ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 393 din 08

septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 4029/30/2010, în

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și art. 76 lit. b) C.

pen., a condamnat inculpatul S.C.A., fiul lui I. și M., la o pedeapsă de 6

(șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat.

În

baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.

71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.

113 C. pen., a obligat inculpatul S.C.A. să

urmeze

în mod regulat tratament medical până la însănătoșire.

În baza art.

350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art.

88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului

preventiv de la data de 31 martie 2010 la zi.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C.

civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei daune materiale și 5.000

lei daune morale către partea civilă K.M.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 317,090 lei

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență

Timișoara.

î

n baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen. a confiscat de la inculpat o lamă cutter în lungime de 8,5 cm, lățime 1, 7

cm și un mâner de cutter din material plastic de culoare portocalie cu negru,

cu lama ruptă, în lungime de 14 cm și lățime de 2,7 cm, obiecte folosite la

săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc.

pen. a dispus restituirea către inculpat a unei perechi de blue jeans de

culoare albastru și a unei bluze cu mâneci scurte, din material textil de

culoare albă, toate corpuri delicte la dosarul cauzei.

În

baza art. 191 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

A dispus

plata sumei de 963 lei din fondurile M.J. către I.M.L. Timișoara,

reprezentând contravaloarea expertizelor

medico-legale efectuate în cauză.

A luat act că părțile nu au solicitat

cheltuieli judiciare.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că

în dimineața de 31 martie 2010, în jurul orelor 09:00,

inculpatul, care este o persoană fără locuință ce își duce existența pe raza

municipiului Timișoara consumând substanțe halucinogene sub forma aurolacului,

se afla pe strada

s

telelor din

Timișoara și căuta diverse resturi prin pubelele aflate pe stradă.

La un moment

dat, a încercat să intre într-un magazin de haine pentru a solicita bani de la

vânzătoare, martora D.A.I., însă, fiindcă aceasta a reușit să-i blocheze

accesul, s-a deplasat apoi pe o alee dintre blocuri, ajungând pe un teren viran

situat în spatele blocului, în apropierea școlii din Timișoara.

Partea

vătămată K.M.S., care locuiește pe str.Stelelor din

Timișoara, se afla și ea pe acel teren viran, deoarece își scosese

câinele la plimbare.

Inculpatul

s-a repezit la partea vătămată, care era cu spatele la el, a apucat-o din spate

și a poziționat partea tăioasă a unui cutter (obiect tăietor folosit pentru

tăierea cartoanelor și a hârtiei) pe care îl avea în mână pe gâtul părții

vătămate, spunându-i că o omoară.

Victima

s-a zbătut, a încercat să se apere, însă a fost trântită la pământ de către

inculpat, care a tăiat-o la gât, provocându-i o tăietură, în zona

latero-cervicală de aproximativ 15 cm.

î

n timpul acesta, în apropiere au ajuns alertați de

strigătele victimei și martorii P.D.C. și S.M.A., aceștia reușind să-l

desprindă pe inculpat de partea vătămată și să-l rețină în momentul în care a

încercat să fugă.

Martora K.L., care a observat incidentul din balconul apartamentului

său, a sunat la Serviciul de Urgență

112, în timp ce ceilalți doi martori îl imobilizau pe agresor, la fața locului

sosind imediat un echipaj de poliție care a imobilizat definitiv inculpatul.

De locul

faptei s-a apropiat și martora D.A.I., persoana care, anterior incidentului, a

blocat accesul inculpatului în magazin, aceasta presând tăietura părții

vătămate cu un prosop până la sosirea ambulanței.

Victima a fost

condusă la Spitalul Clinic Municipal de Urgență, unde a fost supusă unei

intervenții chirurgicale pentru sutura plăgii.

În urma agresării sale, partea vătămată a suferit leziuni

care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale.

S-a

mai reținut că

la

stabilirea vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile date

de acesta pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând, atât în

declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării

judecătorești, că a tăiat-o pe partea vătămată cu cutter-ul în zona gâtului,

precum și cu declarațiile martorilor K.L., P.D., D.A.I., Ș.M.A., din cuprinsul

tuturor acestor declarații reieșind cu claritate că inculpatul este cel care a

trântit partea vătămată la pământ și i-a provocat o tăietură în zona gâtului cu

un cutter.

Încadrarea

juridică dată faptei comise de inculpat este cea prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.

Prin Decizia

penală nr. 147/A/18.X.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva sentinței penale nr.

393 din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Timiș; s-a

admis apelul declarat împotriva

aceleiași sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș; s-a desființat în

parte sentința primei instanțe și, în rejudecare, în baza art. 20 raportat la

art. 174 alin. (1) și la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului S.C.A. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni

închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat; s-au

menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

î

n baza art.

383 alin. (1)

1

raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

î

n temeiul

art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, arestul preventiv de la 8

septembrie 2010 la zi.

Pentru

a decide astfel, s-a reținut că

din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice

îndoială rezonabilă, că inculpatul S.C.A. a comis tentativa la infracțiunea de

omor calificat reținută în sarcina sa, că starea de fapt și încadrarea juridică

reținute de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a

probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal,

respectiv urmărire penală și judecată (primă instanță) sunt corecte.

S-a mai reținut că, în raport de atitudinea inculpatului, de

împrejurările comiterii faptei, nu se justifică reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și art. 76 lit. b)

C. proc. pen., sens în care, s-a făcut o reindividualizare a pedepsei aplicate

acestuia, a majorat cuantumul pedepsei în sensul exigențelor art. 52 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei

aplicate, întrucât a recunoscut fapta, a avut o atitudine corespunzătoare pe

parcursul procesului penal, a fost de acord să achite despăgubirile în

cuantumul solicitat.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma

motivului de recurs invocat de inculpat - art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. - dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (2), (3)

C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând a

o menține ca atare.

Astfel, din analiza cauzei a rezultat că în mod judicios

instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului S.C.A. în săvârșirea

infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.

20 - art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. reținută în sarcina sa.

Înalta Curte, la rândul său, din propria sa evaluare asupra

tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, apreciază că starea de fapt

și încadrarea juridică reținute de instanțe, metodele de interpretare, precum

și raționamentul de coroborare a acestora sunt de netăgăduit.

În mod

corect, s-a reținut că în

dimineața de 31 martie 2010, în jurul orelor 09:00, inculpatul, care

este o persoană fără locuință ce își duce existența pe raza municipiului

Timișoara consumând substanțe halucinogene sub forma aurolacului, se afla pe

strada

s

. din Timișoara și căuta

diverse resturi prin pubelele aflate pe stradă.

La un moment

dat, a încercat să intre într-un magazin de haine pentru a solicita bani de la

vânzătoare, martora D.A.I., însă, fiindcă aceasta a reușit să-i blocheze

accesul, s-a deplasat apoi pe o alee dintre blocuri, ajungând pe un teren viran

situat în spatele blocului, în apropierea școlii din Timișoara.

Partea

vătămată K.M.S., care locuiește pe str. S. din Timișoara, se afla și ea pe acel

teren viran, deoarece își scosese câinele la plimbare.

Inculpatul

s-a repezit la partea vătămată, care era cu spatele la el, a apucat-o din spate

și a poziționat partea tăioasă a unui cutter (obiect tăietor folosit pentru

tăierea cartoanelor și a hârtiei) pe care îl avea în mână pe gâtul părții

vătămate, spunându-i că o omoară.

Victima s-a

zbătut, a încercat să se apere, însă a fost trântită la pământ de către

inculpat, care a tăiat-o la gât, provocându-i o tăietură, în zona

latero-cervicală de aproximativ 15 cm.

î

n timpul

acesta, în apropiere au ajuns alertați de strigătele victimei și martorii P.D.C.

și S.M.A., aceștia reușind să-l desprindă pe inculpat de partea vătămată și

să-l rețină în momentul în care a încercat să fugă.

Martora K.L.,

care a observat incidentul din balconul apartamentului său, a sunat la

Serviciul de Urgență

112,

în timp ce

ceilalți doi martori îl imobilizau pe agresor, la fața locului sosind imediat

un echipaj de poliție care a imobilizat definitiv inculpatul.

De

locul faptei s-a apropiat și martora D.A.I., persoana care, anterior

incidentului, a blocat accesul inculpatului în magazin, aceasta presând

tăietura părții vătămate cu un prosop până la sosirea ambulanței.

Victima

a fost condusă la Spitalul Clinic Municipal de Urgență, unde a fost supusă unei

intervenții chirurgicale pentru sutura plăgii.

În urma agresării sale, partea vătămată a suferit leziuni

care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt mai sus expusă a fost stabilită pe baza

probatoriului judicios analizat în cauză respectiv: procesele verbale de sesizare

din oficiu și cercetare la fața locului, declarațiile părții civile Kovacs

Mihaela Sorina, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor S.M.A., K.L.,

D.A.I.M., K.Z., P.D., raportul de constatare medico-legală din 01 aprilie 2010

al I.M.L. Timișoara, buletin de analiză nr. 21/2010, raport de expertiză

medico-legală psihiatrică din 27 iulie 2010 al I.M.L. Timișoara, toate

coroborate cu declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal atât

în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești.

Declarațiile inculpatului se coroborează, în parte, cu

declarațiile martorilor K.L., P.D., D.A.I., Ș.M.A., din cuprinsul tuturor

acestor declarații reieșind cu claritate că inculpatul este cel care a trântit

partea vătămată la pământ și i-a provocat o tăietură în zona gâtului cu un

cutter.

Martora K.L. a arătat că în dimineața respectivă, ieșind în

balcon pentru a lua niște lucruri, a văzut-o pe partea vătămată cu cățelul, iar

în momentul în care a părăsit balconul pentru a lăsa lucrurile, a auzit-o pe

aceasta strigând, astfel că s-a întors imediat în balcon și a văzut că partea

vătămată era trântită la pământ, iar inculpatul se afla deasupra și îi făcea

ceva la gât, ulterior văzând că a tăiat-o.

Aceleași aspecte sunt relatate și de martorii P.D. și Ș.M.A.,

persoane care s-au deplasat la fața locului, fiind alertate de strigătele

părții vătămate, care au arătat că partea vătămată era imobilizată la pământ de

către inculpat și că acesta i-a aplicat două tăieturi la gât.

În același sens este și declarația martorei D.A., care a mai

precizat că l-a văzut pe inculpat cu câteva minute de incident și că acesta

avea un cutter în mână.

La stabilirea vinovăției inculpatului, în mod corect

instanța a avut în vedere declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului

penal, acesta recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale,

cât și în faza cercetării judecătorești, că a tăiat-o pe partea vătămată cu

cutter-ul în zona gâtului.

Totodată,

vinovăția inculpatului este atestată

și de declarațiile părții vătămare, aceasta arătând că a fost atacată de

inculpat în timp ce se afla cu spatele, fiind trântită la pământ, iar apoi

tăiată la gât, precum și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de

acesta și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind

evident că fără acțiunea inculpatului, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În

acest sens au fost avute în vedere concluziile raportului de constatare

medico-legală din 01 aprilie 2010 al I.M.L. Timișoara, din care rezultă că în

momentul examinării medico-legale partea vătămată prezenta o plagă prin tăiere

de aprox. 15 cm în regiunea cervical antero-lateral stânga, care s-a putut

produce prin lovire cu un corp înțepător tăietor, putând data din ziua de 31

martie 20l0 și necesitând pentru vindecare 14 zile de îngrijiri

medicale.

În ceea ce

privește susținerea inculpatului, indicată în declarația dată la 31 martie 2010

în sensul că a săvârșit fapta pentru a se apăra, el fiind anterior lovit de

trei bărbați si de partea vătămată, aceasta nu este sprijinită de nici una

dintre probele administrate în cauză, fiind contrazisă inclusiv de declarațiile

ulterioare date de inculpat în cauză.

De asemenea,

instanța constată că nici apărarea inculpatului în sensul că a fost anterior

agresat de niște tineri, iar partea vătămată s-a nimerit exact în drumul său și

a tăiat-o fiindcă striga, nu este verosimilă, neexistând nici o probă care să

susțină aceste aspecte.

Sub aspectul

laturii subiective, se reține că inculpatul S. a acționat cu intenție

indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente

periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a aplicat o lovitură cu un

obiect înțepător tăietor într-o zonă vitală a corpului. În acest sens, inculpatul

a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și

chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el

a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care instanța a reținut

intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.

În aceste

condiții, instanța a dispus în mod corect condamnarea inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate ținând seama de criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fapta

săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele

sale numitul S.C. aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la

ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.

În

ceea ce privește persoana inculpatului, corect s-a reținut că acesta este o

persoană fără locuință, care își duce existența pe raza municipiului Timișoara

și consumă frecvent substanțe halucinogene sub forma aurolacului. Din fișa de

cazier judiciar reiese că acesta a suferit o condamnare în Germania, în cursul

anului 2007, pentru încălcarea legii privind șederea. Pe parcursul procesului

penal, acesta a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei și

fiind de acord să achite integral despăgubirile civile solicitate în cauză.

Referitor la împrejurările producerii incidentului, se reține

că, atât din declarațiile martorilor, cât și din procesul-verbal întocmit de

organele de poliție, reiese că inculpatul se afla sub influența produselor

halucinogene (aurolac), iar din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică

din 07 iulie 2010 întocmit de I.M.L. Timișoara reiese că, raportat la fapta

săvârșită, inculpatul a avut discernământul diminuat,

însă acest aspect, în contextul

săvârșirii faptei, nu poate fi reținut ca o circumstanță atenuantă, cum de

altfel, a apreciat și instanța de apel care l-a valorificat în operațiunea de

individualizare a pedepsei în limitele prevăzute de lege.

Totodată,

conduita sinceră a inculpatului nu a contribuit în mod esențial la aflarea

adevărului în cauză, astfel încât nu poate servi ca suport pentru atenuarea

răspunderii penale.

Prin urmare, în mod

corect au fost înlăturate circumstanțele atenuante, inculpatul fiind condamnat

la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, apreciindu-se aplicarea acesteia

în cuantumul minim prevăzut de lege ca suficientă pentru reeducarea

inculpatului și proporțională cu gradul de pericol social al faptei și al

făptuitorului.

Referitor la

modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, corect s-a

apreciat că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare să fie executată în regim

privativ de libertate, cuantumul acesteia impunând doar modul de executare

corespunzător naturii sale, respectiv în detenție.

De asemenea, a

individualizat în mod corect pedepsele accesorii și complementare, interzicând

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii

și apoi pe o durată de 3

ani, deoarece prin săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să aleagă și să fie ales

în autoritățile publice sau în funcții elective

publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de

stat. Întrucât inculpatul

a manifestat un dispreț major față de normele

penale încălcate, nesocotind una dintre cele mai importante valori sociale

ocrotite de legea penală (dreptul la viață), este justificată aplicarea

pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege.

Măsura de siguranță a

obligării inculpatului la tratament medical a fost luată în mod just,

văzându-se dependența acestuia de solvenți volatili.

Tot astfel, latura

civilă a cauzei a fost corect soluționată.

Cuantumul prejudiciului

adus unității spitalicești a fost corect stabilit pe baza decontului de

cheltuieli și nu a fost contestat de părți.

Referitor la daunele

morale, și acestea au fost evaluate corespunzător, în raport de suferința

fizică și psihică încercată de partea civilă K.M., suma de 5.000 lei acordată

cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale fiind proporțională cu

prejudiciul moral suferit în urma atacului inculpatului.

Despăgubirile pentru

prejudiciul material au fost corect acordate, având în vedere achiesarea

inculpatului la pretențiile bănești ale părților civile.

Și confiscarea corpului delict a fost dispusă cu respectarea

dispozițiilor legale,

întrucât

inculpatul a folosit lama pentru săvârșirea infracțiunii.

Pentru aceste considerente, cum nici din oficiu nu s-au ivit

motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva

Deciziei penale nr. 147/A din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Văzând dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc.

pen., potrivit cărora dispozițiile art. 383 alin. (2) - (4) C. proc. pen. se

aplică în mod corespunzător, urmează a deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul cât acesta s-a aflat în stare de deținere începând cu data

încarcerării 31 martie 2010 până la data pronunțării prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea recursului

inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 147/ A din 18

octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2010 la

28 ianuarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2011.