ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1640/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 357/PI din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.G., zis T., cetățean român, fără ocupație, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.G., zis P., cetățenie română, fără studii, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut,  pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a lua act că moștenitorii victimelor D.A. și D.A., respectiv numiții D.A.V. și T.I., nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către moștenitorii victimelor, D.A.V. și T.I., a unui topor, brici și cuțit cu lama îndoită, corpuri delicte la dosarul cauzei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile M.J. către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

S-a dispus plata sumei de 951,6 lei din fondurile M.J. către I.M.L. Timișoara și a sumei de 196,8 lei către I.N.M.L.M.M. București, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 548/P/2004, emis la data de 04 august 2006 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2160/30 din 10 august 2006, inculpatul B.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar inculpatul L.G., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea de 12/13 august 2004, cei doi au participat la uciderea victimelor D.A. și D.A., în propria locuință a acestora din Begheiu Mic, faptă urmată de tâlhărirea victimelor.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile moștenitorilor victimelor D.A.V. și T.I., declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor O.N., I.M., I.A., C.I., C.V.G., C.D.D.E., U.I., D.O., D.E., I.M.A.M., C.I.D., M.U.L., G.I., I.D.D., P.A., T.I., F.V., R.I., T.R.C., D.G.F., B.A., I.I.M., C.F.D., R.I., S.A.M., S.V., L.P.F., L.A., C.G.F., L.T.N., R.I., C.F.D., Ș.D., C.R., O.I., I.V., C.I., C.I., adresele I.P.J. Timiș, rapoartele de constatare tehnico-științifică, raportul psihologic, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică, procesele verbale de efectuare a unor acte premergătoare, de cercetare la fața locului, de constatare, de confruntare, de consemnare a unor declarații, referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 13 august 2004 ofițerii din cadrul Inspectoratului de Politie al Județului Timiș – Serviciul de Investigații Criminale au fost încunoștințați de către lucrătorii Politiei orașului Făget, că în satul Begheiul Mic au fost descoperiți numiții D.A. și D.A., soți, primul de 83 de ani și femeia de 81 ani, decedați, întreaga locuință prezentând urme de răvășire.

Cadavrul numitei D.A. a fost găsit în poziția decubit dorsal, oblic pe partea dreaptă, cu mâna dreaptă sub corp, mâna stângă sprijinită pe pardoseală peste piept, piciorul drept semiflexat, piciorul stâng întins, iar la nivelul feței, organelor genitale și abdomenului s-au observat leziuni de violență și eviscerare. Lângă capul cadavrului s-a găsit o pungă din nailon ce conținea ardei, iar pe faianță și pe ușa din imediata apropiere a capului cadavrului se observa urme de sânge sub formă de stropi și dinamită cu sensul de curgere de sus în jos pe o suprafață, de circa 1 mp. Lângă cadavru a fost găsit un baston. De asemenea, lângă capul victimei s-a găsit un brici cu mâner crem, iar sub cadavru un cuțit de bucătărie cu un mâner de culoare neagră a cărui lamă este îndoită în unghi de 70 grade și un prosop.

Cadavrul numitului D.A. a fost găsit în hol.

Cele două cadavre au fost autopsiate și în preliminar s-au constatat că moartea numitei D.A. a fost violentă și s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă evoluției hemoragice meningo-cerebrale în cadrul unui TCC acut deschis cu fractură de boltă și bază craniană. Leziunile de violență s-au produs prin folosirea unui obiect dur cu muchie, posibil topor și obiect tăietor, posibil brici. S-a recoltat secreție vaginală pentru decelare spermatozoizi și eventual test ADN.

Moartea numitului D.A. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive evoluției hemoragice meningo-cerebrale în cadrul unui TCC acut deschis cu fractură de boltă și baza craniană, leziuni produse prin lovire directă cu un corp contondent de formă pătrată cu latura de circa 5 cm, posibil muchia toporului.

Ca urmare a acestor constatări, s-au declanșat cercetările, iar întrucât în sat exista un număr mare de persoane străine, care prestau diferite munci ocazionale, s-a constituit un cerc larg de suspecți, dar printre cei prezenți pe raza localității nu au fost depistate persoane în privința cărora să fi existat probe că ar fi săvârșit fapta.

În aceste condiții, cercetările s-au extins, fiind efectuate verificări pe întreg cuprinsul țării, care au durat un an și jumătate. Pe parcursul acestora, s-a luat legătura și cu Postul de Poliție Lechința. Șeful de post i-a comunicat polițistului C.I. că în satul Bungard, l-a depistat pe inculpatul L.G. În același timp, fusese anunțată și Poliția orașului Călan, unde se afla inculpatul Bujor Gheorghe, urmând ca cei doi să fie verificați, întrucât dispăruseră de pe raza localității Begheiu Mic la scurt timp după comiterea omorului.

După ce echipa de polițiști din Făget a ajuns la Lechința, au fost conduși la inculpatul L. În prezența martorului M.V., polițiștii au început să-l chestioneze la modul general pe L.G. despre perioada cât a stat în Begheiu Mic. Inculpatul a relatat faptul că, împreună cu inculpatul B., ar mai fi sustras bunuri din gospodăria celor doi bătrâni, dar la un moment dat a început să plângă și să spună că „nu eu i-am omorât pe bătrâni, ci B., cu securea.” Reacția sa a fost bruscă, nedeterminată de vreo întrebare specifică. În continuare, declarația inculpatului a fost consemnată într-un proces verbal, inculpatul Lăcătuș afirmând ca venise la locuința familiei D. la furat, împreună cu inculpatul Bujor, care i-a omorât pe cei doi cu un topor, la săvârșirea faptei participând și un anume I.

Ca urmare a acestei situații, inculpații L. și B. au fost aduși la Timișoara pentru audieri.

Inculpatul B.G. nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a plecat din satul Begheiu Mic în luna aprilie 2004, iar în vara anului 2004 se afla în orașul Călan, unde se ocupa de strângerea fierului vechi.

În ciuda faptului că la dosar nu există alte probe directe care să-i incrimineze pe cei doi inculpați, organele de urmărire penală au dispus trimiterea acestora în judecată.

Unul dintre principiile fundamentale ale desfășurării procesului penal, consacrat atât prin dispozițiile art. 5

2

C. proc. pen. cât și prin prevederile art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., este cel al prezumției de nevinovăție, în conformitate cu care orice persoană, indiferent de gravitatea faptei reținute în sarcina sa, este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, desfășurat cu respectarea garanțiilor dreptului la apărare.

Prezumția de nevinovăție este o prezumție relativă, ce poate fi răsturnată, însă numai prin prezentarea unor probe certe de vinovăție. În situația în care, în urma administrării întregului probatoriu, există dubii în legătură cu vinovăția inculpatului, acestea vor fi interpretate în favoarea acestuia, deoarece instanța va putea dispune condamnarea lui numai în situația în care vinovăția va putea fi dovedită fără nici un echivoc.

Raportându-se la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că în privința inculpaților L.G. și B.G. există numeroase dubii și împotriva acestora nu pot fi reținute probe certe de vinovăție.

Întreaga învinuire a acestora s-a bazat pe declarațiile inculpatului L.G. Astfel, la data de 19 ianuarie 2006 inculpatul, cu ocazia audierii sale pe raza localității Bungard, a precizat că în vara anului 2004, inculpatul B. și vărul său, un anume „Iancu”, i-au propus să-i omoare pe cei doi membri ai familiei D. Inculpatul a mai indicat faptul că cei doi au venit înarmați cu securi și deși fratele său, L.F. și soția acestuia, A., nu l-au lăsat să meargă, el totuși a mers la locuința familiei D. În momentul în care au intrat în casă, inculpatul L. a declarat că inculpatul B. a ucis-o pe D.A. cu toporul, lovind-o în cap, după care și el a lovit victima cu un topor, pe care l-a luat dintr-o anexă a gospodăriei. Totodată, inculpatul L. a menționat faptul că vărul său I. l-a omorât pe D.A., iar după ce au plecat de la fața locului s-au deplasat la L.A., unde fiica vărului său I., V., le-a adus apă să se spele de sânge.

Este adevărat faptul că reacția inculpatului a fost neașteptată și nu a fost determinată de vreo întrebare din partea organelor de cercetare penală, aspect reliefat de martorul M.V., care a asistat la ascultarea inculpatului, de martorul I.D., care l-a condus la postul de poliție pe inculpatul L. și care a menționat faptul că, în momentul în care a văzut polițiștii din județul Timiș, inculpatul s-a schimbat la față și a dat declarațiile incriminatoare, precum și de martorul G.I., polițistul care l-a audiat pentru prima dată pe inculpatul L. și care a menționat că el a fost convins de realitatea declarației inculpatului, întrucât acesta nu a fost constrâns de nimeni să dea acea declarație și a relatat cu lux de amănunte anumite detalii pe care nu avea cum să le cunoască decât dacă ar fi fost prezent la fața locului.

Însă în acest moment, organele de urmărire penală au omis dispozițiile art. 69 C. proc. pen., care stabilesc faptul că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În acest sens se poate observa faptul că declarația inculpatului L. a fost contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, fiind audiat martorul R.I., vărul inculpatului, acesta a precizat faptul că a părăsit localitatea Begheiu Mic în luna aprilie 2004, împreună cu toată familia și cu inculpatul B.G., plecând să lucreze ca îngrijitori de animale în orașul Sebeș din județul Alba, la martorul C.F.D. Martorul R. a indicat faptul că din luna aprilie 2004 și până în momentul audierii sale (03 mai 2006) a lucrat în același loc din județul Alba, dar că inculpatul B. a lucrat acolo doar o săptămână, după care a plecat, spunând că se întoarce acasă la Călan. În final, martorul R. a indicat faptul că de atunci nu l-a mai văzut pe inculpatul B.

Declarațiile martorului R. au fost confirmate și de martorii C.F.D., persoana la care acesta lucra în orașul Sebeș și care a atestat faptul că din luna aprilie 2004 martorul nu a părăsit locul de muncă, fiind imposibilă implicarea sa în comiterea faptei din județul Timiș, precum S.A.M. și S.V., fiica și soția martorului R., care au relatat aceleași împrejurări.

De asemenea, organele de urmărire penală nu au luat în considerare personalitatea inculpatului L.G., cu toate că, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/4691/2006 al I.N.M.L. București, existent la dosarul de urmărire penală, inculpatul L.G. prezintă diagnosticul de intelect liminar cu tulburări de comportament, astfel că declarațiile acestuia puteau fi privite cu rezervă, în condițiile în care începând cu luna ianuarie 2006, când a apărut prima declarație, susținerile inculpatului L. au fost confuze și contradictorii, de fiecare dată el prezentând o altă modalitate în care s-ar fi desfășurat activitatea infracțională.

Astfel, la aceeași dată, 19 ianuarie 2006, de data aceasta în fața procurorului, inculpatul L. revine asupra primei declarații în care arătase că la săvârșirea faptei participase și vărul său I., precum și asupra faptului că și el a lovit-o cu toporul pe D.A. De data aceasta, inculpatul afirmă că inculpatul B. i-a propus să meargă împreună la locuința familiei D., pentru a fura bani, el urmând doar să asigure paza locului. După ce au sărit gardul, inculpatul B. ar fi luat un topor pe care l-a găsit în curte. Inculpatul L. a continuat, arătând că în momentul în care a intrat în hol, B.G. l-a lovit pe D.A. cu toporul în cap, apoi s-a deplasat în bucătărie, unde se afla D.A. și a lovit-o și pe aceasta cu toporul în cap, după care inculpatul B. ar fi întreținut acte sexuale cu bătrâna, pentru ca la final să o mutileze.

În finalul declarației sale, inculpatul L. a menționat că după ce au plecat de la locuința familiei D., el s-a deplasat la fratele său L.P., unde se afla și cumnata sa L.A., celor doi povestindu-le cele întâmplate. Despre inculpatul B., L.G. a precizat că acesta a plecat la vărul său, L.I., dar ulterior a revenit asupra acestui aspect, arătând că și inculpatul B. l-a însoțit până la fratele său L.P., unde fiica numitei L.A. le-ar fi ars hainele, care erau pline de sânge și abia ulterior inculpatul B. ar fi plecat la L.I. Nu în ultimul rând, inculpatul L. a indicat faptul că din banii sustrași victimelor, a doua zi inculpatul B. ar fi cumpărat două lăzi de bere de la magazinul aparținând martorului C.D.D.

În ceea ce privește această declarație, instanța constată că celelalte probe administrate în cauză nu confirmă susținerile inculpatului. Astfel, deși L.G. a afirmat faptul că inculpatul B. ar fi întreținut acte sexuale cu D.A., potrivit buletinului de analiză biocriminalistică nr. 86 din 24 august 2004 al I.M.L. Timișoara, victima D.A. nu prezenta urme de spermatozoizi.

De asemenea, inculpatul L. a relatat faptul că despre uciderea celor doi bătrâni de către inculpatul Bujor le-a povestit fratelui său L.P. și cumnatei sale L.A.

Fiind întrebați în legătură cu aceste aspecte, cei doi martori au negat declarațiile inculpatului L. Astfel, martorul L.P.F. a precizat că a locuit pe raza localității Begheiu Mic împreună cu soția sa L.A. într-un grajd, ei ocupându-se de creșterea animalelor. Martorul a mai indicat faptul că din câte cunoaște, inculpatul B. a plecat din Begheiu Mic în primăvara anului 2004, împreună cu R.I., cei doi mergând în orașul Sebeș din județul Alba. De atunci, potrivit declarației martorului, nu l-a mai văzut pe inculpatul B., iar în privința inculpatului L., același martor a declarat că la scurt timp după plecarea inculpatului B. și inculpatul L. a părăsit Begheiu Mic, plecând să lucreze în orașul Făget și de atunci nu l-a mai văzut.

La rândul său, martora L.A. a precizat că imediat după săvârșirea faptei, cei doi inculpați i-ar fi povestit cele întâmplate, venind la grajdul unde locuia cu familia. De altfel, martora L.A. a învederat faptul că inculpatul B. nu a venit niciodată la acel grajd, întrucât erau certați și că știe împrejurarea că acesta ar fi plecat din Begheiu Mic împreună cu R.I.

Totodată, în ciuda faptului că inculpatul L. a arătat că din banii sustrași de la familia D., inculpatul B. ar fi cumpărat bere de la magazinul martorei C.D.D., fiind audiată, aceasta a contrazis aceste susțineri. Astfel martora C.D.D. a indicat faptul că pe inculpatul L.G. îl cunoaște întrucât a prestat munci ocazionale în gospodăria sa în vara anului 2004. De asemenea, martorul a mai menționat faptul că inculpatul L. a achiziționat diferite produse din magazin, pe care nu le-a plătit, dar a subliniat că pe inculpatul B.G. nu îl cunoaște, acesta nefiind prezent niciodată la magazin, de unde nu a cumpărat produse, însă de la mama sa, martora C.D.E. a aflat că inculpatul ar fi fost odată în fața magazinului, dar nu a intrat înăuntru.

Inculpatul L.G. a fost din nou audiat la data de 30 ianuarie 2006, când a susținut încă odată faptul că inculpatul B.G. este autorul omorului, el fiind cel care a asigurat paza locului.

Cu toate acestea, la data de 28 martie 2006 are loc o reconstituire, când din nou poziția inculpatului L.G. se schimbă radical. De data aceasta, inculpatul afirmă faptul că la săvârșirea faptei, pe lângă inculpatul B.G., ar fi participat și frații săi, L.P. și L.T. Potrivit acestei declarații, după ce au sărit cu toții gardul în curtea familiei D., inculpatul B. a luat din șopron un topor, iar inculpatul L.P. a deschis ușa casei. Inculpatul B. ar fi intrat primul, fiind urmat de L.P. și L.T. Inculpatul susține în continuare faptul că inculpatul L.P. a luat toporul din mâinile inculpatului B. și a lovit-o în cap pe D.A., care se afla în bucătărie. La rândul său, inculpatul B.G. l-ar fi lovit pe D.A. cu toporul, după care inculpatul B. a tăiat-o pe D.A. cu o lamă în zona organelor genitale și pe față. Inculpatul L.G. a mai indicat faptul că ceilalți participanți și-ar fi satisfăcut nevoile sexuale cu D.A., dar și că în interiorul imobilului nu au căutat obiecte și că nu au răvășit nimic.

Este de subliniat faptul că, potrivit declarațiilor martorilor I.A. și O.N., martori asistenți la reconstituire, nici de data aceasta inculpatul L.G. nu a fost forțat să dea anumite declarații, singur procedând la schimbarea poziției sale.

Nici aceste declarații ale inculpatului nu pot fi coroborate cu alte probe. Deja s-a arătat că asupra victimei D.A. nu au fost descoperite urme de spermatozoizi.

Apoi, declarația unuia dintre frații inculpatului, L.P.F. a fost deja analizată, acesta arătând că nu cunoaște nimic în legătură cu această faptă.

La rândul său, numitul L.T.N., celălalt frate al inculpatului L., despre care acesta a afirmat că a fost implicat în uciderea familiei D., a negat de asemenea săvârșirea faptei, arătând că nu cunoaște nimic în legătură cu acest incident, el afirmând că în noaptea de 12/13 august 2004 a dormit la locuința sa, începând cu ora 22

30

, împreună cu vărul său, C.G.F., acesta din urmă confirmând varianta martorului L.T.

Pe de altă parte, inculpatul L.G. a susținut de această dată faptul că în interiorul locuinței nu au căutat obiecte. Susținerile sale însă nu pot fi raportate la alte dovezi. Astfel, potrivit procesului verbal de consemnare a unor acte premergătoare, precum și procesului verbal de cercetare la fața locului, întreaga locuință a familiei D. era răvășită, autorii căutând în interior obiecte.

Deosebit de important este faptul că, potrivit procesului verbal de efectuare a unor acte premergătoare, de la locul omorului au fost ridicate 9 urme papilare. Însă, deși inculpatul L. afirmă că frații săi, L.P.F. și L.T.N., ar fi fost implicați în uciderea celor doi bătrâni, fără ca în privința ultimului să indice în ce modalitate a participat acesta, potrivit adresei din 18 august 2004 a I.P.J. Timiș, urmele papilare descoperite la fața locului nu au fost create de numitul L.P.F.

La data de 30 martie 2006, fiind din nou audiat, inculpatul L. a arătat că își menține declarațiile date cu ocazia reconstituirii și aceasta în ciuda faptului că, potrivit raportului nr. 416190 din 17 martie 2006 întocmit de A.S.M.N., la data de 17 martie 2006, responsabilul camerei în care inculpatul L.G. era deținut, respectiv numitul Ș.I., a relatat organelor de cercetare penală faptul că inculpatul i-a povestit împrejurarea că fratele său, împreună cu un văr de al său, au ucis familia D., dar l-au sfătuit să-și asume el responsabilitatea pentru că prezintă afecțiuni psihice și nu va răspunde penal.

În acest context, la data de 05 iulie 2006 are loc o confruntare între cei doi inculpați și din nou inculpatul L.G. își schimbă radical declarațiile, de data aceasta el negând săvârșirea faptei. Potrivit ultimelor declarații ale inculpatului, el nu a fost implicat în nici un fel în săvârșirea omorului, dar fapta a fost comisă de frații săi L.P.F. și L.T.N., împreună cu inculpatul B.G. Inculpatul L.G. a mai indicat faptul că toate amănuntele le-a cunoscut datorită relatărilor fraților săi, dar a subliniat împrejurarea că el personal nu știe dacă inculpatul B. a fost sau nu la fața locului, în final arătând că este posibil ca frații săi să-l implice și pe inculpatul B. întrucât sunt în dușmănie cu acesta.

În sfârșit, inculpatul L.G. a reușit performanța de a-și schimba încă o dată poziția, în cursul cercetării judecătorești el afirmând că frații săi nu sunt implicați în comiterea faptei și că de la mama sa a aflat că familia D. ar fi fost ucisă de către inculpatul B. împreună cu vărul său I.

Față de toate aspectele evidențiate mai sus, instanța constată că declarațiile inculpatului L.G. nu pot servi la aflarea adevărului, în condițiile în care inculpatul prezintă afecțiuni psihice, iar susținerile sale sunt confuze și contradictorii, neputând fi raportate la alte probe certe, directe, care să confirme învinuirea. Este adevărat faptul că, potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 356/II/n/13 din 14 februarie 2008 al Serviciului de Medicină Legală Bistrița Năsăud, nu există suficiente elemente pentru a se putea aprecia dacă inculpatul L.G. avea capacitatea de a inventa situația de fapt arătată în cursul urmăririi penale, dar acest lucru este mai puțin probabil, ținând cont de diagnosticul acestuia și multitudinea detaliilor relatate, însă aceste concluzii nu pot fi interpretate ca reprezentând probe certe de vinovăție și confirmă odată în plus varianta oferită de inculpat, fiind posibil ca acestuia să-i fi fost relatată de către cineva modalitatea de desfășurare a evenimentelor, ceea ce a condus la memorarea detaliilor de către inculpat și ulterior la relatarea acestora în fața organelor de urmărire penală.

Inculpatul B.G., atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, a negat săvârșirea faptei, arătând că în vara anului 2004 nu s-a aflat pe raza localității Begheiu Mic, ci în orașul Călan, unde se ocupa cu strângerea fierului vechi.

Sub aspectul prezenței sale în raza localității Begheiu Mic în vara anului 2004, în mare parte susținerile inculpatului au fost contrazise de probele administrate în cauză, însă simpla prezență a acestui inculpat, în vara anului 2004, în localitatea în care a fost comisă o infracțiune de omor, nu este suficientă pentru a justifica condamnarea sa și răsturnarea prezumției de nevinovăție.

În acest sens au fost audiați în cauză mai mulți martori. Astfel, martorul C.I. a menționat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul B. în cursul anului 2003 în arest. După liberarea sa, s-a reîntâlnit cu inculpatul în toamna anului 2004, când l-a văzut pe acesta strângând fier vechi, împreună cu concubina sa, D.O., pe raza orașului Călan. De asemenea, martorul C. a precizat că din toamna anului 2005 a început să colaboreze cu inculpatul la strângerea fierului vechi, moment în care inculpatul B. i-a relatat faptul că înainte de a fi arestat ultima dată s-a aflat în județul Timiș, unde a comis mai multe furturi.

La rândul său, martorul C.G., care de asemenea se ocupa cu strângerea fierului vechi, a precizat că l-a văzut pe inculpatul B. ocupându-se cu reciclarea materialelor feroase doar din toamna anului 2005.

Fiind audiată și concubina inculpatului B. din acea perioadă, martorul D.O., aceasta a menționat că a trăit în concubinaj cu inculpatul B. până în toamna anului 2003, după care acesta a plecat din orașul Călan și s-a reîntors abia în iarna anului 2004. Martorul a mai indicat faptul că în vara anului 2004 nu crede că inculpatul B. se afla în orașul Călan.

Împrejurarea potrivit căreia este posibil ca în vara anului 2004 inculpatul B.G. să nu se fi aflat în orașul Călan, așa cum susține, este atestată și de procesele verbale de constatare în cuprinsul cărora s-a specificat faptul că în cursul lunii august 2004, două societăți comerciale autorizate în colectarea fierului vechi, nu au făcut achiziții de la inculpatul B., deși acesta afirmă că se ocupa cu strângerea fierului vechi.

La dosar există declarațiile mai multor persoane care afirmă că în vara anului 2004 l-au văzut pe inculpatul B.G. în satul Begheiu Mic. În acest sens pot fi observate declarațiile martorilor C.D.D. și C.D.E., aceasta din urmă învederând că l-au văzut pe inculpatul B. prin sat până cu o săptămână înainte de comiterea faptei, celelalte aspecte fiind deja analizate mai sus. De altfel, martorul D.E. i-a recunoscut pe cei doi inculpați după fotografie, martorii U.I. și C.I. atestând faptul că recunoașterea după fotografie s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.

Apoi, martorul P.P. a precizat faptul că l-a văzut pe inculpatul B. consumând băuturi alcoolice la barul din sat, în vreme ce martorii M.U.L. și P.A. au declarat că i-au văzut pe cei doi inculpați prin sat în lunile iulie-august 2004.

Însă, după cum s-a arătat deja, simpla prezență a inculpatului nu este suficientă pentru a trage concluzia că acesta se face vinovat de comiterea faptei.

De altfel, așa cum s-a indicat mai sus, de la fața locului au fost ridicate mai multe urme papilare, iar conform adresei din 20 ianuarie 2006 a I.P.J. Timiș acestea nu au fost create de nici unul dintre cei doi inculpați.

De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 75875 din 23 iunie 2006 întocmit de I.P.J. Bihor, inculpatul acceptând supunerea sa la testul poligraf, la întrebările relevante nu s-au evidențiat în persoana inculpatului B.G. modificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice reactivității emoționale care conduc la concluzia absenței detecției comportamentului simulat al subiectului.

Pe de altă parte, potrivit raportului psihologic de constatare tehnico-științifică nr. 52189 din 15 octombrie 2004 întocmit de I.P.J. Timiș, autorul sau autorii omorului prezintă caracteristici predominant specifice asasinului psihopat, care are sau au antecedente de violență și trăiește sau trăiesc într-un mediu dominat de alcool sau violență. Or, analizând fișa de cazier judiciar, instanța constată că inculpatul B. a suferit numeroase alte condamnări anterioare, însă toate pedepsele i-au fost aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furturi, neexistând antecedente în privința comiterii unor infracțiuni de violență (nici măcar tâlhării), astfel încât, chiar dacă acest aspect nu reprezintă altceva decât un indiciu, se poate observa faptul că personalitatea inculpatului B. nu poate fi încadrată în tiparul evidențiat prin raportul psihologic.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că întregul material probatoriu administrat în cauză nu cuprinde probe certe care să dovedească fără echivoc vinovăția inculpaților, existând numeroase dubii sub acest aspect, ce vor fi interpretate în favoarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. instanța a luat act că moștenitorii victimelor, D.A.V. și T.I., nu s-au constituit părți civile în cauză, iar în temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către aceștia a corpurilor delicte existente la dosar (topor, brici și cuțit cu lama îndoită) găsite la fața locului. Este de subliniat faptul că aceste corpuri delicte nu pot contribui la aflarea adevărului în condițiile în care, potrivit buletinului de analiză biocriminalistică nr. 52 din 20 iulie 2006 al I.M.L. Timișoara, nu se poate determina specia și grupa sanguină pentru urmele de sânge descoperite pe aceste obiecte.

II.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie, motivând că, în mod greșit, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților, deși din probele administrate rezultă vinovăția acestora pentru uciderea victimelor.

Se arată că inculpatul L.G. a recunoscut fapta într-o primă fază a urmăririi penale, relatând modul în care s-a comis fapta, descriind topografia casei și prezentând o multitudine de amănunte referitoare la poziția victimelor, locul loviturilor aplicate, iar referitor la inculpatul B.G., deși a negat săvârșirea faptei, negând chiar și prezența sa în localitatea Begheiu Mic și declarând că, la data săvârșirii faptei se afla în localitatea Călan, s-a dovedit că, în luna august 2004, el nu s-a aflat în această localitate și nu a desfășurat activități de colectare de fier vechi, așa cum a susținut.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul parchetului este fondat în parte, pentru următoarele considerente:

Din analiza hotărârii instanței de fond se reține că s-a dispus achitarea inculpaților B.G. și L.G., pe motiv că din întregul material probator administrat în cauză, nu se pot reține probe certe care să dovedească fără echivoc vinovăția inculpaților.

Curtea a apreciat însă că sentința apelată este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului L.G. și soluția pronunțată se bazează pe o interpretare eronată a probelor administrate.

În cursul urmăririi penale, inculpatul L.G. a dat mai multe declarații, prin care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, susținând că a participat la săvârșirea infracțiunii, împreună cu inculpatul B.G., el asigurând doar paza, în timp ce inculpatul B. a aplicat lovituri victimelor, în urma cărora acestea au decedat.

Recunoașterea inculpatului, care a prezentat detalii privind locul săvârșirii faptei, pe care nu avea cum să le cunoască altfel, ce țin de topografia casei victimelor, locul loviturilor aplicate, poziția victimelor, se coroborează și cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale.

Se reține astfel că, într-o primă fază a urmăririi penale, inculpatul L.G., fiind pe o listă de suspecți, întrucât a lucrat ca și zilier în localitatea Begheiu Mic, în care au locuit victimele, fiind întrebat de către organele de cercetare penală dacă știe ceva despre cele două omoruri, a avut o reacție surprinzătoare, spunând că nu el i-a omorât pe cei doi bătrâni, ci inculpatul B., el stând doar de pază, potrivit declarației agentului de poliție I.D.D.(fila 67, vol. II, dosar urmărire penală). Ulterior, el a mai dat declarații în prezența martorilor asistenți M.V., G.l., relatând în continuare și prezentând amănunte și detalii cu privire la modalitatea în care au fost omorâte cele două victime.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și în fața procurorului și s-a efectuat și o reconstituire în prezența martorilor asistenți I.A. și O.N., inculpatul indicând traseul urmat pentru a pătrunde în casa victimelor, locul în care au fost agresate și în care au căzut, a indicat obiectele cu care au fost lovite și a prezentat și alte detalii pe care nu avea cum să le cunoască decât dacă ar fi fost în locul și momentul în care a fost comisă fapta.

Ulterior, inculpatul își schimbă parțial declarațiile, în sensul că, împreună cu el a fost inculpatul B.G. sau doi frați de-ai săi, respectiv L.T. și L.P., însă chiar și din aceste declarații rezultă că inculpatul a fost prezent la fața locului în momentul comiterii omorului.

În cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unui noi expertize medico-legale psihiatrice, în care se arată că inculpatul prezintă diagnosticul intelect liminar cu tulburări de comportament, dar se apreciază că acesta avea discernământul păstrat la data săvârșirii faptei și nu există suficiente elemente obiective medico-legale, pentru a aprecia dacă sus-numitul avea capacitatea de a inventa situațiile prezentate în declarațiile din luna ianuarie 2006.

Față de probele menționate mai sus, instanța de apel a apreciat că inculpatul L.G. este vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor reținută în rechizitoriu și nu există nici un dubiu cu privire la prezența sa la locul faptei și participația sa în modalitatea prezentată, la săvârșirea acesteia.

Cu privire la inculpatul B.G. și Curtea a apreciat că sentința apelată este temeinică și legală, întrucât, din probele administrate nu rezultă săvârșirea faptei de către acest inculpat.

Inculpatul B.G. a negat în permanență săvârșirea faptei și doar simpla declarație a coinculpatului L.G. nu este suficientă pentru a reține vinovăția sa, mai ales că inculpatul L. nu este consecvent atunci când arată care au fost persoanele care l-au însoțit în locuința victimelor și care au aplicat lovituri victimelor, inițial susținând că inculpatul B. a fost împreună cu el și o altă persoană Iancu, iar cu ocazia reconstituirii face referire la cei doi frați ai săi. De asemenea, nici împrejurarea că inculpatul B. a fost găsit în Begheiu Mic în perioada săvârșirii omorului sau că nu s-au dovedit susținerile sale privind prezența sa în localitatea Călan, unde colecta metale, nu poate constitui un argument suficient pentru a reține în sarcina inculpatului comiterea acestei fapte.

Acest inculpat a fost supus și unui test cu aparatul poligraf, care a relevat faptul că în timpul examinării nu s-au evidențiat modificări psihofiziologice, caracteristice comportamentului simulat.

Față de considerentele mai sus enunțate, va fi admis apelul parchetului, se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza:

În baza art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b), d) C. pen. va fi condamnat inculpatul L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 15(cincisprezece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 141/A din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 357/PI/2008, pronunțată în Dosarul nr. 2160/30/2006 de către Tribunalul Timiș.

S-a desființat sentința apelată și rejudecând cauza:

În baza art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b), d) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 15(cincisprezece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 19 ianuarie 2006 și durata arestului preventiv din data de 24 februarie 2006 la data de 27 septembrie 2006.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata din fondurile M.J. a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.

III.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul B.G.

În recursul declarat de parchet, ambele hotărâri sunt criticate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului B.G. pentru infracțiunea de omor datorat următoarelor aspecte:

Intelectul său liminar nu-i putea servi pentru reproducerea ori inventarea detaliilor relatate, ci, dimpotrivă, explică acele detalii ca fiind percepute nemijlocit. De altfel, în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cursul cercetării judecătorești la Tribunalul Timiș s-a concluzionat:

„1. Comisia de expertiză constată că numitul L.G. prezintă dgs.: Intelect liminar cu tulburări de comportament;

De aceea, reținerea vinovăției penale a inculpatului L.G. de către organul de urmărire penală și instanța de apel este temeinică. Același rezultat al evaluării trebuia să îl dea și instanța de apel și cu privire la inculpatul B.G., autorul omorului.

Astfel, în raportul psihologic de constatare tehnico-științifică întocmit încă la data de 15 octombrie 2004, s-a concluzionat că autorul omorului se caracterizează prin:

·

Tată absent, delincvent sau violent;

·

Antecedente penale numeroase;

·

Rare antecedente psihiatrice;

·

Consumator de alcool și/sau stupefiante;

·

Preferă compania altora;

·

Este superficial în relațiile sociale;

·

Uneori călătorește mult;

·

Are antecedente penale de violență;

·

Există posibilitatea premeditării faptei;

·

Există posibilitatea să fi avut complici;

·

Sadism sexual posibil;

·

Alcoolizare în momentul comiterii faptei;

·

Părăsește locul faptei;

·

Caută să scape de poliție;

·

Multiplicitate posibilă a victimelor în timp;

·

Este răspunzător penal (fila 39, vol. I dosar de urmărire penală).

Datele relevate de materialul de urmărire penală și de cercetare judecătorească despre inculpat concordă cu cele menționate în profilul psihologic al autorului omorului din cauză. Altfel:

·

Tatăl inculpatului a decedat în urmă cu 29 de ani.

·

Inculpatul are numeroase antecedente penale, între care, deosebit de semnificativ, condamnări pentru viol și furturi calificate (prin efracție și prin escaladare - filele 192-194 dosar de urmărire penală). Inculpatul L.G. a declarat că în iarna 2003/2004, împreună cu inculpatul B.G., au comis o tâlhărie în dauna soților D., luându-le banii păstrați de D.A. sub o saltea.

·

Inculpatul are antecedente comportamentale (iritabilitate) și antecedente patologice (TBC pulmonar în 1988, HAV în 1979).

·

Inculpatul este – cum s-a relevat – „potator cronic”, iar imaginea sa din fotografiile existente la dosar este specifică marilor consumatori de alcool (fila 159, vol. I, dosar de urmărire penală).

·

Inculpatul nu a acționat singular, ci a preferat compania inculpatului L.G.

·

Inculpatul a schimbat numeroase locuri de muncă și ocupații, iar în plan personal, a avut, în afara căsătoriei, mai multe relații de concubinaj.

·

Inculpatul preferă să se deplaseze dintr-o localitate în alta.

·

Inculpatul a premeditat omorul.

·

Inculpatul 1-a avut complice pe inculpatul L.G.

·

Inculpatul a spintecat-o pe D.A. în zona genitală și a tăiat-o pe față post-mortem. Inculpatul și-a scos organul genital, însă, la intervenția coinculpatului L.G., nu a realizat actul sexual cu victima D.A., ceea ce explică lipsa urmelor de spermatozoizi. Iarăși deosebit de semnificativă este conduita inculpatului la fapta de tâlhărie comisă contra acelorași soți D. în seara zilei de 31 decembrie 2003, când inculpatul a renunțat la comiterea violului, situație relatată de inculpatul L.G.

·

În momentul comiterii faptei inculpatul era alcoolizat.

·

Inculpatul a părăsit locul faptei.

·

Inculpatul a căutat să scape de poliție dispărând din satul Begheiul Mic și afirmând mincinos că nici nu s-ar fi aflat în localitate de mai multe luni dinainte de omor.

·

Inculpatul este apt să mai comită astfel de faptă.

·

Inculpatul este răspunzător penal.

În recursul declarat de inculpatul L.G. se solicită casarea deciziei atacate pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și menținerea sentinței instanței de fond a Tribunalului Timiș, arătând că motivul de casare invocat se subscrie dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în sensul că, instanța de apel în mod greșit a dispus condamnarea sa, având în vedere împrejurarea că declarațiile intimatului inculpat B.G. nu pot fi luate în considerare, fiind date ca urmare a unei tulburări psihice, solicitându-se achitarea inculpatului, invocând dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. a) cu aplicarea art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate în recursurile de față și de unicul caz de casare iterat, respectiv cel prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul L.G. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A.

Astfel, sub aspectul motivului de critică devoluat prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care se tinde la condamnarea intimatului inculpat B.G. pentru infracțiunea de omor imputată se are în vedere nepertinența acestuia.

Cu titlu de premisă se reține că prin dispozițiile art. 5

2

C. proc. pen., se instituie unul din principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv prezumția de nevinovăție ce generează cerința ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanție pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăție nu poate fi trimisă în judecată și condamnată; prin acest principiu, autoritățile judiciare sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea învinuirii și în lipsa unor astfel de probe să tragă concluzia nevinovăției inculpatului.

Același principiu impune ca instanța de judecată învestită să nu statueze vinovăția unei persoane dacă aceasta nu rezultă cu certitudine din probele administrate; se înlătură astfel posibilitatea condamnării întemeiate pe probabilități, pe aparențe, asigurându-se aflarea adevărului cu privire la faptele cauzei.

Esențială pentru incriminarea intimatului inculpat B.G. este declarația coinculpatului L.G. dată în fața procurorului la 19 ianuarie 2006 prin care revine asupra primei declarații în care arătase că la săvârșirea faptei participase și vărul său I., precum și asupra faptului că și el a lovit-o cu toporul pe D.A. De data aceasta, inculpatul afirmă că inculpatul B. i-a propus să meargă împreună la locuința familiei D., pentru a fura bani, el urmând doar să asigure paza locului. După ce au sărit gardul, inculpatul B. ar fi luat un topor pe care l-a găsit în curte. Inculpatul L. a continuat, arătând că în momentul în care a intrat în hol, B.G. l-a lovit pe D.A. cu toporul în cap, apoi s-a deplasat în bucătărie, unde se afla D.A. și a lovit-o și pe aceasta cu toporul în cap, după care inculpatul B. ar fi întreținut acte sexuale cu bătrâna, pentru ca la final să o mutileze.

În finalul declarației sale, inculpatul L. a menționat că după ce au plecat de la locuința familiei D., el s-a deplasat la fratele său L.P., unde se afla și cumnata sa L.A., celor doi povestindu-le cele întâmplate. Despre inculpatul B., L.G. a precizat că acesta a plecat la vărul său, L.I., dar ulterior a revenit asupra acestui aspect, arătând că și inculpatul B. l-a însoțit până la fratele său L.P., unde fiica numitei L.A. le-ar fi ars hainele, care erau pline de sânge și abia ulterior inculpatul B. ar fi plecat la L.I. Nu în ultimul rând, inculpatul L. a indicat faptul că din banii sustrași victimelor, a doua zi inculpatul B. ar fi cumpărat două lăzi de bere de la magazinul aparținând martorului C.D.D.

În ceea ce privește această declarație, instanța constată că celelalte probe administrate în cauză nu confirmă susținerile inculpatului. Astfel, deși L.G. a afirmat faptul că inculpatul B. ar fi întreținut acte sexuale cu D.A., potrivit buletinului de analiză biocriminalistică nr. 86/24 august 2004 al I.M.L. Timișoara, victima D.A. nu prezenta urme de spermatozoizi.

De asemenea, inculpatul Lăcătuș a relatat faptul că despre uciderea celor doi bătrâni de către inculpatul B. le-a povestit fratelui său L.P. și cumnatei sale L.A.

Fiind întrebați în legătură cu aceste aspecte, cei doi martori au negat declarațiile inculpatului L. Astfel, martorul L.P.F. a precizat că a locuit pe raza localității Begheiu Mic împreună cu soția sa L.A. într-un grajd, ei ocupându-se de creșterea animalelor. Martorul a mai indicat faptul că din câte cunoaște, inculpatul B. a plecat din Begheiu Mic în primăvara anului 2004, împreună cu R.I., cei doi mergând în orașul Sebeș din județul Alba. De atunci, potrivit declarației martorului, nu l-a mai văzut pe inculpatul B., iar în privința inculpatului L., același martor a declarat că la scurt timp după plecarea inculpatului B. și inculpatul L. a părăsit Begheiu Mic, plecând să lucreze în orașul Făget și de atunci nu l-a mai văzut.

La rândul său, martora L.A. a precizat că imediat după săvârșirea faptei, cei doi inculpați i-ar fi povestit cele întâmplate, venind la grajdul unde locuia cu familia. De altfel, martora L.A. a învederat faptul că inculpatul B. nu a venit niciodată la acel grajd, întrucât erau certați și că știe împrejurarea că acesta ar fi plecat din Begheiu Mic împreună cu R.I.

Totodată, în ciuda faptului că inculpatul L. a arătat că din banii sustrași de la familia D., inculpatul B. ar fi cumpărat bere de la magazinul martorei C.D.D., fiind audiată, aceasta a contrazis aceste susțineri. Astfel martora C.D.D. a indicat faptul că pe inculpatul L.G. îl cunoaște întrucât a prestat munci ocazionale în gospodăria sa în vara anului 2004. De asemenea, martorul a mai menționat faptul că inculpatul L. a achiziționat diferite produse din magazin, pe care nu le-a plătit, dar a subliniat că pe inculpatul B.G. nu îl cunoaște, acesta nefiind prezent niciodată la magazin, de unde nu a cumpărat produse, însă de la mama sa, martora C.D.E. a aflat că inculpatul ar fi fost odată în fața magazinului, dar nu a intrat înăuntru.

Mai trebuie a fi relevat că intimatul inculpat B.G., atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, a negat săvârșirea faptei, arătând că în vara anului 2004 nu s-a aflat pe raza localității Begheiu Mic, ci în orașul Călan, unde se ocupa cu strângerea fierului vechi.

Sub aspectul prezenței sale în raza localității Begheiu Mic în vara anului 2004, în mare parte susținerile inculpatului au fost contrazise de probele administrate în cauză, însă simpla prezență a acestui inculpat, în vara anului 2004, în localitatea în care a fost comisă o infracțiune de omor, nu este suficien