deși cu ocazia primei sale audieri, inculpatul nu a recunoscut că ar fi fost în ultimul timp în această localitate. Împrejurarea că inculpatul este autorul acestei infracțiuni, rezultă fără dubii și din faptul că, după cum a declarat acesta, în perioada în care a fost încarcerat în municipiul Oradea, și-a implantat pe penis trei bile din material plastic, bile pe care partea vătămată N.E. le-a sesizat în momentul masării penisului și a relatat această împrejurare cu ocazia audierii sale la poliție. S-a reținut că pe timpul cercetărilor, urmare probelor administrate în cauză, inculpatul H.J. a recunoscut comiterea acestei infracțiuni, sens în care a și efectuat o activitate de conducere în teren a organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, ocazie cu care a indicat cu exactitate modul în care a comis infracțiunea. În cauză, s-a efectuat o constatare medico-legală asupra părții vătămate din care rezultă că aceasta a suferit leziuni prin comprimare cu degetele și loviri cu, și de corpuri contondente la nivelul genunchilor, a spinei iliace și a gâtului, necesitând spre vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale. În secreția vaginală recoltată de la partea vătămată nu s-au pus în evidență spermatozoizi, împrejurare explicabilă prin finalizarea actului sexual prin ejacularea pe iarbă și care nu este în măsură să excludă posibilitatea infracțiunii de viol. În zilele ce au urmat, inculpatul a vândut telefonul sustras de la partea vătămată în municipiul Oradea unei persoane necunoscute, contra sumei de 400.000 lei, suma totală de 900.000 lei provenită din comiterea infracțiunii cheltuind-o în interes propriu, pe băutură și țigări.

În noaptea de 8 martie 2005, în jurul orelor 22,00, inculpatul H.J., conform declarațiilor sale, ca urmare a unor neînțelegeri cu o prostituată, a pornit în urmărirea acesteia și odată ajuns în spatele părții vătămate D.G., fără să-i spună nimic, i-a smuls poșeta de pe umăr, ocazie cu care s-a rupt toarta acesteia, astfel că a fugit spre podul Dacia, însă a fost prins de un agent de poliție, care l-a condus în holul de la intrarea în I.P.J. Bihor, unde, profitând de neatenția acestuia, inculpatul a reușit să fugă, fără poșeta părții vătămate. Potrivit probelor administrate în cauză rezultă că, în poșeta părții vătămate se găsea suma de 560.000 lei, cartea de identitate și alte bunuri personale ale acesteia. Pe timpul cercetărilor, inculpatul H.J. a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind autorul infracțiunii comise asupra sa, cu ocazia efectuării unei percheziții de recunoaștere din grup, iar în condițiile în care inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracțiuni, acesta a efectuat o activitate de conducere în teren a organelor de poliție.

În noaptea de 10 martie 2005, în jurul orelor 23,00, în baza unei rezoluții infracționale, prealabile, inculpatul H.J. împreună cu învinuitul V.I., fiul concubinei inculpatului, s-au hotărât să se deplaseze în municipiul Oradea, la adresa F.A., unde cunoșteau că se găsesc cantități importante de fier vechi, pentru a sustrage acest metal în vederea comercializării sale la un centru de colectare a materialelor refolosibile și astfel să-și procure sumele de bani necesare folosirii în interes personal. În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul și învinuitul au ajuns în fața curții fundației, de unde, prin escaladare, au intrat în curte și s-au deplasat în locul unde erau depozitate mai multe țevi metalice pe care le-au transportat până lângă gard, de unde au început să le arunce în stradă, moment în care paznicul fundației, martorul M.I. i-a văzut și, telefonic, a anunțat poliția și pe fiul său, martorul M.D., care, imediat, însoțit fiind de prietenul său martorul P.A.M., s-au deplasat la sediul fundației, unde, au reușit să-l imobilizeze pe învinuitul V.I., însă inculpatul H.J. pentru a-și asigura scăparea, a luat de jos o bară metalică cu care a încercat să-l lovească pe martorul M.D., dar acesta s-a eschivat și l-a prins pe inculpat, moment în care, la fața locului s-au prezentat organele de poliție, care l-au imobilizat. Pe timpul cercetărilor inculpatul a recunoscut că a încercat să sustragă, în baza unei rezoluții infracționale anterioare, deșeuri metalice din incinta părții vătămate, dar nu a recunoscut că pentru a-și asigura scăparea a încercat să-l lovească pe martor, împrejurare dovedită însă fără dubii, cu declarațiile martorilor oculari. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul, solicitând reducerea pedepsei de 20 ani închisoare aplicată de prima instanță, pedeapsă pe care o consideră ca fiind exagerat de mare, având în vedere sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul cercetărilor, recunoscând și regretând faptele comise. Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele legale, se reține că apelul este întemeiat, pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare fiind exagerat de aspră chiar dacă, într-adevăr inculpatul este recidivist și a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare, faptele sale prezentând un pericol social deosebit. Drept urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 18/A/2000 apelul va fi admis și, desființând hotărârea apelată se va înlătura sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare aplicat în baza art. 61 alin. (1) teza ultimă C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., menținând restul dispozițiilor hotărârii apelate. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, critica vizând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Se susține, în esență că, în mod nejustificat instanța de apel a dat dovadă de blândețe și a apreciat greșit pericolul social al infracțiunilor și al infractorului, care deși recidivist și condamnat pentru astfel de infracțiuni totuși se impune a i se acorda o clemență. Examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu se constată că recursul parchetului este fondat. Instanța de apel a înlăturat nejustificat sporul aplicat inculpatului de instanța de fond care la individualizarea judiciară a pedepselor pentru fiecare din infracțiuni a avut în vedere gradul de pericol deosebit de ridicat al faptelor săvârșite, infracțiuni de violență, contra patrimoniului și integrității fizice a persoanei și a libertății persoanei, modul și mijloacele concrete de săvârșire, persoana inculpatului. Referitor la modul și mijloacele concrete de săvârșire, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, inculpatul acționând în timpul nopții, și alegându-și cu grijă victimele, în special din rândul persoanelor tinere de sex feminin, care să deplasau singure pe stradă și care nu puteau rezista forței fizice a acestuia, iar rezoluția sa infracțională fiind pusă în executare cu un calm extraordinar, nefiind în nici un mod influențat de tendințele victimelor de a se apăra, împrejurări care dovedesc un grad de pericol social deosebit de ridicat al faptelor inculpatului. Totodată, la analizarea pericolului concret al fiecărei fapte, instanța a avut în vedere rezultatul, consecințele infracțiunilor, respectiv prejudiciul material cauzat părților vătămate dar și suferințele fizice, acțiunile inculpatului soldându-se cu leziuni suferite de partea vătămată, care au necesitat spre vindecare un număr de 5 zile, 2-3 zile, respectiv 6 zile de îngrijiri medicale, precum și suferințele traumelor psihice pe care le-a cauzat acțiunea inculpatului asupra victimelor. Referitor la persoana inculpatului, instanța pe lângă particularitățile psiho-sociale ale inculpatului care denotă un comportament antisocial și agresiv, a avut în vedere și gradul integrării sociale al inculpatului, dedus din micromediul din care provine, atitudinea sa față de îndatoririle sociale, nu este încadrat în muncă, comportarea și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunilor, antecedentele penale ale inculpatului, aspecte care reflectă o periculozitate sporită a inculpatului. Sub aspectul antecedentelor penale, din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit până în prezent 7 condamnări privative de libertate pentru infracțiuni contra patrimoniului și libertății persoanei, pedepse din executarea cărora a fost succesiv liberat condiționat. Dacă la aceste aspecte se mai adaugă și faptul că în numai scurta perioadă începând cu 21 februarie 2005 până la 10 martie 2005 inculpatul aflat în stare de liberare condiționată a săvârșit un număr de 6 infracțiuni nu se justifică înlăturarea sporului, numai pe unicul considerent că inculpatul a fost sincer, în condițiile în care întreg probatoriul confirmă în mod cert vinovăția sa. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 15 lit. a) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel Oradea pe care o casează menținându-se sentința penală nr. 304/ P din 14 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor.