ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5200/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul M.G.C., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Același inculpat a fost condamnat, la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în cea mai grea de 15 ani închisoare pe care urmează să o execute.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 8 ani și 2 luni aplicată prin sentința penală nr. 1236/2002 a Tribunalului București și a contopit restul de pedeapsă de 747 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat din durata pedepsei prevenția de la 10 septembrie 2005 la 10 februarie 2006, conform art. 88 C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate P.R.G. și S.A.C. nu s-au constituit părți civile în cauză. A fost obligat inculpatul la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare. 1. Instanța de judecată a reținut că, la data de 21 noiembrie 2004, partea vătămată P.R.G. s-a aflat al discoteca din comuna Bujoru, județul Teleorman, iar în jurul orei 22,00, când se deplasa spre locuința bunicilor ei, la care venise în vizită, a fost acostată de inculpatul M.G.C., care a urmărit-o cu un autoturism condus de martorul S.A.V. După ce a introdus-o cu forța în autoturism, l-a obligat pe conducătorul auto să pornească mașina și să nu oprească decât în locul pe care îl va indica el. Ajungând în dreptul discotecii, șoferul a oprit mașina, moment în care partea vătămată a coborât și a relatat martorului G.I.M.

că a fost răpită și l-a rugat să o conducă acasă. Inculpatul a profitat de lipsa martorului, pe care l-a trimis să-i aducă niște obiecte din autoturism și a obligat-o pe victimă să meargă pe islazul comunei, unde a constrâns-o prin acte de violență fizică și amenințări să aibă raport sexual. 2. La data de 9 septembrie 2005, partea vătămată S.A.C., în vârstă de 14 ani, s-a deplasat, împreună cu fratele ei, în vârstă de 8 ani, la discoteca din comuna Bujoru, unde a stat până la ora 0,30, după care s-au îndreptat spre domiciliul lor. Pe traseu, a fost acostată de inculpatul M.G.C. care a cerut minorului S.M.P. să se îndepărteze și i-a propus victimei să aibă raport sexual. Ca urmare a refuzului acesteia, a lovit-o și amenințat-o că o omoară, după care a dezbrăcat-o și a întreținut raport sexual.

Fratele părții vătămate a relatat cele întâmplate martorei P.E., care a sesizat organele de poliție. Situația de fapt a fost stabilită pe baza plângerilor persoanelor vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare penală, corpurile delicte, declarațiilor martorilor și ale inculpatului, care a dat o altă explicație evenimentelor produse. La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere condițiile concrete în care s-au consumat faptele, consecințele produse, precum și persoana inculpatului, care a dat dovadă de nesinceritate, a încercat să se sustragă urmăririi penale, este recidivist în raport de mai multe condamnări pentru furt și tâlhărie, din executarea cărora s-a liberat condiționat.

Deoarece infracțiunile au fost comise în perioada termenului de liberare condiționată, conform art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 747 zile rămase neexecutate din pedeapsa anterioară. De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul M.G.C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de viol, deoarece raportul sexual cu partea vătămată P.R.G. a avut loc cu acordul acesteia, fără a fi exercitat acte de violență, iar pe partea vătămată S.A.C.

nu o cunoaște și nu a avut nici un fel de relații cu aceasta. În consecință, a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni. Apelul este fondat. Curtea, examinând hotărârea criticată, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că este nelegală și netemeinică, pentru cele ce urmează. În privința criticilor aduse de către inculpat, se constată că nu sunt fondate, avându-se în vedere probele din care rezultă cu certitudine comiterea faptelor, așa cum au fost reținute de prima instanță de judecată. Din conținutul plângerii părții vătămate P.R.G., coroborate cu declarațiile martorilor L.C.M., S.A.V. și G.I.M. rezultă că inculpatul a forțat-o să urce în autoturism, după care, prin folosirea forței fizice și a amenințărilor a transportat-o pe izlaz, unde s-a consumat raportul sexual.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că minora a prezentat excoriații la nivelul feței, trupului și membrelor. Deși nu prezintă leziuni vaginale, iar deflorarea este anterioară raportului sexual cu inculpatul, aceste aspecte nu exclud exercitarea actelor de violență în realizarea actului sexual. Infracțiunea a cărei victimă a fost S.A.C. a fost dovedită cu plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor S.M.P., B.I., C.M.C., B.M.C. și P.E. Din rapoartele medico-legale întocmite în urma examinării minorei S.A.C. a rezultat că nu prezintă leziuni pe corp, trup sau membre, iar în secreția vaginală nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Aceasta este virgină anatomic, prezentând un himen elastic ce permite consumarea unui act sexual complet.

Lipsa leziunilor corporale, a spermatozoizilor în secreția vaginală și a unei deflorări nu exclud consumarea de către inculpat a unui raport sexual cu victima, în condițiile în care aceasta nu a opus rezistență fizică datorită amenințărilor agresorului, examinarea și recoltarea secreției vaginale s-a făcut după trei zile de la consumarea raportului sexual, iar minora prezintă un himen elastic, ce permite consumarea unui act sexual complet. În ambele cazuri de viol, declarațiile martorilor au fost convergente, neexistând contradicții care să creeze dubii asupra sincerității lor. Sentința pronunțată în cauză este nelegală sub aspectul conținutului pedepselor accesorie și complimentară, a modalității în care au fost aplicate și a revocării liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urma a se aplica pentru fiecare infracțiune comisă, după care să se facă aplicarea art. 35 C. pen. Pedepsele accesorii urmau a fi aplicate în aceeași modalitate și în conținutul prevăzut de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., deoarece decăderea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., nu are nici o justificare. În mod asemănător, trebuia să se dispună și revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, raportat la fiecare din pedepsele principale aplicate. Hotărârea este și netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, care sunt prea severe, avându-se în vedere modalitatea în care inculpatul a acționat, consecințele produse și datele de caracterizare ale acestuia.

În consecință, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 417 din 23 mai 2006, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința și în fond rejudecând: În baza art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol. A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 747 zile din pedeapsa de 8 ani și 2 luni aplicată prin sentința penală nr. 1236/2002 a Tribunalului București și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 747 zile pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale, A dedus prevenția de la 10 septembrie 2005 la zi și a menținut starea de arest. Împotriva deciziei penale nr. 417 din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul M.G.C. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub două aspecte: 1. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului. În raport de întreg probatoriul administrat în cauză, care evidențiază o periculozitate sporită a inculpatului, criteriile generale reținute de instanța de apel (modalitatea de a acționa consecințele faptei și persoana inculpatului) justifică stabilirea unor pedepse într-un cuantum ridicat, nicidecum redus.

Astfel, săvârșirea a două infracțiuni de aceeași natură, în concurs real, pe raza teritorială a aceleiași localități, la un interval de timp de aproximativ 1 an, în aceeași modalitate, acostarea minorelor cu îndrăzneală, în loc public și în prezența altor persoane, obligarea acestora să-l urmeze, prin violență și amenințare, exercitarea de amenințări cu moartea asupra martorilor care au încercat să intervină și apoi constrângerea părților vătămate să întrețină raport sexual, constituie împrejurări de fapt care relevă specializarea inculpatului în comiterea de infracțiuni de violență, îndreptate împotriva libertății sexuale a persoanei, impunându-se o ripostă mai fermă din partea organelor judiciare pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și corijarea comportamentului antisocial.

La stabilirea fiecărei pedepse și a celei rezultante, instanța de fond nu a aplicat niciunul dintre sporurile facultative prevăzute de dispozițiile art. 61 alin. (1) teza III C. pen., ori art. 34 lit. b) C. pen., considerând că este suficient a se orienta la pedepse medii. În apel, prin reducerea acestora înspre minimul special prevăzut de lege, s-a ajuns la situația ca inculpatul să beneficieze de impunitate, atât pentru săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și pentru concurs, cu toate că ambele stări de agravare a pedepsei denotă o mai mare periculozitate a sa, o poziție mai accentuat potrivnică ordinii sociale. 2. Nerespectarea principiului neagravării situației în propriul apel în ceea ce privește pedepsele complimentare.

Soluționând apelul inculpatului, singurul declarat în cauză, instanța de apel a aplicat acestuia pedepsele complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată mai mare (5 ani) decât cea stabilită de instanța de fond (4 ani), ceea ce echivalează cu agravarea situației inculpatului în propria cale de atac și nesocotirea principiului instituit de dispozițiile art. 372 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. Inculpatul M.G.C. critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie. O primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., vizează greșita sa condamnare pentru cele două infracțiuni de viol întrucât din probele administrate rezultă că, în primul caz, raportul sexual s-a consumat cu acordul părții vătămate, iar în cel de al doilea caz, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată nu a prezentat urme de violență și nici nu s-a întreținut un raport sexual cu aceasta. A doua critică vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cu circumstanțele sale personale. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14, 17 1 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul M.G.C.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., asupra părților vătămate P.R.G. și S.A.C. În raport cu ansamblul probator administrat atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, ambele instanțe au reținut corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni, condamnându-l pe acesta la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. În fapt, în seara zilei de 21 noiembrie 2004, prin exercitarea de violențe, inculpatul a întreținut cu partea vătămată P.R.G. în vârstă de 15 ani, un raport sexual normal. Inculpatul contestă exercitarea violențelor susținând că a întreținut raportul sexual cu acordul părții vătămate, fapt ce este însă infirmat de declarațiile martorilor S.A.V., L.C.

și D.C. ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 3015/F/2004 eliberat de S.M.L. Teleorman, precum și cu declarațiile părții vătămate. Astfel, din declarațiile martorilor menționați și ale părții vătămate rezultă că inculpatul a forțat-o pe partea vătămată să urce în autoturismul condus de martorul S.A.V., iar ulterior când au ajuns în dreptul discotecii D., a lovit-o pe aceasta, a dus-o cu forța pe un drum până la izlazul comunal, unde, prin constrângerea părții vătămate, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3015/F/2004 din 23 noiembrie 2004 al S.M.L. Teleorman, partea vătămată P.R.G.

a prezentat mai multe leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur și care pot data din data de 21 noiembrie 2004. Ulterior, în noaptea de 9 septembrie 2005, inculpatul M.G.C., prin constrângerea părții vătămate S.A.C., în vârstă de 14 ani, a întreținut de aceasta un raport sexual normal. Inculpatul a negat comiterea acestei infracțiuni, susținând că potrivit raportului de expertiză medico-legală partea vătămată nu a prezentat urme de violență și nici nu s-a constatat întreținerea unui raport sexual cu aceasta. Și în acest caz, susținerile inculpatului sunt infirmate de declarațiile părții vătămate, care a arătat constant pe parcursul procesului penal că inculpatul a amenințat că o omoară, a dezbrăcat-o cu forța și împotriva voinței sale a întreținut raport sexual normal cu aceasta.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor S.M.P., P.E., V.G. și cu rapoartele de constatare medico-legale întocmite în cauză. Potrivit acestora partea vătămată S.A.C. este virgină anatomic, prezentând un himen elastic ce permite consemnarea unui raport sexual complet, iar la data de 10 septembrie 2005, conform referatului ginecologic al Spitalului Județean Alexandria a prezentat o leziune ce s-ar fi putut produce prin acțiune cu corp dur și poate data din noaptea de 9 septembrie 2005. Pe cap, corp și membre nu s-au constatat semne de violență, cu ocazia examinării părții vătămate la data de 12 septembrie 2005. Împrejurarea că partea vătămată este virgină anatomic nu exclude consumarea unui raport sexual complet, așa cum se reține și în raportul de constatare medico-legală, iar amenințările exercitate asupra acesteia au fost dovedite așa cum s-a arătat.

Pedepsele aplicate inculpatului, prin cuantumul lor, nu sunt în măsură să corespundă însă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Inculpatul a comis infracțiuni de aceeași natură, cu un grad de pericol social ridicat, în împrejurări ce denotă periculozitatea inculpatului. Astfel, inculpatul a acostat părțile vătămate în public, le-a forțat să îl urmeze în prezența altor persoane, exercitând amenințări și asupra acestora, a profitat de vârsta părților vătămate de 15 și respectiv 14 ani. De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, prezentele infracțiuni fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Nu trebuie omisă nici atitudinea inculpatului după comiterea faptelor, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală în cazul primei infracțiuni, iar ulterior negând comiterea acestora, în pofida probelor administrate. Sub acest aspect, recursul declarat de parchet este întemeiat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Pe cale de consecință, critica formulată de inculpat și care viza reducerea pedepselor este neîntemeiată. Procedând la o nouă individualizare a pedepselor, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 372 C. proc. pen., aplicând inculpatului pedepse complementare de câte 5 ani închisoare, mai mari decât cele aplicate de prima instanță, în ipoteza în care era investită doar cu soluționarea apelului inculpatului, sub acest aspect decizia recurată fiind supusă casării conform dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. În raport cu cele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului și la pedeapsa complementară. Se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, care vor fi modificate după cum urmează: - de la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - de la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. Se vor menține dispozițiile privind revocarea liberării condiționate și a contopirii restului de pedeapsă rămas neexecutat. Conform art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2005 la zi. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul M.G.C. împotriva deciziei penale nr. 417/ A din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului și la pedeapsa complementară. Înlătură aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente după cum urmează: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Modifică pedepsele după cum urmează: - de la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - de la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.G.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține dispozițiile privind revocarea liberării condiționate și a contopirii restului de pedeapsă rămas neexecutat. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 septembrie 2005, la 12 septembrie 2006. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.