ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2014

Prin Sentința penală nr. 744 din 28 mai 2007, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P. (fost F.) V.D. la pedeapsa principală de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) cu referire la art. 34, 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare cu pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a C.S.J., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) cu referire la art. 34, 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare cu pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a C.S.J., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 33 lit. b) C. pen., s-a stabilit, urmare a contopirii pedepselor, ca inculpatul P. (fost F.) V.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., acestui inculpat i s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea din cele două aplicate, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A luat act că inculpatul nu a fost arestat în cauză.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, printre altele, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 109/P/2006 din 2 august 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. (fost F.) V.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, fapte prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 20 martie 2006, lucrători de poliție din cadrul I.G.P.R. - D.G.C.C.O.D.A., au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, având ca obiect cantitatea de 3,5 kg cocaină, droguri ce urmau să intre pe teritoriul României, prin Aeroportul Internațional Otopeni.

Potrivit datelor comunicate de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. - D.G.C.C.O.D.A., o grupare formată din cetățeni străini (chilieni) și cetățeni români era implicată în activități ilicite de trafic de cocaină destinată vânzării pe teritoriul României, cu predilecție în zona de vest a țării (Timișoara, Oradea).

Rețeaua de narcotraficanți era coordonată de către inculpatul P. (fost F.) V.D., urmărit internațional în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc (cocaină) și trafic internațional de droguri de mare risc, stabilit în America de Sud, respectiv Chile și Ecuador. Inculpatul a recrutat mai mulți cetățeni chilieni pe care i-a folosit pentru transportul unor importante cantități de cocaină din America de Sud, în vederea introducerii acestora pe teritoriul României, de unde drogurile erau preluate de cetățeni români, membri ai familiei acestui inculpat, în vederea vânzării drogurilor în România și Ungaria.

Astfel, inculpații M. și Z. urmau să intre pe teritoriul României din Chile, la data de 22 martie 2006, prin Aeroportul Internațional Otopeni, având asupra lor cantitatea de 3,5 kg cocaină, drogurile fiind disimulate în crose de golf. Totodată, s-a constatat că aceste droguri îi aparțineau în realitate inculpatului P.V.D.; inculpații M. și Z. având doar rolul de a introduce aceste droguri pe teritoriul României și de a le preda conform indicațiilor sale, persoanei de contact.

Prin Rechizitoriul nr. 452/D/P/2005 din 25 iunie 2006 al Biroului Teritorial Timiș din cadrul D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului F.C.A. zis "G." sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) și art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia faptul că a introdus pe teritoriul României o importantă cantitate de cocaină (aproximativ 5 kg cocaină), droguri de mare risc, cu ajutorul numiților G.A.M.A. și N.E.C.R.M. Cantitatea de cocaină a fost disimulată tot în crose de golf (20 buc.) și într-un extinctor, acestea fiindu-i trimisei inculpatului F.C.A. de către fratele acestuia, inculpatul P.(F.) V.D., aflat în America de Sud.

Prin Rechizitoriul nr. 45/D/P/2006 din 8 iunie 2006 al Biroului Teritorial Bihor din cadrul D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului F.C.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) și art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se în sarcina acestuia faptul că a deținut și transportat pe teritoriul României o importantă cantitate de cocaină (aproximativ 1 kg), droguri de mare risc, cu ajutorul numiților G.A.M.A. și N.E.C.R.M. Cantitatea de cocaină a fost disimulată într-un cadru metalic pentru persoane cu handicap locomotor și într-o cârjă, drogurile aparținând în realitate tot inculpatului P.(F.) V.D., care s-a folosit de numiții G.A.M.A. și N.E.C.R.M., pentru introducerea acestor droguri în România.

Prin Rezoluția nr. 109/D/P/2006 din 29 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., în temeiul dispozițiilor art. 36 C. proc. pen. rap. la art. 34 lit. d) și art. 45 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus reunirea dosarelor nr. 56/D/P/2006 și 61/D/P/2006 ale Biroului Teritorial Timiș din cadrul D.I.I.C.O.T., precum și Dosarul nr. 3/D/P/2006 al Serviciului teritorial Oradea din cadrul D.I.I.C.O.T., formându-se un singur dosar.

La data de 15 februarie 2006, ora 14:21:08; la 21 februarie 2006, ora 16:47:58; la 11 martie 2006, ora 16:09:01; 19 martie 2006, ora 19:33:32; 22 martie 2006, ora 15:47:40, colaboratorul "M." - nume de cod - a fost contactat de către inculpatul P. (fost F.) V.D., a purtat mai multe dialoguri în limba română, dialoguri înregistrate în baza mai multor autorizații emise de Tribunalul Bihor, Oradea. Din conținutul acestor convorbiri a rezultat modul în care a fost organizată de către inculpatul P. (fost F.) V.D. introducerea în țară, prin intermediul clienților, a unei cantități considerabile de cocaină.

Actul de inculpare a avut la bază următoarele mijloace de probă: Proces-verbal de prindere în flagrant, declarații martori asistenți C.N. și S.M.R., rapoarte de constatare tehnico-științifică din 24 martie 2006, din 28 martie 2006, declarații inculpați M.B.V.H.E., Z.R.G.P., F.C.A., F.C., planșe foto inculpați și alte înscrisuri.

În drept, s-a constatat că faptele inculpatului P.(F.) V.D., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2005 - 2006 a ajutat introducerea pe teritoriul României a unor importante cantități de cocaină, împrejurare în care a fost introdusă cantitatea de peste 11 kg cocaină (decembrie 2005 - martie 2006 de către inculpații M.B.V.H.E., Z.R.G.P., F.C.A., F.C., numiții G.A.M.A. și N.E.C.R.M.), a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup la care au aderat și pe care l-au sprijinit mai multe persoane (cetățeni români și chilieni), întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fapte prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Din analiza întregului material probator administrat în cauză, prima instanță a constatat, printre altele, că, în ceea ce privește complicitatea la trafic internațional de mare risc săvârșită de inculpatul P.(F.) V.D., există probe suficiente care să justifice atragerea răspunderii penale a acestuia.

Astfel, în ceea ce privește contribuția acestuia, s-a reținut că din convorbirile înregistrate și redate în actul de inculpare se desprinde cu claritate și în detaliu modul în care a fost organizat acest trafic de droguri internațional, indicându-se data intrării în țară, faptul că cei care urmau să introducă marfa erau cetățeni chilieni, precum și cantitatea ce urma a fi trimisă în România.

Cât privește declarațiile inculpaților M.B.V.H.E. și Z.R.G.P., aceștia au declarat faptul că au cunoscut că inițial urmau să transporte un "cadou" pentru P.D. sau pentru "M.", identificat ulterior ca fiind P.D.

Instanța de fond a apreciat că în atare situație este corectă încadrarea juridică dată faptei inculpatului P.D.V. care a organizat, introducerea în România a unei cantități de cocaină prin intermediul cetățenilor chilieni.

Referitor la infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, de către inculpatul P.V.D., instanța de fond a apreciat că sunt suficiente probe care-l încriminează fiind demonstrată existența acestui grup infracțional pe care inculpatul l-a constituit și al cărui lider era. Inculpații M. B.V.H.E. și Z.R.G.P. l-au indicat pe acesta ca fiind liderul grupului într-o structură bine determinată și care se ocupa cu traficul internațional de droguri.

Astfel, din acest grup la care prin faptele lor au aderat și inculpații chilieni trimiși în judecată, mai făceau parte o serie de intermediari, acei G.A.M.A., N.E.C.R.M., despre care au vorbit în declarațiile lor cei doi inculpați chilieni, de la aceștia trei aflând că P. este șeful grupării.

Așadar, acest grup avea o structură bine determinată, inculpatul P. fiind liderul, N.E.C.R.M. și G.A.M.A. intermediari, care racolau persoane și le propuneau sub diverse promisiuni să transporte droguri (despre care inițial nu le spunea că sunt droguri), apoi organizau în amănunt transportul, îi "forțau" pe cărăuși să nu revină asupra hotărârii luate inițial privitoare la transport, și chiar îi însoțeau pe cei noi racolați, cum a fost și cazul celor doi inculpați chilieni, manevrându-se bagajele până la jumătatea rutei spre România; în plus pentru că structura era foarte bine organizată și exista un control permanent cu liderii, totul era stabilit cu lux de amănunte, iar o dată cu cei noi racolați participau și cei din structurile mai vechi și aduceau în diverse locații, în paralel alte cantități de droguri.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P.(F.) V.D. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a C. pen. cu trimitere la pedeapsa aplicată, la obligativitatea pedepselor complementare, la existența concursului de infracțiuni, la deducerea arestului, la modalitatea de executare a pedepselor, dispozițiile legilor speciale, respectiv Legii nr. 143/2000 și a Legii nr. 39/2003, care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, cauzele legale de reducere a pedepselor reglementate de legile speciale, precum și circumstanțele de ordin personal ale acestuia.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor principale și complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., s-a avut în vedere, în afară de criteriile arătate mai sus, și existența stării de recidivă postcondamnatorie în care acesta a săvârșit faptele.

S-a reținut că prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curții Supreme de Justiție, P.V.D. a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare. Conform referatului întocmit de grefierul de ședință la Biroul de Executări Penale al Tribunalului Bihor, s-a reținut că inculpatul nu a fost arestat preventiv în cauză și nu a fost prezent la judecată, pe numele acestuia emițându-se M.E.P.I. nr. 130 din 30 septembrie 2004, care nu a fost pus în executare, inculpatul fiind dat în urmărire generală.

În baza acestei sentințe penale, la data de 18 iunie 2007, a fost emis pe numele inculpatului P.(F.) V.D. M.E.P.I. nr. 944. De asemenea, la aceeași dată s-a emis pe numele aceluiași inculpat Ordinul de interzicere de a părăsi țara nr. 944, prin care i s-a interzis acestuia dreptul de a părăsi țara până la executarea pedepsei de 25 de ani închisoare.

Având în vedere faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nu a putut fi executat întrucât inculpatul a părăsit teritoriul României, la data de 23 februarie 2011 a fost emis pe numele acestuia mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării. Totodată, s-a solicitat și arestarea provizorie în vederea extrădării a inculpatului.

Prin Adresa din 26 august 2013, I.G.P.R. - C.C.P.I. - Biroul Național Interpol, a sesizat Tribunalul cu privire la faptul că numitul P.V.D. a fost extrădat din Quito/Ecuador la data de 22 august 2013, fiind încarcerat la Centrul de Reținere și Arest Preventiv nr. 1 (Arestul Central) din cadrul D.G.P.M.B. la data de 24 august 2013, dată la care escorta Poliției Române din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională a aterizat pe teritoriul României.

Inculpatul P.(F.) V.D. a declarat apel peste termen împotriva Sentinței penale nr. 744 din 28 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. 41294/3/2006, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București la data de 6 septembrie 2013, sub nr. 6050/2/2013.

Curtea a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 365 alin. (1) C. proc. pen. în ceea ce privește declararea apelului peste termen.

Referitor la motivele de apel invocate, acestea au vizat individualizarea pedepsei, având în vedere manifestarea de voință a inculpatului, astfel cum a reieșit din declarația acestuia dată în fața instanței, în sensul recunoașterii vinovăției și solicitării de a beneficia de procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind întreținătorul a doi copii minori, aflați în Ecuador.

În fața instanței de apel, inculpatul a dorit să dea declarație în sensul de a beneficia de procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând faptele reținute în sarcina sa și însușindu-și toate probele administrate în cursul urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 263/A din 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul peste termen declarat de inculpatul P. (fost F.) V.D.

S-a desființat, în parte, Sentința penală nr. 744 din 28 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 41294/3/2006 și, în fond, rejudecând:

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. și 10 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicate în prezenta cauză, precum și pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P. (fost F.) V.D. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 și art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.  64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 și art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen, art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei stabilite în prezenta cauză la data de 22 august 2013.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se avansează din fondurile Ministerul Justiției.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., apreciază apelul peste termen ca fiind întemeiat, pentru considerentele următoare:

Pentru a decide astfel, s-a reținut că soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției respectă condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. - introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 - inculpatul P.V.D., declarând în fața instanței de apel, la primul și singurul termen de judecată, că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit integral.

Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.483/2011 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, s-a stabilit că deși legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpații care au fost trimiși în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depășind momentul procesual al începerii cercetării judecătorești și până la soluționarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, într-o atare situație este incident principiul legii penale mai favorabile. De asemenea, s-a statuat că dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aplicarea unei astfel de proceduri în prezenta cauză, în fața instanței de apel, este legală, având în vedere că trimiterea în judecată a inculpatului a avut loc în anul 2006, iar Sentința penală apelată a fost pronunțată la data de 28 mai 2007, deci cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, primul termen de judecată în fața instanței de apel având loc la data de 1 octombrie 2013.

Subsecvent valorificării acestei opțiuni a inculpatului și reevaluând întregul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului promovat, Curtea a constatat neechivoc dovedit faptul că inculpatul P.(F.) V.D.:

Apelantul inculpat nu a contestat această situație de fapt care rezultă atât din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit în totalitate prin declarația dată în fața instanței de apel, cât și din cursul cercetării judecătorești efectuate la instanța de fond.

Având în vedere, însă, analiza succintă a probatoriului făcută de către instanța de fond în ceea ce îl privește pe apelantul inculpat, Curtea a procedat la o analiză proprie a probelor din care rezultă vinovăția apelantului inculpat în raport de acuzațiile reținute în sarcina sa.

Astfel, în ceea ce privește cantitatea de droguri - aproximativ 3,5 kg cocaină - introdusă în România la data de 22 martie 2006 prin Aeroportul Internațional Otopeni, de către inculpații M.B.V.H.E. și Z.R.G.P. din Chile, drogurile fiind disimulate în crose de golf, probele din care rezultă că această cantitatea de droguri aparținea inculpatului P. (fost F.) V.D. rezultă din mențiunile procesului-verbal de prindere în flagrant a inculpaților M.B.V.H.E. și Z.R.G.P., asupra cărora s-au găsit 4 genți, câte două de fiecare, în care se aflau 15 crose de golf și mai multe batoane de ciocolată după secționarea cărora s-a găsit o substanță de culoare alb-gălbuie, aceste mențiuni coroborându-se cu declarațiile martorilor asistenți C.N. și S.M.R., prezenți la momentul perchezițiilor bagajelor celor doi inculpați, înscrisurile care atestă venirea în țară a celor doi inculpați M. și Z. din Chile, cu un zbor al Companiei A. din direcția Milano, intrând pe Aeroportul Otopeni, București, dar și cu concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 24 martie 2006, care au stabilit că acea substanță depistată atât în crosele de golf, cât și în batoanele de ciocolată este cocaină - cantitatea totală fiind de 3.143,4 kg - precum și cu declarațiile inculpaților M.B.C.H.E. și Z.R.G.P., care au arătat că au transportat bagajele menționate care aparțineau, de fapt, inculpatului P.V.D., pe care ambii l-au identificat.

Cu privire la cantitatea de 1.839,41 grame cocaină (menționată în rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 5 iunie 2006 din Dosarul nr. 109/D/P/2006) introdusă la data de 23 martie 2006 pe teritoriul României, prin Aeroportul Timișoara, de către numiții G.A.M.A. și N.E.C.R.M., cantitatea fiind disimulată într-o geantă conținând 15 crose de golf, bagaj ce a fost lăsat la aeroport de numiții G.A.M.A. și N.E.C.R.M., respectiv într-un cadru metalic pentru persoane cu handicap locomotor și într-o cârjă, care au fost date mai departe inculpatului F.C. (tatăl apelantului inculpat), drogurile aparținând în realitate tot inculpatului P.(F.) V.D., Curtea amintește ca relevante pentru activitatea ilicită a inculpatului P.(F.) V.D. următoarele mijloace de probă:

- Proces-verbal din 30 martie 2006 încheiat de investigatorul acoperit P.I. ca urmare a convorbirii telefonice din data de 23 martie 2006 cu inculpatul P.(F.) V.D. referitoare la existența, în incinta Aeroportului Timișoara, la Biroul Bagaje pierdute, a unui bagaj ce conține crose de golf în care se află disimulată cocaină;

- informarea emisă de D.I.I.C.O.T. - B.T. Timiș în data de 3 aprilie 2006 în Dosarul nr. 61/D/P/2006 ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la bagajul menționat lăsat de cei doi cetățeni chilieni din care rezultă că cei doi au sosit în România, pe Aeroportul din Timișoara, la data de 23 martie 2006 cu o cursă aeriană pe ruta Buenos Aires - Argentina Via Milano - Italia având fiecare asupra lor câte două bagaje, inclusiv o geantă cu crose de golf, părăsind aeroportul cu un taxi pentru a se caza un hotel din Timișoara, după care s-au întors la aeroport lăsând două bagaje la magazia cu bagaje a SC T.S. SRL - reprezentantul Companiei A. la Aeroportul din Timișoara, motivând față de numitul I.A.N., angajat al societății, că bagajele nu le aparțin și au fost luate din greșeală;

- înscrisul "Adeverință de reținere a bagajelor" din data de 24 martie 2006, Procesul-verbal din data de 24 martie 2006 întocmit la Aeroportul din Timișoara, din care rezultă că în prezența martorilor asistenți D.F. și I.A.N. s-au controlat bagajele lăsate de numiții G.A.M.A. și N.E.C.R.M., în care s-au descoperit 15 crose de golf, iar după secționarea uneia s-a descoperit un praf de culoare albă, dar și Procesul-verbal din data de 24 martie 2006 de ridicare a croselor de golf și de cântărire a substanței albe descoperite înăuntrul acestora, rezultând cantitatea de 1042 grame;

- concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 28 martie 2006 din care rezultă că substanța albă găsită în crosele de golf și testată este cocaină;

- declarațiile martorului Ș.C., șoferul taxiului care i-a transportat pe cei doi cetățeni chilieni de la hotel, respectiv ulterior către hotel din Timișoara, respectiv ale martorului P.M.C., recepționerul hotelului, care i-a cazat pe cei doi cetățeni la hotelul menționat, la camera 123, pentru o noapte, după care a sunat, la rugămintea celor doi cetățeni străini, un taxi pentru a se întoarce la aeroport, dar și ale martorei M.A.A. (verișoara apelantului inculpat) care a arătat că la solicitarea apelantului inculpat i-a luat de la hotel la data de 23 martie 2006 pe cei doi cetățeni străini, le-a achiziționat bilete de tren și i-a transportat la gară pentru ca aceștia să părăsească România, respectiv că i-a solicitat martorului P.M.C. să șteargă mențiunile cu privire la persoana sa legate de vizita făcută celor doi cetățeni chilieni (aspect confirmat de declarațiile martorului P.M.C.);

- declarațiile inculpatului F.C. (tatăl apelantului inculpat) care a arătat că la solicitarea fiului său a transportat, de la o persoană care a învederat că este prietenul fiului său P.V.D., un cadru metalic și o cârjă la Hotel E. din Oradea, bunuri care au fost găsite asupra sa, faptă pentru care doar inculpatul F.C.A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 45/D/P/2006 din data de 8 iunie 2006 al D.I.I.C.O.T. - B.T.Oradea (în care se arată că substanța găsită în cele două obiecte era cocaină în greutate de aproape 1 kg - 115,5 grame + 693,1 grame).

În ceea ce privește cantitatea de droguri, de aproximativ 5 kg introdusă pe teritoriul României cu ajutorul numiților G.A.M.A. și N.E.C.R.M., o parte din această cantitate fiind disimulată tot în crose de golf (20 buc.) și într-un extinctor, probele din care rezultă că drogurile au fost trimise inculpatului F.C.A. de către fratele acestuia, inculpatul P.(F.) V.D., aflat în America de Sud, sunt - pe lângă declarațiile apelantului inculpat - și declarațiile inculpatului F.C.A. (fratele apelantului inculpat) care a arătat că în decembrie 2005 a fost sunat de către fratele său P. (fost F.) V.D. (aflat în America de Sud) care l-a rugat să meargă în București la Hotel C. pentru a ridica o cantitate de droguri ascunsă în crose de golf trimise de el și a o transporta la Oradea păstrând-o până la primirea indicațiilor cu privire la persoanele cărora să le-o predea mai departe, respectiv că acea cantitate de droguri a fost luată de la hotel de la doi cetățeni străini pe care i-a recunoscut din planșe foto ca fiind numiții G.A.M.A. și N.E.C.R.M., iar cantitatea de droguri ridicată a fost de aproximativ 3 kg cocaină.

Împrejurările de fapt care rezultă din aceste declarații se coroborează cu mențiunile Rechizitoriului nr. 452/D/P/2005 din 25 iunie 2006 al Biroului Teritorial Timiș din cadrul D.I.I.C.O.T. în care se arată că la data de 18 ianuarie 2006 s-a realizat un flagrant asupra inculpatului F.C.A., găsindu-se asupra sa cantitatea de 1,915 kg cocaină aflată în patru pungi și un extinctor, iar după prinderea inculpatului, acesta a predat organelor de poliție o servietă și o geantă cu crose de golf în care s-a mai găsit cantitatea de 2,898 kg cocaină (1,645 în servietă și 1,253 kg în crosele de golf).

În ceea ce privește infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, de către inculpatul P.V.D., Curtea constată că sunt suficiente probe care îl încriminează, fiind demonstrată existența acestui grup infracțional pe care inculpatul l-a constituit și al cărui lider era, respectiv: declarațiile inculpaților M.B.V.H.E. și Z.R.G.P. care l-au indicat pe acesta ca fiind liderul grupului într-o structură bine determinată și care se ocupa cu traficul internațional de droguri, precizând că din acest grup mai făceau parte o serie de intermediari, numiții N.E.C.R.M., G.A.M.A., despre care au vorbit în declarațiile lor cei doi inculpați chilieni, de la aceștia aflând că P. este șeful grupării.

De asemenea, declarațiile acestora se coroborează cu declarațiile inculpaților F., dar și cu mențiunile proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate și purtate de apelantul inculpat P. (fost F.) V.D. cu colaboratorul "M." - nume de cod, din conținutul acestor convorbiri rezultând modul în care a fost organizată de către inculpatul P. (fost F.) V.D. introducerea în țară, prin intermediari, a unei cantități considerabile de cocaină.

Așadar, acest grup avea o structură bine determinată, inculpatul P. fiind liderul, N.E.C.R.M. și G.A.M.A. intermediari, care racolau persoane și le propuneau sub diverse promisiuni să transporte droguri (despre care inițial nu le spunea că sunt droguri), apoi organizau în amănunt transportul, îi "forțau" pe cărăuși să nu revină asupra hotărârii luate inițial privitoare la transport, și chiar îi însoțeau pe cei noi racolați, cum a fost și cazul celor doi inculpați chilieni, manevrându-se bagajele până la jumătatea rutei spre România.

Prin urmare, declarațiile inculpatului P.(F.) V.D. de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa se coroborează că materialul probator administrat în cauză.

De asemenea, Curtea a constatat - în acord cu instanța de fond - că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fapte prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P. (fost F.) V.D., Curtea a reținut că, potrivit art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de: dispozițiile părții generale a C. pen.; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În favoarea inculpatului, Curtea a reținut dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor pedepselor stabilite de lege pentru infracțiunile deduse judecății, însă în defavoarea sa va reține împrejurările comiterii faptelor, prin acte repetate în cazul complicității, inexistența unei ocupații sau a unui loc de muncă, cantitatea impresionantă de droguri introdusă în România prin intermediul cetățenilor străini, implicarea membrilor familiei în activitatea ilicită, rolul de lider al grupării, sustragerea acestuia de la urmărirea penală și judecată (acesta cunoscând faptul că la data de 22 martie 2006 cetățenii chilieni M. și Z. au fost prinși în flagrant cu drogurile asupra lor, motiv pentru care au fost alertați la data de 23 martie 2006 ceilalți doi intermediari, G.A.M.A. și N.E.C.R.M., în sensul de a abandona o parte din droguri și a părăsi România), fiind necesară extrădarea acestuia din Ecuador, care a avut loc la mai bine de 5 ani de la data pronunțării sentinței apelate.

Cu privire la împrejurările care ar fi de natură să atenueze răspunderea penală, Curtea a reținut că în cazul aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Așa cum s-a arătat și în jurisprudența instanței supreme, dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Apelantul nu a invocat existența unei alte atitudini după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, iar Curtea, în examenul propriu al cauzei, nu a identificat o astfel de atitudine care să justifice aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Referitor la conduita bună anterior comiterii infracțiunilor care se circumscrie circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea a constatat că existența unei familii în Ecuador nu este de natură să determine incidența în cauză a acestei circumstanțe atenuante, având în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie în care se află apelantul inculpat în raport de condamnarea la pedeapsa închisorii de 25 de ani aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, tot pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta nu este incident în cauză, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul neproducând vreun prejudiciu care să necesite a fi reparat.

În acest context, având în vedere gradul de pericol social sporit, precum și lipsa de disponibilitate a inculpatului în sensul de a-și corija comportamentul în sensul prescripțiilor impuse de legea penală, dar și intervalul de timp care a trecut de la data săvârșirii faptei, Curtea a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea:

- pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic ilicit internațional de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, aplicând dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., ale art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și ale art. 320

1

C. proc. pen., a unei pedepse principale de 10 ani închisoare și a unei pedepse complementare constând în interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aplicând art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a unei pedepse principale de 5 ani închisoare și a unei pedepse complementare constând în interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Orientarea către limita minimă a pedepsei prevăzute de lege în cazul complicității la infracțiunea de trafic ilicit internațional de mare risc (de 10 ani, ca urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen.) este motivată și de împrejurarea că instanța de fond, prin sentința apelată, a aplicat tot cuantumul minim al pedepsei prevăzute de lege (de 15 ani), iar apelul din prezenta cauză este declarat de către inculpat, neputându-se agrava situația acestuia în propria cale de atac.

Cu privire la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta este orientată spre mediu (limitele fiind de 3 ani și 4 luni închisoare, respectiv 13 ani și 4 luni închisoare ca urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen.), instanța de fond, prin sentința apelată, orientându-se tot către limita medie.

Instanța de apel nu a interzis nici cu titlu de pedeapsă accesorie, nici cu titlu de pedeapsă complementară dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., astfel cum a procedat instanța de fond.

S-a reținut, în acest context, că instanța trebuie să se raporteze la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv Sabou și Pârcălab c. României) care este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, dar și la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Prin urmare, în ceea ce privește interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, iar Curtea a constatat că faptele inculpatului nu au conotație electorală și nici gravitate deosebită care să impună interzicerea acestui drept, în acest sens fiind și Decizia nr. XXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst c. Marii Britanii).

Având în vedere că infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, respectiv de constituire a unui grup infracțional organizat pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești, precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, Curtea a apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond în sensul de a nu aplica cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), d), e) C. pen.

În ceea ce privește durata pedepsei complementare, a cărei aplicare este obligatorie prin raportare atât la dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât și la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, dar și ale art. 65 alin. (3) C. pen., aceasta a fost redusă corespunzător, față de reducerea duratei pedepsei principale, întrucât pedeapsa complementară se aplică în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală.

S-a apreciat că instanța de fond în mod corect a constatat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curții Supreme de Justiție, a cărei executare nu începuse la data pronunțării sentinței apelate, așa încât s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) C. pen. în ceea ce privește contopirea fiecăreia dintre pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 25 de ani închisoare menționată, fiind stabilite două pedepse rezultante de câte 25 de ani închisoare, iar ulterior pedeapsa finală de 25 de ani închisoare.

S-a constatat că instanța de fond a omis contopirea pedepselor complementare aplicate în cauză cu pedeapsa complementară aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curții Supreme de Justiție, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosar. O astfel de contopire trebuia făcută față de dispozițiile art. 35 alin. (2) și (3) C. pen.

Prin urmare, instanța de apel a aplicat același mecanism al contopirii pedepselor prevăzut de art. 39 alin. (1) C. pen., respectiv fiecare dintre pedepsele principale aplicate în cauză s-a contopit cu pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, rezultând două pedepse de câte 25 de ani închisoare și fiind stabilită, în final, pedeapsa de 25 de ani închisoare, fără acordarea vreunui spor, întrucât instanța de fond, prin sentința apelată, nu a acordat niciun spor de pedeapsă.

De asemenea, în temeiul art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, stabilită prin Sentința penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Interzicerea și a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. are loc ca efect al stabilirii acestei pedepse complementare prin sentința penală menționată rămasă definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Având în vedere că după pronunțarea sentinței penale apelate și până la judecarea prezentului apel, inculpatul a fost încarcerat și a început executarea pedepsei de 25 de ani închisoare, Curtea a constatat că acesta a început executarea pedepsei la data de 22 august 2013, când, potrivit Adresei din 26 august 2013 emisă de I.G.P.R. - C.C.P.I. - Biroul Național Interpol, inculpatul P.V.D. a fost extrădat din Quito/Ecuador, ulterior fiind încarcerat la Centrul de Reținere și Arest Preventiv nr. 1 (Arestul Central) din cadrul D.G.P.M.B. la data de 24 august 2013.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul acestei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de către instanțele române. Pe de altă parte, însă, din datele existente la dosar rezultă doar data la care inculpatul a fost extrădat, moment în raport de care Curtea a reținut că acesta a început executarea pedepsei de 25 de ani închisoare.

Împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. (fost F.) V.D.

Prin criticile de recurs, astfel cum au fost susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor și aplicarea legii penale mai favorabile, conform dispozițiilor art. 5 C. pen.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, în raport cu prevederile legale, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din noul C. pen., impunându-se aplicarea legii noi, cu privire la ambele infracțiuni ce fac obiectul acestei cauze.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic ilicit internațional de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului, se constată că noua reglementare este mai favorabilă inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest text de lege sub aspect sancționator, infracțiunea având în continuare același conținut, în sensul că introducerea în țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancțiunile prevăzute pentru cele două infracțiuni sunt mai severe, Înalta Curte consideră că dispozițiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, stabilind o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, sunt mai favorabile, astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, săvârșită de inculpat se constată că, în prezent aceasta își găsește corespondent în infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare fiind, de asemenea, reduse în mod substanțial, respectiv de la 1 la 5 ani, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 5 la 20 de ani închisoare.

Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanța de recurs, care are obligația de a efectua o transpunere proporțională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se vor reduce pedepsele aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat și instanța de apel, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. anterior, va admite recursul recursul declarat de inculpatul P.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Se va casa, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, aplicarea art. 5 C. pen. și cuantumul pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și va repune pedepsele în individualitatea lor.

Se va aplica art. 5 C. pen. și se va reduce pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1), art. 34 și art. 35 C. pen., se va contopi pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu