ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5200/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5200/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24

din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul M.G.C.,

la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Același inculpat a fost

condamnat, la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului în cea mai grea de 15 ani închisoare pe care urmează să o execute.

În baza art. 61 alin. (1) C.

pen., s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 8 ani și 2 luni

aplicată prin sentința penală nr. 1236/2002 a Tribunalului București și a

contopit restul de pedeapsă de 747 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,

urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat din durata

pedepsei prevenția de la 10 septembrie 2005 la 10 februarie 2006, conform art. 88

C. pen.

S-a luat act că părțile

vătămate P.R.G. și S.A.C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la

8.000.000 lei cheltuieli judiciare.

reținut că, la data de 21 noiembrie 2004, partea vătămată P.R.G. s-a aflat al

discoteca din comuna Bujoru, județul Teleorman, iar în jurul orei 22,00, când

se deplasa spre locuința bunicilor ei, la care venise în vizită, a fost

acostată de inculpatul M.G.C., care a urmărit-o cu un autoturism condus de

martorul S.A.V. După ce a introdus-o cu forța în autoturism, l-a obligat pe

conducătorul auto să pornească mașina și să nu oprească decât în locul pe care

îl va indica el. Ajungând în dreptul discotecii, șoferul a oprit mașina, moment

în care partea vătămată a coborât și a relatat martorului G.I.M. că a fost

răpită și l-a rugat să o conducă acasă.

Inculpatul a profitat de

lipsa martorului, pe care l-a trimis să-i aducă niște obiecte din autoturism și

a obligat-o pe victimă să meargă pe islazul comunei, unde a constrâns-o prin

acte de violență fizică și amenințări să aibă raport sexual.

2005, partea vătămată S.A.C., în vârstă de 14 ani, s-a deplasat, împreună cu

fratele ei, în vârstă de 8 ani, la discoteca din comuna Bujoru, unde a stat

până la ora 0,30, după care s-au îndreptat spre domiciliul lor. Pe traseu, a

fost acostată de inculpatul M.G.C. care a cerut minorului S.M.P. să se

îndepărteze și i-a propus victimei să aibă raport sexual. Ca urmare a refuzului

acesteia, a lovit-o și amenințat-o că o omoară, după care a dezbrăcat-o și a

întreținut raport sexual. Fratele părții vătămate a relatat cele întâmplate

martorei P.E., care a sesizat organele de poliție.

Situația de fapt a fost

stabilită pe baza plângerilor persoanelor vătămate, proceselor-verbale

încheiate de organele de cercetare penală, corpurile delicte, declarațiilor

martorilor și ale inculpatului, care a dat o altă explicație evenimentelor

produse.

La individualizarea

pedepselor, au fost avute în vedere condițiile concrete în care s-au consumat

faptele, consecințele produse, precum și persoana inculpatului, care a dat

dovadă de nesinceritate, a încercat să se sustragă urmăririi penale, este

recidivist în raport de mai multe condamnări pentru furt și tâlhărie, din

executarea cărora s-a liberat condiționat.

Deoarece infracțiunile au

fost comise în perioada termenului de liberare condiționată, conform art. 61 C.

pen., s-a revocat restul de 747 zile rămase neexecutate din pedeapsa

anterioară.

De asemenea, s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

a formulat apel inculpatul M.G.C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

S-a susținut că nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunilor de viol, deoarece raportul sexual cu

partea vătămată P.R.G. a avut loc cu acordul acesteia, fără a fi exercitat acte

de violență, iar pe partea vătămată S.A.C. nu o cunoaște și nu a avut nici un

fel de relații cu aceasta.

În consecință, a solicitat

achitarea pentru ambele infracțiuni.

Apelul este fondat.

Curtea, examinând hotărârea

criticată, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că este

nelegală și netemeinică, pentru cele ce urmează.

În privința criticilor aduse

de către inculpat, se constată că nu sunt fondate, avându-se în vedere probele

din care rezultă cu certitudine comiterea faptelor, așa cum au fost reținute de

prima instanță de judecată.

Din conținutul plângerii

părții vătămate P.R.G., coroborate cu declarațiile martorilor L.C.M., S.A.V. și

G.I.M. rezultă că inculpatul a forțat-o să urce în autoturism, după care, prin

folosirea forței fizice și a amenințărilor a transportat-o pe izlaz, unde s-a

consumat raportul sexual.

Din raportul de constatare

medico-legală rezultă că minora a prezentat excoriații la nivelul feței,

trupului și membrelor. Deși nu prezintă leziuni vaginale, iar deflorarea este

anterioară raportului sexual cu inculpatul, aceste aspecte nu exclud

exercitarea actelor de violență în realizarea actului sexual.

Infracțiunea a cărei victimă

a fost S.A.C. a fost dovedită cu plângerea părții vătămate, declarațiile

martorilor S.M.P., B.I., C.M.C., B.M.C. și P.E.

Din rapoartele medico-legale

întocmite în urma examinării minorei S.A.C. a rezultat că nu prezintă leziuni

pe corp, trup sau membre, iar în secreția vaginală nu s-au pus în evidență

spermatozoizi. Aceasta este virgină anatomic, prezentând un himen elastic ce

permite consumarea unui act sexual complet.

Lipsa leziunilor corporale,

a spermatozoizilor în secreția vaginală și a unei deflorări nu exclud

consumarea de către inculpat a unui raport sexual cu victima, în condițiile în

care aceasta nu a opus rezistență fizică datorită amenințărilor agresorului,

examinarea și recoltarea secreției vaginale s-a făcut după trei zile de la

consumarea raportului sexual, iar minora prezintă un himen elastic, ce permite

consumarea unui act sexual complet.

În ambele cazuri de viol,

declarațiile martorilor au fost convergente, neexistând contradicții care să

creeze dubii asupra sincerității lor.

Sentința pronunțată în cauză

este nelegală sub aspectul conținutului pedepselor accesorie și complimentară,

a modalității în care au fost aplicate și a revocării liberării condiționate

pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urma a se

aplica pentru fiecare infracțiune comisă, după care să se facă aplicarea art. 35

C. pen.

Pedepsele accesorii urmau a

fi aplicate în aceeași modalitate și în conținutul prevăzut de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen., deoarece decăderea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.,

nu are nici o justificare.

În mod asemănător, trebuia

să se dispună și revocarea liberării condiționate pentru restul rămas

neexecutat din pedeapsa anterioară, raportat la fiecare din pedepsele

principale aplicate.

Hotărârea este și

netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, care sunt prea

severe, avându-se în vedere modalitatea în care inculpatul a acționat,

consecințele produse și datele de caracterizare ale acestuia.

În consecință, conform art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

prin decizia penală nr. 417 din 23 mai 2006, a admis apelul declarat de

inculpat, a desființat în parte sentința și în fond rejudecând:

În baza art. 197 alin. (1),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G.C., la o

pedeapsă de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

A făcut aplicarea art. 71 și

64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 747 zile din

pedeapsa de 8 ani și 2 luni aplicată prin sentința penală nr. 1236/2002 a

Tribunalului București și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același

inculpat, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

viol.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 747 zile

pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca

inculpatul să execute 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale,

A dedus prevenția de la 10

septembrie 2005 la zi și a menținut starea de arest.

Împotriva deciziei penale nr.

417 din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen

legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul M.G.C.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și

netemeinicie sub două aspecte:

1.

Greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpatului.

În raport de întreg probatoriul administrat în cauză,

care evidențiază o periculozitate sporită a inculpatului, criteriile generale

reținute de instanța de apel (modalitatea de a acționa consecințele faptei și

persoana inculpatului) justifică stabilirea unor pedepse într-un cuantum

ridicat, nicidecum redus.

Astfel, săvârșirea a două

infracțiuni de aceeași natură, în concurs real, pe raza teritorială a aceleiași

localități, la un interval de timp de aproximativ 1 an, în aceeași modalitate,

acostarea minorelor cu îndrăzneală, în loc public și în prezența altor

persoane, obligarea acestora să-l urmeze, prin violență și amenințare, exercitarea

de amenințări cu moartea asupra martorilor care au încercat să intervină și

apoi constrângerea părților vătămate să întrețină raport sexual, constituie

împrejurări de fapt care relevă specializarea inculpatului în comiterea de

infracțiuni de violență, îndreptate împotriva libertății sexuale a persoanei,

impunându-se o ripostă mai fermă din partea organelor judiciare pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și corijarea comportamentului

antisocial.

La stabilirea fiecărei

pedepse și a celei rezultante, instanța de fond nu a aplicat niciunul dintre

sporurile facultative prevăzute de dispozițiile art. 61 alin. (1) teza III C.

pen., ori art. 34 lit. b) C. pen., considerând că este suficient a se orienta la

pedepse medii. În apel, prin reducerea acestora înspre minimul special prevăzut

de lege, s-a ajuns la situația ca inculpatul să beneficieze de impunitate, atât

pentru săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și

pentru concurs, cu toate că ambele stări de agravare a pedepsei denotă o mai

mare periculozitate a sa, o poziție mai accentuat potrivnică ordinii sociale.

principiului neagravării situației în propriul apel în ceea ce privește

pedepsele complimentare.

Soluționând apelul

inculpatului, singurul declarat în cauză, instanța de apel a aplicat acestuia

pedepsele complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată mai mare (5 ani) decât cea stabilită de

instanța de fond (4 ani), ceea ce echivalează cu agravarea situației

inculpatului în propria cale de atac și nesocotirea principiului instituit de

dispozițiile art. 372 C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct.

14 și 17

1

C. proc. pen.

Inculpatul M.G.C. critică

hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică întemeiată

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., vizează greșita sa

condamnare pentru cele două infracțiuni de viol întrucât din probele

administrate rezultă că, în primul caz, raportul sexual s-a consumat cu acordul

părții vătămate, iar în cel de al doilea caz, din raportul de expertiză

medico-legală rezultă că partea vătămată nu a prezentat urme de violență și

nici nu s-a întreținut un raport sexual cu aceasta.

A doua critică vizează

greșita individualizare a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre

în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cu circumstanțele

sale personale.

Examinând recursurile

declarate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14, 17

1

și 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt întemeiate

pentru considerentele ce se vor arăta:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul M.G.C. a fost trimis

în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea a două infracțiuni de

viol prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen., asupra părților vătămate P.R.G. și S.A.C.

În raport cu ansamblul

probator administrat atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării

judecătorești, ambele instanțe au reținut corect că inculpatul se face vinovat

de săvârșirea celor două infracțiuni, condamnându-l pe acesta la pedeapsa

închisorii cu executare în regim de detenție.

În fapt, în seara zilei de

21 noiembrie 2004, prin exercitarea de violențe, inculpatul a întreținut cu

partea vătămată P.R.G. în vârstă de 15 ani, un raport sexual normal.

Inculpatul contestă exercitarea

violențelor susținând că a întreținut raportul sexual cu acordul părții

vătămate, fapt ce este însă infirmat de declarațiile martorilor S.A.V., L.C. și

D.C. ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr.

3015/F/2004 eliberat de S.M.L. Teleorman, precum și cu declarațiile părții

vătămate.

Astfel, din declarațiile

martorilor menționați și ale părții vătămate rezultă că inculpatul a forțat-o

pe partea vătămată să urce în autoturismul condus de martorul S.A.V., iar

ulterior când au ajuns în dreptul discotecii D., a lovit-o pe aceasta, a dus-o

cu forța pe un drum până la izlazul comunal, unde, prin constrângerea părții

vătămate, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal.

Potrivit raportului de

constatare medico-legală nr. 3015/F/2004 din 23 noiembrie 2004 al S.M.L.

Teleorman, partea vătămată P.R.G. a prezentat mai multe leziuni traumatice care

s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur și care pot data din data de

21 noiembrie 2004.

Ulterior, în noaptea de 9

septembrie 2005, inculpatul M.G.C., prin constrângerea părții vătămate S.A.C.,

în vârstă de 14 ani, a întreținut de aceasta un raport sexual normal.

Inculpatul a negat comiterea

acestei infracțiuni, susținând că potrivit raportului de expertiză

medico-legală partea vătămată nu a prezentat urme de violență și nici nu s-a

constatat întreținerea unui raport sexual cu aceasta.

Și în acest caz, susținerile

inculpatului sunt infirmate de declarațiile părții vătămate, care a arătat

constant pe parcursul procesului penal că inculpatul a amenințat că o omoară, a

dezbrăcat-o cu forța și împotriva voinței sale a întreținut raport sexual

normal cu aceasta.

Declarațiile părții vătămate

se coroborează cu declarațiile martorilor S.M.P., P.E., V.G. și cu rapoartele

de constatare medico-legale întocmite în cauză.

Potrivit acestora partea

vătămată S.A.C. este virgină anatomic, prezentând un himen elastic ce permite

consemnarea unui raport sexual complet, iar la data de 10 septembrie 2005,

conform referatului ginecologic al Spitalului Județean Alexandria a prezentat o

leziune ce s-ar fi putut produce prin acțiune cu corp dur și poate data din

noaptea de 9 septembrie 2005.

Pe cap, corp și membre nu

s-au constatat semne de violență, cu ocazia examinării părții vătămate la data

de 12 septembrie 2005.

Împrejurarea că partea

vătămată este virgină anatomic nu exclude consumarea unui raport sexual

complet, așa cum se reține și în raportul de constatare medico-legală, iar

amenințările exercitate asupra acesteia au fost dovedite așa cum s-a arătat.

Pedepsele aplicate

inculpatului, prin cuantumul lor, nu sunt în măsură să corespundă însă scopului

educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Inculpatul a comis

infracțiuni de aceeași natură, cu un grad de pericol social ridicat, în

împrejurări ce denotă periculozitatea inculpatului.

Astfel, inculpatul a acostat

părțile vătămate în public, le-a forțat să îl urmeze în prezența altor

persoane, exercitând amenințări și asupra acestora, a profitat de vârsta

părților vătămate de 15 și respectiv 14 ani.

De asemenea, inculpatul este

cunoscut cu antecedente penale, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de

furt calificat și tâlhărie, prezentele infracțiuni fiind comise în stare de

recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Nu trebuie omisă nici

atitudinea inculpatului după comiterea faptelor, acesta sustrăgându-se de la

urmărirea penală în cazul primei infracțiuni, iar ulterior negând comiterea

acestora, în pofida probelor administrate.

Sub acest aspect, recursul

declarat de parchet este întemeiat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Pe cale de consecință,

critica formulată de inculpat și care viza reducerea pedepselor este

neîntemeiată.

Procedând la o nouă

individualizare a pedepselor, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 372

C. proc. pen., aplicând inculpatului pedepse complementare de câte 5 ani

închisoare, mai mari decât cele aplicate de prima instanță, în ipoteza în care

era investită doar cu soluționarea apelului inculpatului, sub acest aspect

decizia recurată fiind supusă casării conform dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În raport cu cele expuse, în

baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va admite ambele recursuri, va casa decizia penală recurată și sentința

penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman numai cu privire

la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului și la pedeapsa

complementară.

Se va descontopi pedeapsa

rezultantă în pedepsele componente, care vor fi modificate după cum urmează:

- de la 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la 6 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- de la 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la 12 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține dispozițiile

privind revocarea liberării condiționate și a contopirii restului de pedeapsă

rămas neexecutat.

Conform art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii

și arestării preventive de la 10 septembrie 2005 la zi.

Se vor menține restul

dispozițiilor sentinței atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul M.G.C.

împotriva deciziei penale nr. 417/ A din 23 mai 2006 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului și la pedeapsa

complementară.

Înlătură aplicarea art. 33 și art. 34

C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente după cum

urmează:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) din același cod și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Modifică pedepsele după cum urmează:

- de la 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) din același cod, la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- de la 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la 12 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.G.C. să

execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține dispozițiile privind

revocarea liberării condiționate și a contopirii restului de pedeapsă rămas

neexecutat.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 10 septembrie 2005, la 12 septembrie

2006.

Menține restul dispozițiilor

sentinței atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie

2006.