ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2551/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2551/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 193/

P din 20 mai 2008 a Tribunalului Bihor, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit.

d) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V., la o pedeapsă de 18 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani închisoare, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 ani

închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C.

pen., s-au contopit pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, după

executarea pedepsei principale, la care a adăugat un spor de un an închisoare

și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 19 ani închisoare, cu art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv de la

29 noiembrie 2007, la zi.

S-a constatat că partea

vătămată C.I.G. nu a formulat pretenții civile, în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1200 RON, cheltuieli

judiciare, către stat.

Onorariul apărătorului din

oficiu P.C., în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului

Justiției, în favoarea Baroului Bihor.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor, înregistrat la 21 ianuarie 2008, a fost trimis în judecată

inculpatul P.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.

174 și 176 lit. d) C. pen., prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen. și prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., constând în aceea că, în noaptea

de 27 noiembrie 2007, a pătruns pe nedrept, prin escaladarea unui geam în

locuința victimei C.A., de 82 de ani, din com. Viișoara nr. 197, jud. Bihor, de

unde a sustras bani și alte bunuri și i-a aplicat victimei mai multe lovituri

cu corpuri dure, care au condus la decesul acesteia.

Din cercetările

judecătorești a rezultat că, în 29 noiembrie 2007, organele de poliție au fost

sesizate despre faptul că numitul C.A. din com. Viișoara, jud. Bihor, a fost

găsit mort în locuința sa, într-o baltă de sânge, iar lucrurile din casă erau

răvășite.

Primele investigații au

arătat că victima locuia singură, iar pentru diferite munci din gospodărie, a

apelat la ajutorul unor țigani, cărora le dădea mâncare, băutură și bani, iar

ultimele persoane din această etnie, care au fost văzute la victimă, sunt P.V.

și V.T., astfel că acestea au fost incluse în cercul de bănuiți și, întrucât P.V.

nu a fost găsit acasă în primele ore de investigații, a fost folosit câinele de

urmă, care a condus organele de urmărire penală la locuința sa, sub pat fiind

găsită bicicleta victimei.

Ulterior, a fost depistat P.V.

și audiat de procuror, însă nu a recunoscut fapta deși i s-a aplicat că a fost

inclus în cercul de suspecți, iar câinele de urmă a condus organele de urmărire

penală, la locuința sa.

A doua zi, fiind reaudiat,

inculpatul a recunoscut comiterea faptei, susținând că a participat și D.I.,

astfel că a fost începută urmărirea penală și împotriva acestuia și a fost

chemat pentru audieri, însă nu a recunoscut comiterea faptei, iar la

confruntarea acestora, fiecare a susținut punctul său de vedere.

Ulterior, s-a procedat la

reconstituirea faptei, în prezența unor martori asistenți și a unui apărător

din oficiu, iar inculpatul P.V. a arătat cu lux de amănunte modul în care a

comis fapta și anume a plecat de acasă, din colonia de rromi și s-a întâlnit cu

V.T., cu care discutase anterior să meargă să fure bani de la victimă, astfel

că au pătruns în grădină, peste un gard, au intrat în locuința victimei, care

era afară, fără să-i observe, au început să caute prin casă, în special bani,

iar când victima a intrat în casă, inculpatul a lovit-o cu o bâtă în cap, de

mai multe ori, victima căzând la pământ, după care el împreună cu V.T., au

împachetat mai multe haine, în doi saci, pe care intenționau să le sustragă,

dar aprinzându-se becurile pe stradă, întrucât anterior iluminatul era întrerupt,

s-au speriat și au plecat de la locuința victimei, iar inculpatul susține că V.T.

a găsit lângă televizor, suma de 120 RON, pe care au împărțit-o, pe drumul spre

casă.

Fiind audiată V.T., aceasta

nu a recunoscut participarea sa la comiterea faptei, dar cunoștea victima și a

fost la aceasta la lucru de mai multe ori, atât cu inculpatul P.V., cât și

singură, astfel că s-a procedat la confruntarea acestora, fiecare

menținându-și, însă, punctul de vedere.

S-a dispus efectuarea unei constatări

tehnico – științifice asupra comportamentului simulat, în care s-a concluzionat

că pentru răspunsurile lui P.V., în cauza privind omorul din 27 noiembrie 2007,

comis în localitatea Viișoara, jud. Bihor, victimă fiind C.A., nu s-au

evidențiat modificări semnificative, care să fie interpretate ca indicii a

comportamentului simulat al subiectului.

Cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei,

susținând, din nou, că a participat și numita V.T., însă nu are probe, cu care

să dovedească acest lucru, deși la întrebarea pusă cu ocazia efectuării

testului poligraf, a declarat că nu a fost cu ea.

Din raportul de constatare medico

– legală, nr. 3207 din 1 decembrie 2007, a rezultat că moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo - cerebrale cu

fractura cutiei craniene, survenit în cadrul unui politraumatism prin

agresiune. Moartea datează de 24 - 30 ore, adică din 27 noiembrie 2007.

Leziunile de violență descrise la examenul extern datează din ziua morții și

s-a produs prin lovire repetată cu corp contondent dur, urmată de cădere și

prin comprimare, între două planuri.

Poziția victimă agresor a

fost variabilă în timp, iar alcoolemia victimei, în momentul decesului, a fost

de 0 gr. la mie, între lovituri și deces, existând legătură de cauzalitate.

Audiat fiind inculpatul în

cursul judecății, acesta a revenit asupra unei părți din declarația dată, în

sensul că nu a mai susținut că a mers la domiciliul defunctului împreună cu V.T.,

precum și faptul că ar fi luat vreun bun din locuința defunctului.

De observat însă, că la

domiciliul inculpatului a fost găsită bicicleta defunctului și despre care inculpatul

a susținut că această bicicletă a fost primită de la defunctul C.A., în urmă cu

aproximativ un an de zile, înainte de moartea acestuia, acest aspect a fost contrazis

de declarația martorului V.G.C., care a arătat că a fost de față când organele

de poliție au găsit acasă la inculpat acea bicicletă și că în prezența lui,

fiul inculpatului a arătat că acesta avea bicicleta de la C.A., doar de aproximativ

2 săptămâni.

Ca urmare, inculpatul nu

putea avea bicicleta de aproximativ un an de zile, iar pe de altă parte,

avându-se în vedere și vârsta fiului inculpatului de 15 ani, precum și șocul

suferit de acesta, datorat faptelor săvârșite de tatăl său, este posibil ca acesta

să nu fi putut aprecia cu exactitate durata de timp de când inculpatul avea în

posesie acea bicicletă, cu atât mai mult, cu cât, în declarația dată în cursul

urmăririi penale, minorul P.B. a arătat că a văzut bicicleta, pentru prima

dată, acasă la ei, în dimineața zilei de 27 noiembrie 2007, după care, a arătat

că tatăl său, a lucrat la defunctul C.A., ultima dată, în urmă cu 4 săptămâni.

Or, în aceste condiții, nu a putut fi primită apărarea inculpatului, în sensul

că, în sensul că a primit bicicleta de la defunct, în urmă cu aproximativ un an

de zile și mai mult chiar în declarația dată în fața instanței, inculpatul

susținând că nu mai știe dacă a strâns sau nu bunuri, în saci, de la domiciliul

defunctului, în noaptea în care l-a lovit pe acesta, cu bâta în cap. Ar mai fi

de precizat, de asemenea, și faptul că inculpatul, în cursul urmăririi penale,

a recunoscut că a mers la domiciliul defunctului, pentru a fura bani și că, de

altfel, a și luat o sumă de bani din locuința sa, aspecte, ce dovedesc în opinia

instanței, vinovăția inculpatului, în ceea ce privește infracțiunea de

tâlhărie.

Faptele astfel descrise,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută

și pedepsită de art. 174 și 176 lit. d) C. pen., texte în baza cărora inculpatul

P.V., va fi condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani,

după executarea pedepsei principale; ale infracțiunii de tâlhărie, text în baza

căruia l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare,

precum și ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.

192 alin. (2) C. pen., texte de lege, în baza cărora, l-a condamnat pe același

inculpat, la o pedeapsă de 5 ani.

Faptele fiind concurente, în

baza art. 33 și 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicându-i-se inculpatului

pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de un an închisoare și s-a

dispus ca în final, să execute pedeapsa de 19 ani închisoare, cu art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, după

executarea pedepsei principale.

La individualizarea pedepsei

aplicate, instanța a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptelor,

pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, constând în aceea că a

suprimat viața unei persoane învârstă de 82 de ani, în scopul de a săvârși sau

a ascunde săvârșirea unei tâlhării, faptul că inculpatul a avut atitudine

oscilantă în fața organelor judiciare, în sensul că inițial, nu a recunoscut

săvârșirea faptelor, ulterior, a revenit asupra acestei declarații și a

recunoscut săvârșirea faptelor, susținând însă că le-a săvârșit împreună cu

numita V.T., pentru ca mai apoi, în fața instanței, să susțină că a comis

faptele singur, dar nerecunoscând că ar fi luat vreun bun din locuința

defunctului, dar și persoana inculpatului, cu antecedente penale.

În ceea ce privește

pedepsele accesorii aplicate inculpatului, s-a impus limitarea conținutului acestora,

conform practicii C.E.D.O.

Totuși, având în vedere că

inculpatul a comis infracțiuni grave ce relevă că nu a avut capacitatea de a

aprecia valori fundamentale, cum este viața, s-a concluzionat că este

proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale ale

inculpatului, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestului preventiv.

S-a constatat că partea

vătămată C.I.G., nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Apelul declarat de inculpatul

P.V. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 68/A/2008

din 8 iulie 2008.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul, invocând motivul de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și susținând că

pedeapsa aplicată ar fi prea aspră, greșit, individualizată, neținând seama de

faptul că are 5 copii minori și că este unicul susținător al familiei.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor

inculpatului, în cauză, instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei,

ținând seama, la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune, în parte, că

și pentru pedeapsa aplicată pentru concurs, de toate criteriile de

individualizare a pedepsei, rezultate din prevăzută art. 72 C. pen., inclusiv,

de faptul că inculpatul are 5 copii minori.

Cuantumul pedepselor

stabilite ca și al celei aplicate se explică prin faptul că infracțiunile

comise de inculpat au un anume grad de periculozitate, rezultând din cruzimea cu

care faptele au fost comise, aspect de care instanța de fond nu putea face

abstracție, în opera sa, de adaptare a pedepsei, la persoana infractorului.

În raport cu cele arătate,

Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei

penale nr. 68/A/2008 din 8 iulie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat,

pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 68/A/2008

din 8 iulie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la

20 august 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 august 2008.