ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2011

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 393 din 08 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 4029/30/2010, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul S.C.A., fiul lui I. și M., la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 113 C. pen., a obligat inculpatul S.C.A. să urmeze în mod regulat tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 31 martie 2010 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale către partea civilă K.M. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 317,090 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara.

î n baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat o lamă cutter în lungime de 8,5 cm, lățime 1, 7 cm și un mâner de cutter din material plastic de culoare portocalie cu negru, cu lama ruptă, în lungime de 14 cm și lățime de 2,7 cm, obiecte folosite la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat a unei perechi de blue jeans de culoare albastru și a unei bluze cu mâneci scurte, din material textil de culoare albă, toate corpuri delicte la dosarul cauzei. În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat. A dispus plata sumei de 963 lei din fondurile M.J.

către I.M.L. Timișoara, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză. A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în dimineața de 31 martie 2010, în jurul orelor 09:00, inculpatul, care este o persoană fără locuință ce își duce existența pe raza municipiului Timișoara consumând substanțe halucinogene sub forma aurolacului, se afla pe strada s telelor din Timișoara și căuta diverse resturi prin pubelele aflate pe stradă. La un moment dat, a încercat să intre într-un magazin de haine pentru a solicita bani de la vânzătoare, martora D.A.I., însă, fiindcă aceasta a reușit să-i blocheze accesul, s-a deplasat apoi pe o alee dintre blocuri, ajungând pe un teren viran situat în spatele blocului, în apropierea școlii din Timișoara.

Partea vătămată K.M.S., care locuiește pe str.Stelelor din Timișoara, se afla și ea pe acel teren viran, deoarece își scosese câinele la plimbare. Inculpatul s-a repezit la partea vătămată, care era cu spatele la el, a apucat-o din spate și a poziționat partea tăioasă a unui cutter (obiect tăietor folosit pentru tăierea cartoanelor și a hârtiei) pe care îl avea în mână pe gâtul părții vătămate, spunându-i că o omoară. Victima s-a zbătut, a încercat să se apere, însă a fost trântită la pământ de către inculpat, care a tăiat-o la gât, provocându-i o tăietură, în zona latero-cervicală de aproximativ 15 cm. î n timpul acesta, în apropiere au ajuns alertați de strigătele victimei și martorii P.D.C.

și S.M.A., aceștia reușind să-l desprindă pe inculpat de partea vătămată și să-l rețină în momentul în care a încercat să fugă. Martora K.L., care a observat incidentul din balconul apartamentului său, a sunat la Serviciul de Urgență 112, în timp ce ceilalți doi martori îl imobilizau pe agresor, la fața locului sosind imediat un echipaj de poliție care a imobilizat definitiv inculpatul. De locul faptei s-a apropiat și martora D.A.I., persoana care, anterior incidentului, a blocat accesul inculpatului în magazin, aceasta presând tăietura părții vătămate cu un prosop până la sosirea ambulanței. Victima a fost condusă la Spitalul Clinic Municipal de Urgență, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru sutura plăgii.

În urma agresării sale, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale. S-a mai reținut că la stabilirea vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile date de acesta pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, că a tăiat-o pe partea vătămată cu cutter-ul în zona gâtului, precum și cu declarațiile martorilor K.L., P.D., D.A.I., Ș.M.A., din cuprinsul tuturor acestor declarații reieșind cu claritate că inculpatul este cel care a trântit partea vătămată la pământ și i-a provocat o tăietură în zona gâtului cu un cutter. Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este cea prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. Prin Decizia penală nr. 147/A/18.X.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva sentinței penale nr. 393 din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Timiș; s-a admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș; s-a desființat în parte sentința primei instanțe și, în rejudecare, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.C.A. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat; s-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

î n baza art. 383 alin. (1) 1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. î n temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, arestul preventiv de la 8 septembrie 2010 la zi. Pentru a decide astfel, s-a reținut că din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul S.C.A. a comis tentativa la infracțiunea de omor calificat reținută în sarcina sa, că starea de fapt și încadrarea juridică reținute de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată (primă instanță) sunt corecte.

S-a mai reținut că, în raport de atitudinea inculpatului, de împrejurările comiterii faptei, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și art. 76 lit. b) C. proc. pen., sens în care, s-a făcut o reindividualizare a pedepsei aplicate acestuia, a majorat cuantumul pedepsei în sensul exigențelor art. 52 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât a recunoscut fapta, a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, a fost de acord să achite despăgubirile în cuantumul solicitat.

Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat - art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. - dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (2), (3) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare. Astfel, din analiza cauzei a rezultat că în mod judicios instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului S.C.A. în săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 - art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. reținută în sarcina sa. Înalta Curte, la rândul său, din propria sa evaluare asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, apreciază că starea de fapt și încadrarea juridică reținute de instanțe, metodele de interpretare, precum și raționamentul de coroborare a acestora sunt de netăgăduit.

În mod corect, s-a reținut că în dimineața de 31 martie 2010, în jurul orelor 09:00, inculpatul, care este o persoană fără locuință ce își duce existența pe raza municipiului Timișoara consumând substanțe halucinogene sub forma aurolacului, se afla pe strada s . din Timișoara și căuta diverse resturi prin pubelele aflate pe stradă. La un moment dat, a încercat să intre într-un magazin de haine pentru a solicita bani de la vânzătoare, martora D.A.I., însă, fiindcă aceasta a reușit să-i blocheze accesul, s-a deplasat apoi pe o alee dintre blocuri, ajungând pe un teren viran situat în spatele blocului, în apropierea școlii din Timișoara. Partea vătămată K.M.S., care locuiește pe str. S. din Timișoara, se afla și ea pe acel teren viran, deoarece își scosese câinele la plimbare.

Inculpatul s-a repezit la partea vătămată, care era cu spatele la el, a apucat-o din spate și a poziționat partea tăioasă a unui cutter (obiect tăietor folosit pentru tăierea cartoanelor și a hârtiei) pe care îl avea în mână pe gâtul părții vătămate, spunându-i că o omoară. Victima s-a zbătut, a încercat să se apere, însă a fost trântită la pământ de către inculpat, care a tăiat-o la gât, provocându-i o tăietură, în zona latero-cervicală de aproximativ 15 cm. î n timpul acesta, în apropiere au ajuns alertați de strigătele victimei și martorii P.D.C. și S.M.A., aceștia reușind să-l desprindă pe inculpat de partea vătămată și să-l rețină în momentul în care a încercat să fugă. Martora K.L., care a observat incidentul din balconul apartamentului său, a sunat la Serviciul de Urgență 112, în timp ce ceilalți doi martori îl imobilizau pe agresor, la fața locului sosind imediat un echipaj de poliție care a imobilizat definitiv inculpatul.

De locul faptei s-a apropiat și martora D.A.I., persoana care, anterior incidentului, a blocat accesul inculpatului în magazin, aceasta presând tăietura părții vătămate cu un prosop până la sosirea ambulanței. Victima a fost condusă la Spitalul Clinic Municipal de Urgență, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru sutura plăgii. În urma agresării sale, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt mai sus expusă a fost stabilită pe baza probatoriului judicios analizat în cauză respectiv: procesele verbale de sesizare din oficiu și cercetare la fața locului, declarațiile părții civile Kovacs Mihaela Sorina, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor S.M.A., K.L., D.A.I.M., K.Z., P.D., raportul de constatare medico-legală din 01 aprilie 2010 al I.M.L.

Timișoara, buletin de analiză nr. 21/2010, raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 27 iulie 2010 al I.M.L. Timișoara, toate coroborate cu declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești. Declarațiile inculpatului se coroborează, în parte, cu declarațiile martorilor K.L., P.D., D.A.I., Ș.M.A., din cuprinsul tuturor acestor declarații reieșind cu claritate că inculpatul este cel care a trântit partea vătămată la pământ și i-a provocat o tăietură în zona gâtului cu un cutter. Martora K.L.

a arătat că în dimineața respectivă, ieșind în balcon pentru a lua niște lucruri, a văzut-o pe partea vătămată cu cățelul, iar în momentul în care a părăsit balconul pentru a lăsa lucrurile, a auzit-o pe aceasta strigând, astfel că s-a întors imediat în balcon și a văzut că partea vătămată era trântită la pământ, iar inculpatul se afla deasupra și îi făcea ceva la gât, ulterior văzând că a tăiat-o. Aceleași aspecte sunt relatate și de martorii P.D. și Ș.M.A., persoane care s-au deplasat la fața locului, fiind alertate de strigătele părții vătămate, care au arătat că partea vătămată era imobilizată la pământ de către inculpat și că acesta i-a aplicat două tăieturi la gât. În același sens este și declarația martorei D.A., care a mai precizat că l-a văzut pe inculpat cu câteva minute de incident și că acesta avea un cutter în mână.

La stabilirea vinovăției inculpatului, în mod corect instanța a avut în vedere declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, că a tăiat-o pe partea vătămată cu cutter-ul în zona gâtului. Totodată, vinovăția inculpatului este atestată și de declarațiile părții vătămare, aceasta arătând că a fost atacată de inculpat în timp ce se afla cu spatele, fiind trântită la pământ, iar apoi tăiată la gât, precum și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără acțiunea inculpatului, aceste leziuni nu s-ar fi produs.

În acest sens au fost avute în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală din 01 aprilie 2010 al I.M.L. Timișoara, din care rezultă că în momentul examinării medico-legale partea vătămată prezenta o plagă prin tăiere de aprox. 15 cm în regiunea cervical antero-lateral stânga, care s-a putut produce prin lovire cu un corp înțepător tăietor, putând data din ziua de 31 martie 20l0 și necesitând pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale. În ceea ce privește susținerea inculpatului, indicată în declarația dată la 31 martie 2010 în sensul că a săvârșit fapta pentru a se apăra, el fiind anterior lovit de trei bărbați si de partea vătămată, aceasta nu este sprijinită de nici una dintre probele administrate în cauză, fiind contrazisă inclusiv de declarațiile ulterioare date de inculpat în cauză.

De asemenea, instanța constată că nici apărarea inculpatului în sensul că a fost anterior agresat de niște tineri, iar partea vătămată s-a nimerit exact în drumul său și a tăiat-o fiindcă striga, nu este verosimilă, neexistând nici o probă care să susțină aceste aspecte. Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul S. a acționat cu intenție indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a aplicat o lovitură cu un obiect înțepător tăietor într-o zonă vitală a corpului. În acest sens, inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care instanța a reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.

În aceste condiții, instanța a dispus în mod corect condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate ținând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul S.C. aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață. În ceea ce privește persoana inculpatului, corect s-a reținut că acesta este o persoană fără locuință, care își duce existența pe raza municipiului Timișoara și consumă frecvent substanțe halucinogene sub forma aurolacului.

Din fișa de cazier judiciar reiese că acesta a suferit o condamnare în Germania, în cursul anului 2007, pentru încălcarea legii privind șederea. Pe parcursul procesului penal, acesta a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei și fiind de acord să achite integral despăgubirile civile solicitate în cauză. Referitor la împrejurările producerii incidentului, se reține că, atât din declarațiile martorilor, cât și din procesul-verbal întocmit de organele de poliție, reiese că inculpatul se afla sub influența produselor halucinogene (aurolac), iar din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 07 iulie 2010 întocmit de I.M.L.

Timișoara reiese că, raportat la fapta săvârșită, inculpatul a avut discernământul diminuat, însă acest aspect, în contextul săvârșirii faptei, nu poate fi reținut ca o circumstanță atenuantă, cum de altfel, a apreciat și instanța de apel care l-a valorificat în operațiunea de individualizare a pedepsei în limitele prevăzute de lege. Totodată, conduita sinceră a inculpatului nu a contribuit în mod esențial la aflarea adevărului în cauză, astfel încât nu poate servi ca suport pentru atenuarea răspunderii penale. Prin urmare, în mod corect au fost înlăturate circumstanțele atenuante, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, apreciindu-se aplicarea acesteia în cuantumul minim prevăzut de lege ca suficientă pentru reeducarea inculpatului și proporțională cu gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, corect s-a apreciat că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate, cuantumul acesteia impunând doar modul de executare corespunzător naturii sale, respectiv în detenție. De asemenea, a individualizat în mod corect pedepsele accesorii și complementare, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii și apoi pe o durată de 3 ani, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să aleagă și să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Întrucât inculpatul a manifestat un dispreț major față de normele penale încălcate, nesocotind una dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală (dreptul la viață), este justificată aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege. Măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical a fost luată în mod just, văzându-se dependența acestuia de solvenți volatili. Tot astfel, latura civilă a cauzei a fost corect soluționată. Cuantumul prejudiciului adus unității spitalicești a fost corect stabilit pe baza decontului de cheltuieli și nu a fost contestat de părți. Referitor la daunele morale, și acestea au fost evaluate corespunzător, în raport de suferința fizică și psihică încercată de partea civilă K.M., suma de 5.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale fiind proporțională cu prejudiciul moral suferit în urma atacului inculpatului.

Despăgubirile pentru prejudiciul material au fost corect acordate, având în vedere achiesarea inculpatului la pretențiile bănești ale părților civile. Și confiscarea corpului delict a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât inculpatul a folosit lama pentru săvârșirea infracțiunii. Pentru aceste considerente, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Văzând dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen., potrivit cărora dispozițiile art. 383 alin. (2) - (4) C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător, urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul cât acesta s-a aflat în stare de deținere începând cu data încarcerării 31 martie 2010 până la data pronunțării prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea recursului inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 147/ A din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2010 la 28 ianuarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2011.