ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din 17

ianuarie 2006, Tribunalul Teleorman a condamnat pe următorii inculpați:

- M.F., la 3 ani închisoare, în baza

art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., a condamnat

pe aceeași inculpată la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-au interzis inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

reținerea și arestarea preventivă a inculpatei de la 14 iulie 2005, la zi.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei.

- D.D.V., la 3 ani închisoare, în

baza art. 323 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., a condamnat

pe același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a dedus reținerea și arestarea

preventivă a inculpatului de la 14 iulie 2005, la zi.

S-a menținut arestarea preventivă a

inculpatului.

S-a luat act că părțile vătămate D.C.,

G.A., I.A.G. și N.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d),

raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea sumei

de 2000 Euro, de la inculpatul D.D.V.

Au fost obligați inculpații la câte

1000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocatului din oficiu în

cuantum de 100 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției, d-lui

avocat I.E. pentru asistența juridică acordată inculpatei M.F.

S-a reținut că, inculpații D.D.V. și

M.F., după o înțelegere prealabilă, în cursul lunii octombrie 2002 și aprilie

2004, au hotărât să aducă pe teritoriul Spaniei, mai multe persoane de sex

feminin, în vederea practicării prostituției.

În acest scop inculpata M.F.,

verișoară cu concubina inculpatului D.D.V., aflată pe teritoriul Spaniei, în

relații de concubinaj cu patronul unui club de noapte, a reușit să cazeze aici

pe părțile vătămate I.M., B.G., numitele I.A.G., N.I., D.C. și G.A. Toate

acestea au fost aduse din România de inculpatul D.D.V., care s-a ocupat de

obținerea pașapoartelor și de transportul lor, până la destinație cu mijloace

auto, asigurându-le și sumele de bani, ce trebuiau arătate în vamă, la ieșirea

din România.

Părților vătămate, după ajungerea în

Spania, li s-a explicat, fără echivoc, că trebuie să practice prostituția în

folosul celor doi inculpați, mai întâi pentru a-și achita costurile călătoriei,

după care, în virtutea faptului că nu li se putea oferi alte locuri de muncă,

în acest sens inculpata și concubinul ei spaniol, patron al clubului R.L., asigurându-le

cazarea, în incinta acelui spațiu, dar reținându-le pașapoartele.

Partea vătămată I.M. a fost singura

care nu a practicat prostituția, amenințând că se va sinucide în cazul în care va

fi obligată la așa ceva, motiv pentru care patronul a fost de acord ca ea să

lucreze la bucătărie.

Pe tot parcursul șederii în Spania,

fetele erau atent supravegheate de către inculpată, concubinul acesteia și

inculpatul D.D.V.

Inculpații au afirmat că părțile

vătămate au cunoscut realitatea, au știut din țară că vor merge în Spania

pentru a practica prostituția, dar aceste relatări nu se coroborează cu

celelalte probe administrate în cauză, sunt izolate și rămân simple afirmații.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel, în termen legal cei doi inculpați, susținând oral numai motivul

redozării pedepsei, întrucât au recunoscut și regretat faptele comise,

inculpata M.F. avea un loc de muncă stabil, solicitând, în final, coborârea lor

sub minimul special, prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 135/

A din 20 februarie 2006, a admis apelurile inculpaților, a desființat, în

parte, sentința apelată și, rejudecând în fond, a înlăturat dispozițiile art. 33

– art. 34 C. pen., a repus pedepsele componente în individualitatea lor și a

înlăturat dispozițiile art. 41 – art. 42 C. pen., de pe lângă infracțiunea

prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

S-au menținut pedepsele aplicate și

în baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art.64 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

S-a dedus prevenția inculpaților de

la 14 iulie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest.

Onorariul avocatului din oficiu în

sumă de 100 RON pentru fiecare inculpat se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata M.F., care a reiterat motivele din apel, în sensul reducerii

pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 42 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul

social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele

referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte

care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei,

încât, recursul bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va

fi respins ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 14

iulie 2005, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv

avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.F. împotriva deciziei penale nr. 135/ A din 20

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 14 iulie 2005 la 28 aprilie 2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

aprilie 2006.