ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2965/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2965/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 21

octombrie 2002 a Tribunalului Bihor, printre alții și prin schimbarea

încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., a fost condamnat și

inculpatul D.M.K., în baza art. 20, raportat la art. 217 alin. (4) C. pen., la

o pedeapsă de 5 ani închisoare;

În baza art. 26, raportat la art. 174

– art. 175 lit. f) C. pen., inculpatul D.M.K. a fost condamnat și la pedeapsa

de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64, lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, ce o va avea de

executat, de: 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65, alin. (2) C. pen.,

a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

menține pe inculpat în stare de arest și în baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă

arestul preventiv din 1 iulie 2002, până la zi.

A constatat că nu există părți

civile constituite în cauză.

În baza art. 118 C. pen., a

confiscat de la inculpații V.C. și D.M. câte 15.000.000 lei în favoarea

statului.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare

în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27 septembrie 1999,

Poliția mun. Oradea a fost sesizată telefonic despre faptul că în noaptea de 26

septembrie 1999, numitul K.G. a fost găsit mort în ghereta unde-și exercita

serviciul de paznic într-o baltă de sânge.

În urma cercetării la fața locului,

în gheretă a fost găsit cadavrul paznicului K.G. care avea piciorul drept pe

sub masă flexat, iar piciorul stâng răsucit spre stânga, prezenta în zona

genunchiului la vedere o plagă de scurgere de sânge ce se prelingea în gheretă

pe linoleu, ajungând până în pragul ușii de acces, sânge ce se afla pe toate

obiectele de sub cadavru. S-a constatat totodată că victima a fost legată de

mâneci cu o bandă adezivă, întrucât mâinile cadavrului erau flexate spre piept,

iar la încheietura mâinii stângi s-a găsit o bandă adezivă tip scoch.

După ridicarea cadavrului, pe

linoleu, în balta de sânge s-a găsit un proiectil cu eticheta Brenke 12

original, din plumb care era torsionat și pe care s-au evidențiat pete ale unei

substanțe de culoare brun roșcată. În gheretă pe linoleu au fost găsite

diablourile pentru o armă de tir cu aer comprimat, bura pentru cartuș armă de

vânătoare. Cablul telefonic din gheretă a fost găsit smuls, receptorul de pe

masă prezenta urme ale substanței de culoare brun roșcată.

Cauza a fost înregistrată cu autori

necunoscuți și la început s-au efectuat mai multe constatări

tehnico-științifice.

După autopsierea cadavrului s-a

constatat că moartea numitului K.G. a fost violentă și s-a datorat șocului

hemoragic deconpensat consecutiv unei plăgi împușcate transfixiante a coapsei

stângi cu lezarea vaselor mari și fractură cominutivă a femurului.

Arma de foc este tip vânătoare de

calibru 12 și a fost descărcată din fața victimei în dreptul coapsei stângi

anterioare cu gura țevii apropiate în fața anterioară coapsei stângi, glonțul

având o traiectorie din înainte – înapoi și ușor oblic în jos.

Pentru stabilirea cauzelor

începutului de incendiu produs la atelierul de păpuși al C.A. Crișana s-a

efectuat o constatare tehnico științifică de către un specialist din cadrul Brigăzii

de pompieri Crișana. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 27

septembrie 1999, rezultă că, arderea constatată putea fi inițiată de flacără

deschisă, de efectul curentului electric, de o țigară s-au autoaprindere

chimică. Având în vedere modul în care a fost împrăștiat carburantul pe holuri,

culoare, scări, se presupune că, acțiunea a fost deliberat și conștient

desfășurată de către una sau mai multe persoane interesate în propagarea

focului treptat spre magazii și atelierul de la etaj. Faptul că nu s-a produs

evenimentul scontat se datorează faptului că întâmplător o porțiune a scării de

acces de la etaj nu era suficient stropită cu motorină unde arderea s-a și

întrerupt, iar propagarea focului spre mașina aflată în fața holului de la

intrare în clădire a fost oprită, deoarece în casele de scări apare așa zisul

„efect de coș”, deoarece aerul este absorbit prin ușă și numai o parte din

gazele calde ies pe deasupra ușii, restul va urca spre tavanul casei scărilor,

iar o parte vor ieși prin geamuri ori alte goluri.

În concluzie s-a opinat că, arderea

constatată în clădirea atelierului a fost preparată și inițial în mod conștient,

însă grăbit prin folosirea mijloacelor de apreciere, cele mai la îndemână și de

efect, adică flacăra chibritului ori a unei brichete.

În urma cercetărilor întreprinse de

organele de poliție sub supravegherea procurorului s-au identificat autorii

omorului a cărui victimă a fost paznicul K.G. și a începutului de incendiu

produs la C.A. Crișana de cei patru inculpați.

Astfel, în fapt s-au stabilit

următoarele:

Inculpatul G.C. s-a stabilit în

Oradea în cursul anului 1998 și a înființat S.C. A. S.R.L cu sediul în Oradea, nr.

207/ B având ca obiect de activitate confecționarea de articole de îmbrăcăminte

pentru femei, desfășurându-și activitatea în sistem lohn.

În anul 1995, a sosit în Oradea

cetățeanul italian D.D.G. care s-a întâlnit cu inculpatul G.C. pe care îl

cunoștea din Italia.

În anul 1996, martorul D.D.G. a

înființat S.C. G. & M.L.I. S.R.L care avea ca obiect de activitate,

confecții dame sistem lohn.

Inițial martorul D.D.G. s-a înțeles

bine cu inculpatul G.C. și pentru că era căutat de garda Financiară din Italia

i-a adus o împuternicire pentru a vira banii din Italia în contul firmei sale din

Oradea. Martorul D.D.G. l-a cunoscut și pe fiul inculpatului G.A. și pe C.L.,

concubina inculpatului și administrator la S.C. M. S.R.L, societate care în

fapt îi aparținea inculpatului. Deși inițial martorul D.D.G. ajunsese să-și

deruleze toate afacerile prin societatea inculpatului, ulterior martorul și-a

dat seama despre caracterul acestuia, fiind căutat în continuare de Garda

Financiară din Italia.

Martorul și inculpatul au convenit

să-și desfășoare fiecare activitatea pe cont propriu. Inculpatul G.C. a decis

să-i saboteze societatea prin incendierea de inculpatul R.A. a spațiului

închiriat la C.A. Crișana, cerând ajutorul inculpatului R.A. (a se vedea

declarațiile constante pe care acesta le-a dat în fața autorităților inclusiv

la instanță în ședința din 7 octombrie 2002).

Acest inculpat a fost șoferul

inculpatului G.C., pe care îl transporta zilnic de la domiciliul său de pe

strada Horea, la sediul S.C. M. S.R.L de pe strada Clujului.

Inculpatul G.C. i-a solicitat

inculpatului R.A. să incendieze clădirea C.A. Crișana pe lângă care treceau

zilnic, spunându-i că este a unui cetățean italian, fără să-i spună numele

acestuia și i-a promis pentru această activitate suma de 10.000 mărci germane.

Inculpatul fiindu-i frică să facă acest lucru, i-a spus că va căuta alte

persoane cunoscute care să incendieze clădirea.

Deplasându-se la barul E.,

inculpatul R.A. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul D.M.K. cu care se

cunoștea din anul 1996 din Penitenciarul Oradea.

Inculpatul D.M.K. aflând că

inculpatul R.A. este șofer la un cetățean italian l-a întrebat dacă poate să-i

dea un pont.

Inculpatul R.A. i-a spus

inculpatului D.M.K. cum poate face rost de 10.000 mărci germane și anume prin

incendierea C.A. Crișana, fără a-i spune că această lucrare este comandată și

plătită de inculpatul G.C.

Inculpatul D.M.K. l-a asigurat că va

mai căuta o persoană dispusă să-l ajute.

Inculpatul G.C. a purtat mai multe

discuții cu inculpatul R.A. în legătură cu incendierea atelierului și cu

persoanele dispuse să execute lucrarea.

În dimineața zilei de 24 septembrie 1999,

inculpatul R.A. și inculpatul G.C. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din

urmă pe ruta Oradea – Beiuș – Alba Iulia – Predeal, fiind cazați în data de 24

septembrie 1999 la hotelul Orizont.

În data de 26 septembrie 1999, orele

23,00 inculpatul R.A. a fost căutat la telefonul său mobil de inculpatul D.M.K.

care i-a cerut să vină să-l ia de pe str. Moldovei, întrucât îl va aștepta în

fața unui bloc.

După acest telefon, inculpatul R.A. s-a

deplasat de pe str. Gh. Doja cu autoturismul părinților săi, pe str. Moldovei

de unde l-a luat în mașină pe inculpatul D.M.K. și la cererea acestuia s-au

deplasat pe strada Rogerius în fața blocului în care locuia inculpatul V.C.

Inculpatul D.M.K. a urcat în

apartamentul în care se afla inculpatul V.C. și amândoi au luat într-o geantă

albastră din fâș, o armă de vânătoare și una de tir cu munițiile aferente,

precum și două canistre metalice de 20 litri fiecare.

La cererea celor doi inculpați,

inculpatul R.A. s-a deplasat la Stația PECO de lângă F.C. Bihor, unde inculpatul

D.M. i-a bătut în geam lucrătorului de la stație, după care și-a umplut cele

două canistre cu motorină, fapt de care nu și-a dat seama în acel moment.

După ce au umplut canistrele,

inculpatul R.A. i-a transportat până în fața clădirii C.A. Crișana unde aceștia

au coborât cu geanta și cele două canistre, iar inculpatul R.A. și-a continuat

drumul până în fața S.C. P. S.A. unde s-a reîntors spre oraș, găsindu-i pe cei

doi inculpați când escaladau gardul care împrejmuiește clădirea C.A. Crișana cu

canistrele asupra lor.

După ce au pătruns în incinta

unității, cei doi V.C. și D.M., inculpați, și-au pus cagule pe față și s-au dus

la cabina paznicului K.G., căruia i-au cerut să se culce la pământ pentru a-l

lega de mâini și spunându-i că doresc să incendieze clădirea.

Inculpatul V.C., audiat la procuror

în data de 12 decembrie 2000, a arătat în detaliu faptele comise de el și

coinculpatul D.M. Au trecut peste gardul clădirii, inculpatul D.M.K. luând cu

el canistrele și geanta cu arme, deplasându-se la cabina paznicului și i-au

cerut acestuia să se culce la podea ca să-l poată lega cu banda schotcs,

spunându-i că nu avea nimic cu el ci trebuiau să incendieze clădirea. Paznicul

s-a enervat și a început să-i înjure ungurește și l-a luat în brațe pe D.M.K.,

pe care a încercat să-l ștranguleze cu cagula pe care o avea pe față.

După ce D.M.K. a reușit să scape din

brațele paznicului, acesta l-a lovit pe paznic, paznicul a luat ranga de fier

cu care i-a lovit pe amândoi, inculpatul V.C. a încercat să se ferească și l-a

avertizat că avea arma încărcată și a desfăcut-o să-i arate cartușul pe țeava

care era un break pentru urși.

Întrucât paznicul s-a opus în

continuare, inculpatul V.C. a tras un foc de armă la picioarele paznicului,

lovindu-l grav, paznicul a căzut la pământ.

Inculpatul D.M.K., interogat la

procuror și-a recunoscut vinovăția sub forma complicității la fapta de omor

asupra victimei K.G. După ce V.C. l-a împușcat pe paznic și fiindcă nu era mort

l-au legat cu banda schoth de mâini. Ulterior au scos firul telefonului din

perete pentru ca acesta să nu poată comunica cu nimeni și au mers în secție să

dea foc la clădire, care se afla la etajul I.

Ieșind din cabina paznicului,

inculpații au forțat lacătul de la secție și mergând la etajul I au golit

conținutul canistrelor pentru utilaje la parter și prin curte. Ulterior,

inculpații au aprins 3 – 4 bețe de chibrit și constatând că arde încet și-au

dat seama că luaseră de la stația PECO motorină și nu benzină.

Cei doi inculpați au luat pe urmă

cele două canistre și prin forțarea lacătului au ieșit în stradă, după care au

traversat orașul unde au aruncat canistrele, iar în continuare s-au dus la domiciliile

lor.

În data de 27 septembrie 1999,

inculpatul R.A. s-a deplasat de la locuința sa conform programului de lucru la

locuința inculpatului G.C., după care s-au deplasat la S.C. M., trecând pe

lângă sediul C.A. Crișana, inculpatul nesesizând că aceasta a și fost

incendiată. Inculpatul R.A. fiind chemat în birou de către inculpatul G.C. și

întrebat dacă a trimis pe cineva să incendieze clădirea C.A. Crișana, întrucât

la televizor s-a anunțat că în cursul nopții de 26 septembrie 1999, paznicul a

fost omorât, iar la știri s-a anunțat că a fost ucis cu un cuțit, inculpatul R.A.

în timpul discuției, i-a spus inculpatului G.C. că a trimis doi băieți să

incendieze clădirea, dar nu le-a cerut să-l omoare pe paznic. În jurul orelor

13,00, inculpatul D.M. l-a sunat pe inculpatul R.A., cerându-i să se

întâlnească cu el.

În aceeași zi, la sfârșitul

programului de lucru, inculpatul R.A. s-a deplasat cu autoturismul în cartierul

Rogerius, unde s-a întâlnit cu inculpatul D.M.K., după care au plecat la

locuința în care se afla inculpatul V.C. împreună cu martora M.A.

În cursul discuțiilor purtate cu

inculpatul R.A., cei doi inculpați i-au povestit cum au intrat în unitate și

l-au împușcat pe paznic, după care au încercat să dea foc unității. Tot atunci,

cei doi inculpați i-au arătat și arma de vânătoare pe care au folosit-o. În

finalul discuției, cei doi inculpați, i-au cerut inculpatului R.A. să le aducă

suma de bani cerută.

În data de 28 septembrie 1999,

inculpatul R.A. l-a luat de la domiciliu pe inculpatul G.C. și în drum spre

sediul S.C. M. S.R.L i-a spus că băieții care au vrut să dea foc secției,

doresc să-și primească banii, dar acesta i-a spus că nu va da decât jumătate din

suma promisă, întrucât nu au incendiat clădirea. A doua zi, inculpatul G.C. i-a

dat inculpatului R.A. suma de 44.000.000 lei, echivalentul a 5.000 mărci

germane, bani pe care acesta i-a pus într-o hârtie și în aceeași zi i-a dat

inculpatului D.M.K. în prezența inculpatului V.C.

Inculpatul G.C. a avut mai multe

discuții cu inculpatul R.A., cerându-i ca prietenii săi să termine lucrarea,

respectiv să încerce să dea foc atelierului, dar acesta nu a mai luat legătura

cu cei doi inculpați.

Inculpații au revenit asupra

declarațiilor lor inițiale, susținând că nu au comis faptele de omor și

complicitate la omor și acelea de lovituri cauzatoare de moarte și complicitate

la această infracțiune.

Văzând actele de participare concretă

ale inculpaților astfel cum acestea au rezultat din primele cercetări, se

consideră că revenirile ulterioare sunt fără o explicație plauzibilă și nu pot

fi luate în considerare, rezultând cu certitudine vinovăția inculpaților la

comiterea infracțiunii de omor și complicitate la omor sub forma intenției.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații V.C. și D.M.K., criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică și au solicitat ca în urma casării și rejudecării să fie schimbată

încadrarea juridică din omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte.

Curtea de Apel Oradea prin decizia

penală nr. 40/ A din 13 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații V.C. și D.M.K. împotriva sentinței penale nr. 198 din 21

octombrie 2002 a Tribunalului Bihor.

S-a dedus arestul preventiv până la

zi 13 martie 2003.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul D.M.K., solicitând reducerea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul cauzei, în

raport de critica formulată de recurent, precum și din oficiu, instanța

constată că, fapta acestuia constând în pregătirea și ajutorul dat cu intenție,

autorului omorului comis prin împușcare, cu arma adusă de făptuitori și de care

ambii au făcut uz deliberat și nu întâmplător, demonstrează cu prisosință, nu

numai gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, dar și pericolul social

sporit pe care-l reprezintă inculpații, inclusiv cel recurent.

Pentru aceste considerente, atât

încadrarea juridică dată de instanțe, este cea corectă, dar și pedeapsa de

executat și ca rezultanta de 15 ani închisoare, reprezentând chiar limita minimă

prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, nu se justifică prin

nimic, de a fi redusă.

Aceasta se va reține cu atât mai

mult cu cât, se mai constată că inculpatul recurent a săvârșit două infracțiuni

în concurs real și nu i s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, precum era legal

și posibil, dar nu obligatoriu.

În consecință, recursul declarat de

acesta se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., și se va menține hotărârea atacată ca temeinică și legală sub

toate aspectele.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M.K. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 13 martie

2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2002, la 20 iunie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

iunie 2003.