ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1734/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39/PI din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Timiș în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.V. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 22 februarie 2008 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, art. 999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2306,45 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale către partea civilă A.G. și a respins în rest pretențiile civile ale părții civile A.G.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 2820,01 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara. A luat act că Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. a respins cererea părții civile A.G. privind instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un ciocan de zidărie din metal, având mânerul din plastic de culoare neagră, în lungime totală de 31 cm și coada de 27 cm. În baza art. 109 alin. (5) C. proc.

pen. a dispus restituirea către inculpat a unei huse pentru scaunul din dreapta față a autoturismului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare din material textil de culoare gri deschis, având marginile din vinilin de culoare neagră. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de 8 februarie 2008, inculpatul D.V. a aplicat victimei A.G. mai multe lovituri cu ciocanul în zona capului, cauzându-i multiple leziuni și traumatisme craniene, care au necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale, după care a rostogolit victima într-un șanț cu apă, a așezat-o în poziția culcat cu fața în jos, apăsându-i capul în apă cu intenția de a-i suprima viața prin înec.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de cercetare la fața locului, de audiere a părții vătămate, de recunoaștere din grup și examinare a autoturismului (filele 6-8, 11-15 dosar u.p.), rapoartele de examinare medico-legală preliminară, de constatare medico-legală nr. 518 din 25 februarie 2008 al IML Timișoara, de constatare a comportamentului simulat nr. 65956 din 23 aprilie 2008 al I.P.J. Timiș, de expertiză nr. 757470 din 14 mai 2008 al I.G.P. – Serviciul Expertize Biocriminalistice, de expertiză medico-legală nr.3285 din 22 decembrie 2008 al I.M.L. Timișoara (filele 8, 36, 37, 98-101, 105-114 dosar u.p.

și 208-210 dosar) declarațiile părții vătămate (filele 45-51 dosar u.p. și 128 dosar), declarațiile martorilor A.L., A.J., V.M., B.N. (filele 52-72 dosar u.p. și 129-131, 149-152, 185, 211, 212 dosar), adresa nr. 23722 din 19 septembrie 2008 a Spitalului Județean de Urgență Timișoara (filele 46, 47 dosar), înscrisurile privind latura civilă a procesului (filele 22, 23, 78-116, 177-184, 213-219 dosar), referatul de evaluare întocmit pe numele inculpatului de Serviciul de Probațiune al Tribunalului Timiș (filele 171-174 dosar), precum și declarațiile inculpatului (filele 39-42, 44 dosar u.p. și 61 dosar). Fiind audiat, atât în faza urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o poziție nesinceră, schimbându-și declarațiile de mai multe ori și încercând să inducă în eroare organele judiciare.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 30/A din 19 martie 2009, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpatul D.V. și partea civilă A.G. împotriva sentinței penale nr. 39/PI din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4885/30/2008. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.V., iar în temeiul art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus în continuare starea de arest a inculpatului din data de 16 ianuarie 2009 la zi, însușindu-și argumentele instanței de fond. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă A.G. și inculpatul D.V. Inculpatul, personal, și prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în cea de vătămare corporală gravă, arătând că invocă legitima apărare, întrucât victima l-a ironizat și jignit și l-a lovit peste mâna stângă. A mai arătat că în declarațiile părții vătămate și ale martorilor nu se specifică nimic despre încercarea sa de a îneca partea vătămată și că a fugit de la locul faptei datorită martorilor care au venit spre el cu o furcă și lemne pentru a-l bate. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei și coroborarea acesteia sub minimul special, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale sale, fiind fără antecedente penale, căsătorit de 13 ani, cu 2 copii minori și că a lucrat anterior săvârșirii faptei.

Recursul declarat de inculpat este nefondat. Analizând hotărârea pronunțată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, încadrarea juridică dată faptei bine stabilită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată fiind just individualizată. Astfel, verificând motivele invocate de inculpat în recursul său, Curtea constată că cel privind schimbarea încadrării juridice a faptei și a reținerii dispozițiilor art. 44 C. pen. a fost reiterat și în fața instanței de apel aceasta analizându-l temeinic și motivând amplu și pertinent respingerea acestuia.

În mod corect, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., și nu de infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., deoarece intenția inculpatului a fost aceea de a ucide. Elementul material al infracțiunii de omor poate consta dintr-o acțiune sau o inacțiune.

În cazul de față, aplicarea cu intensitate a mai multor lovituri, într-o regine vitală a corpului (zona capului), instrumentul folosit (un ciocan), obiect apt de a produce moartea unei persoane, combinat cu intenția inculpatului de a îneca apoi victima într-un șanț cu apă, modalitatea în care a urmărit acest lucru, respectiv așezarea acesteia în poziția culcat, cu fața în jos și apăsându-i capul în apă, impun concluzia intenției de a ucide a inculpatului, fapta sa constituind tentativa la infracțiunea de omor, iar nu aceea de vătămare corporală, astfel cum susține acesta. Faptul că infracțiunea comisă de inculpat a rămas doar în faza tentativei se datorează intervenției martorilor, care au salvat victima de la omor, întrerupând inculpatul din acțiunea sa.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile inculpatului cu privire la invocarea legitimei apărări, câtă vreme nu a făcut dovada că partea vătămată l-ar fi agresat anterior, fiind în ipostaza de a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa sau a altuia și care i-ar fi pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Simplele afirmații făcute de inculpat, fără dovezi materiale în acest sens, nu pot constitui probe de natură să justifice aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 44 C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că hotărârea instanței de fond menținută de cea de control judiciar, este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, atitudinea procesuală a inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ –preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 februarie 2008 la 12 mai 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 mai 2009.