ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3695/2011

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95 din 23 februarie 2011, pronunțată în Dosar nr. 4761/30/2010, Tribunalul Timiș, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul I.I.D., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, cu executare în regim de deținere, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 14 și art. 16

1

C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.300 euro cu titlu de daune materiale și 16.700 euro cu titlu de daune morale către partea civilă D.A.C..

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 4.259,81 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara.

În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele:

În cursul anului 2009 partea vătămată D.A.C. a avut o relație de câteva luni cu sora inculpatului, I.M.. Ulterior terminării acelei relații, inculpatul I.I.D. a rămas prieten cu partea vătămată, vizitându-se atât acasă, cât și la serviciu, și petrecând împreună revelionul 2009 - 2010 în locuința părții vătămate, împreună și cu prietena inculpatului, U.C..

Cu această ocazie, așa cum a arătat atât inculpatul, cât și prietena sa, ar fi existat un anumit incident între aceasta și partea vătămată în sensul că partea vătămată i-ar fi făcut avansuri de natură sexuală la un moment dat în timp ce inculpatul dormea, avansuri care însă nu au avut niciun fel de concretizare. Prietena inculpatului a povestit acestuia aceste aspecte după vreo 2 săptămâni de la incident.

În după-amiaza zilei de 08 februarie 2010, în urma unei discuții telefonice între partea vătămată și inculpat, acesta s-a deplasat la locul de muncă al părții vătămate - un teren de minifotbal cu bar de pe strada L. - pentru a mai sta de vorbă. Inculpatul avea asupra sa un cuțit, purtarea acestuia fiind motivată de inculpat prin faptul că avusese cu câteva zile înainte un incident cu un interlop zis "D." și dorea să-l sperie pe acesta, daca l-ar fi întâlnit. Inculpatul a stat împreună cu partea vătămată de la orele 18 - 19 până în jurul orelor 1,00 - 1,30 noaptea, când partea vătămată a terminat programul, în acest timp partea vătămată văzând că inculpatul are asupra sa un cuțit de bucătărie.

La terminarea programului, cei doi au mers împreună la locuința părții vătămate pentru a mai sta de vorbă și pentru ca inculpatul să aștepte și terminarea programului de lucru de către prietena sa, aceasta lucrând la un magazin alimentar din apropiere.

La locuința părții vătămate, pe fondul unor discuții contradictorii, având și impresia că partea vătămată intenționează să-l lovească, inculpatul I. și-a pierdut cumpătul și i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în piept. Partea vătămată s-a speriat și s-a refugiat în baie, strigând după ajutor, iar inculpatul, speriat și el de cele întâmplate, a părăsit în grabă apartamentul victimei. Inculpatul a aruncat cuțitul într-un tomberon de gunoi și s-a dus să-și ia prietena de la magazinul de unde lucra, pe la orele 4,00 - 5,00, fără a-i povesti însă la acel moment ce se întâmplase, relatându-i aceste aspecte doar după amiază.

După fuga inculpatului, partea vătămată a ieșit pe holul blocului și a strigat după ajutor, fiind auzit de vecinul său, C.E.O., care a apelat Serviciul de Urgență 112, precum și de vecinul S.P.A., care l-a și dus la spitalul județean cu autoturismul propriu.

La internare, părții vătămate i s-a stabilit diagnosticul de plagă înjunghiată toracică, hemotorax drept, fiind supusă unei intervenții chirurgicale. Leziunile suferite au pus viața părții vătămate în pericol și au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.

La stabilirea acestei situații de fapt, instanța a avut în vedere în primul rând declarațiile date de inculpatul I.D. pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, arătând că, pe fondul unor discuții în contradictoriu cu privire la incidentul de la revelion și cu privire la sora sa, pe care partea vătămată o tot înjura, având la un moment dat impresia că partea vătămată intenționează să-l lovească, a lovit partea vătămată cu cuțitul de bucătărie pe care îl avea asupra sa în zona pieptului, iar apoi, în momentul în care acesta a fugit în baie, a fugit și el din apartament, fiind speriat. A arătat că a aruncat cuțitul într-un tomberon din apropiere.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 110/A din 20 iunie 2011 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul I.I.D. a declarat recurs.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul modalității de executare, prin aplicarea art. 86

1

C. pen.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au avut în vedere scopul pedepsei, apreciind corect că acesta poate fi atins numai prin executarea în regim privativ de libertate.

Astfel, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor, precum și la datele ce caracterizează persoana acestuia, instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

În ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, o atitudinea de recunoaștere și de regret a faptei, acestea au fost valorificate prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului I.I.D. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.

Procesat de GGC - CL