ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

]

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 213 din 8 martie

2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20

rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., a

fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, ca urmare a

săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen., nu i s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, de la 10 noiembrie 2010 la zi.

S-a luat act că

partea vătămată L.F.G. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 346

C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 998

C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență "B.A." și inculpatul a fost obligat la plata sumei

de 1741,90 RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată

L.F.G. a cuțitului cu mâner de lemn și lamă de 14 centimetri, ridicat de la

inculpat în data de 31 octombrie 2010, aflat în custodia Direcției Generale de

Poliție a Municipiului București.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate

statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că potrivit actului de sesizare, la data

de 31 octombrie 2010, numitul L.F.G. în vârstă de 22 ani a fost internat la

Spitalul Clinic de Urgență „Prof. dr. B.A." cu diagnosticul „Agresiune;

plagă penetrantă regiunea mamelonară stângă produsă prin înjunghiere;

pneumotorax stâng; insuficiență respiratorie acut plagă superficială regiunea

cervicală posterioară stângă; excoriații umăr stâng".

Conform Raportului

medico-legal „Din documentația medicală prezentată, precum și din examinare,

rezultă că numitul L.F.G. prezintă leziuni traumatice (plagă postero-cervicală

stângă și mamelonară stângă și excoriafie umăr stâng) care se puteau produce

prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar); pot data

din 31 octombrie 2010. Așa cum sunt descrise leziunile traumatice în F.O.,

plaga mamelonară stângă, prin caracterul penetrant și necesitatea intervenției

chirurgicale, a pus în primejdie viața victimei. Nu se pot face alte aprecieri

obiective medico-legale asupra obiectului vulnerant, în absența descrierii

detaliate a plăgilor la examenul local (unghiuri, profunzime) din F.O.

Sângele recoltat de

la numitul L.F.G. aparține grupei 0,Rh (D) pozitiv, iar saliva aparține unui

individ secretor de grupă 0.

Necesită 14 - 16

(paisprezece - șaisprezece) zile îngrijiri medicale, în condițiile unei

evoluții favorabile."

Tratamentul acordat

și evoluția favorabilă au permis externarea pacientului la data de 4 noiembrie

2010.

Din probele

administrate a rezultat că autorul acestei agresiuni este inculpatul I.A. iar

aceasta s-a petrecut în locuința părții vătămate L.F.G., care, la data de 31

octombrie 2010 îi invitase la reședința sa pe inculpat și pe martorul A.A.C.

Aici, cei trei au ascultat muzică dar au consumat și substanțe etnobotanice,

ajungând într-o stare euforică, așa cum rezultă din declarațiile acestora.

În acest context,

inculpatul I.A. a luat din bucătăria locuinței respective un cuțit de mari

dimensiuni și a început să scrie cu un marker pe lama acestuia; la un anumit

moment, între inculpatul I.A. și partea vătămată L.F.G. a izbucnit o altercație

iar acesta din urmă a fost lovit în mod repetat cu cuțitul respectiv în zona

cervicală și zona toracică.

În continuare, L.F.G.

a părăsit locuința, același lucru facându-l și agresorul. Intervenția unui

echipaj de poliție l-a făcut pe inculpatul I.A. să-și provoace leziuni cu

același obiect vulnerant, multiple plăgi superficiale înțepate în flancul

abdominal drept și cervical dreapta, dar și plăgi înjunghiate în zona

hemitoracelui anterior stâng, diagnosticate încă de la prima examinare ca fiind

rezultatul unei autoagresiuni.

În cursul urmăririi

penale, inculpatul I.A. a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând

agresiunea comisă și susținând că nu își explică de ce s-a consemnat de către

lucrătorii de poliție că ar fi declarat că se numește I.A. întrucât el ar fi

declarat că se numește L.F.G.

Fără a putea oferi o

explicație logică și pertinentă a actelor de agresiune față de L.F.G. și a

autoagresiunii, inculpatul I.A. a susținut că, pe fondul consumului de

substanțe pe care le considera energizante, i s-a părut că prietenii săi vor ca

el să se sinucidă și că nu a dorit să moară singur astfel încât a încercat să

suprime și viața prietenului său.

Analiza apărărilor

inculpatului s-a axat în principal pe aspectele ce țin de latura subiectivă cu

care a acționat inculpatul I.A. și mai puțin pe elementele definitorii pentru

latura obiectivă ale unei infracțiuni împotriva vieții, demonstrate indubitabil

de materialul probator administrat.

Astfel, inculpatul a

declarat că după consumul unor substanțe comercializate sub denumirea de

„F.M.C." a avut senzația transformării sale într-o „entitate" iar

lovirea cu cuțitul a prietenului său L.F.G. s-a produs pe fondul acestei stări

speciale determinate de consumul substanței respective, autorul agresiunii

afirmând că a avut convingerea că victimei nu i se poate întâmpla nimic.

Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. x precizează în concluziile sale că una din

probe conține clorură de sodiu iar în plicurile și fragmentele de plicuri s-au

pus în evidență substanțe cu o structură chimică asemănătoare amfetaminelor,

fără însă a se încadra în această clasă sau în vreuna din categoriile de substanțe

a căror circulație sau deținere este reglementată de Legea nr. 143/2000 cu

modificările ulterioare.

Semnificativă din

acest punct de vedere este și declarația inculpatului din data de 10 noiembrie

2010, dată în fața instanței de judecată, în care acesta arată că obișnuia să

consume acest gen de substanțe de peste 5 luni iar efectul acestora era de

regulă unul stimulator, energizant, fără a-l determina la comiterea de fapte

antisociale.

Declarațiile

inculpatului se coroborează cu concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică privind conținutul substanței consumate dar și cu Raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică nr. y care a stabilit că I.A., deși

prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv „păstrează

capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale

și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este

cercetat."

Discernământul

păstrat al inculpatului, contactul cu realitatea obiectivă din jurul său este

demonstrat inclusiv de actul de autoagresiune comis după încercarea de

suprimare a vieții victimei; I.A. a realizat în acele momente gravitatea faptei

sale și a încercat prin autolezionarea să se eschiveze, cel puțin pentru o

perioadă de timp, de tragerea sa la răspundere penală.

Din cuprinsul

procesului-verbal redactat de lucrătorii Secției 16 Poliție nu rezultă însă că

datele de identificare ale fratelui inculpatului ar fi fost furnizate de I.A.;

conținutul acestui document se coroborează cu declarația martorului A.A.C. care

a precizat că, din eroare, a furnizat poliției datele de identificare a

fratelui inculpatului, persoană pe care o cunoaște personal. Martorul a

precizat de asemenea că era sub influența substanțelor consumate împreună cu

inculpatul și partea vătămată dar și a întregului eveniment, aceștia fiind

factorii care au generat de altfel posibila eroare.

Pentru reținerea

acestei situații de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de

probă: proces-verbal de cercetare a locului faptei și planșa foto; copii ale

foilor de observație și ale actelor medicale privind pe L.F.G. și I.A.; Raport

medico-legal; raport de constatare tehnico-științifică nr. z; raport de

constatare tehnico-științifică nr. x; raport de expertiză medico-legală

psihiatrică nr. y; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor;

declarațiile inculpatului.

În faza judecății,

anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul a învederat că este de

acord să fie judecat în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., exclusiv

pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale și că

recunoaște în totalitate faptele reținute în cuprinsul actului de sesizare a

instanței. Acesta, față de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a

învederat că nu dorește să dea o declarație cu privire la fapta pentru care s-a

dispus trimiterea sa în judecată, menținându-și declarațiile date în faza

urmăririi penale.

Analizând ansamblul

materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, având în

vedere și poziția inculpatului, exprimată la termenul din 4 martie 2011, dar și

celelalte dispoziții legale incidente, Tribunalul a reținut că la data de 31

octombrie 2010, în timp ce se afla împreună cu martorul A.A.C. și partea

vătămată L.F.G. la domiciliul acesteia din urmă din sectorul 4 al municipiului

București, inculpatul, luând-o prin surprindere pe partea vătămată, i-a aplicat

acesteia mai multe lovituri, în zona postero-cervicală, mamelonară stângă și a

umărului stâng, cu un cuțit pe care, în prealabil, îl luase din bucătăria părții

vătămate, prin plaga din zona mamelonară stângă punând în pericol viața părții

vătămate. Faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul părții

vătămate este menționat atât de către partea vătămată cât și de martorul A.A.C.

În ceea ce-l privește

pe inculpat, acesta a recunoscut în faza de urmărire penală că a aplicat o

lovitură cu cuțitul părții vătămate, menționând că nu își amintește dacă a

aplicat-o și pe a doua (declarația din data de 10 noiembrie 2010, dată în fața

judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării

preventive, arată că își amintește că a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul

după gât, dar că nu își amintește dacă i-a mai aplicat o lovitură de cuțit).

În faza judecății, a

menționat că este de acord cu situația de fapt reținută prin actul de sesizare,

prin urmare, și cu privire la faptul aplicării a mai multe lovituri.

Tribunalul a apreciat

că fapta inculpatului din data de 31 octombrie 2010, de a-i fi aplicat părții

vătămate mai multe lovituri, în zona postero-cervicală, mamelonară stângă și a

umărului stâng, cu un cuțit pe care, în prealabil, îl luase din bucătăria

părții vătămate, prin plaga din zona mamelonară stângă punând în pericol viața

părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.

Tribunalul a apreciat

că față de faptul că inculpatul a aplicat lovituri cu un cuțit, apt să producă

decesul victimei, față de zona vizată de una dintre loviturile acestuia (este

vorba despre lovitura aplicată în zona mamelonară stângă) și gravitatea

loviturii, care a făcut necesară, pentru împiedicarea survenirii decesului

părții vătămate, o intervenție chirurgicală, atitudinea subiectivă a acestuia

față de producerea rezultatului constând în producerea decesului părții

vătămate, a fost aceea specifică cel puțin unei intenții indirecte, inculpatul

acceptând posibilitatea producerii decesului acesteia. Fapta a rămas în forma

tentativei, rezultatul neproducându-se datorită intervenției prompte și corecte

a cadrelor medicale.

Pentru determinarea

minimului și maximului special incidente în cauză, Tribunalul a avut în vedere

mai întâi dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen., care prevede că tentativa se

sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea

maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată (prin urmare, în cazul

de față, cu o pedeapsă cuprinsă între 5 și 10 ani), iar apoi dispozițiile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., privind reducere cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Instanța a reținut în

beneficiul inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., ca urmare a bunei conduite avute anterior săvârșirii

acestei fapte, concluzie fundamentată pe lipsa antecedentelor penale, dar și a

atitudinii sincere avute de acesta pe parcursul procesului și, în mod deosebit,

în fața instanței de judecată.

Având în vedere

gravitatea faptei inculpatului, valoarea socială extrem de importantă căreia

acesta i-a adus atingere, decesul părții vătămate nesurvenind doar grație

promptitudinii intervenției medicilor și profesionalismului acestora,

Tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 3 ani este aptă să îndeplinească funcția

de prevenție, generală și specială, dar și rolul de mijloc de reeducare a

condamnatului, prevăzut de art. 52 C. pen. O pedeapsă mai blândă ar fi de

natură să creeze sentimentul slăbirii protecției pe care autoritățile statului

înțeleg să o acorde vieții ca drept fundamental de cea mai mare importanță al

omului.

Pentru aceste motive,

Tribunalul nu a avut în vedere reconcilierea intervenită între partea vătămată

și inculpat și a apreciat că este nejustificată aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., sau, cu atât mai puțin, art. 81 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul I.A., criticând-o pentru netemeinicie sub

aspectul individualizării pedepsei, solicitând față de atitudinea sinceră,

reindividualizarea sancțiunii aplicate de instanța de fond, prin reducerea acesteia

sub minimul special.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 169/A din 11 mai 2011 a

respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A., împotriva Sentinței

penale nr. 213 din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală.

A menținut starea de

arest preventiv a inculpatului și a dedus prevenția de la 10 noiembrie 2010 la

zi.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că hotărârea primei instanțe este nu numai legală și

temeinică, ci și motivată în mod amplu și convingător, atât în ceea ce privește

analiza probelor administrate și stabilirea situației de fapt, cât și în ceea

ce privește individualizarea pedepsei.

S-a constatat că

instanța de fond a dat deja relevanță tuturor aspectelor favorabile invocate în

susținerea apelului, întrucât, făcând aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., instanța a reținut și circumstanțe atenuante judecătorești în temeiul

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., având în vedere în acest sens lipsa

antecedentelor penale, atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul

procesului penal, vârsta tânără a acestuia și a stabilit deja o pedeapsă sub

minimul special, astfel cum a fost redus în temeiul art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

Prin raportare la

gravitatea deosebită a faptei și împrejurările în care a fost comisă (pe fondul

consumului de etnobotanice), reducerea în mai mare măsură a pedepsei apare ca

nejustificată.

În acord cu instanța

de fond, având în vedere circumstanțele reale mai sus-menționate, și instanța

de apel a apreciat ca nerelevantă atitudinea manifestată de către partea

vătămată, care a declarat că l-a iertat pe inculpat, acesta fiind prietenul

său.

Dimpotrivă, prietenia

cu victima capătă o conotație defavorabilă inculpatului căci, în ciuda relației

apropiate, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuțit de dimensiuni

mari în zone anatomice vitale, punându-i viața în primejdie.

S-a mai reținut că în

ciuda atitudinii constante de recunoaștere a comiterii faptei, totuși

inculpatul nu a manifestat un real regret, având tendința de a minimaliza

gravitatea acesteia și consecințele sale, ca și consecințele consumului de

„etnobotanice", inculpatul fiind consumator de circa 5 luni.

Din aceste motive, a

constatat Curtea de Apel București că înscrisurile în circumstanțiere depuse în

fața instanței de apel, ce conțin bune referințe la adresa inculpatului, nu pot

conduce ele singure la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea acesteia în regim de detenție.

Împotriva Deciziei

penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, a declarat recurs inculpatul I.A., cauza fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți sub nr. 10478/3/2011.

La termenul de

judecată din data de 26 septembrie 2011, când Înalta Curte a acordat cuvântul

la dezbateri, recurentul inculpat I.A., în mod expres și personal în fața

Înaltei Curți a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva

Deciziei penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Înalta Curte, în raport

cu dispozițiile 385

4

C. proc. pen., față de declarația de retragere

a recursului formulată de recurentul inculpat I.A., în mod expres și personal,

în condițiile art. 368 și art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod

corespunzător, va lua act de declarația de voință a recurentului inculpat I.A.

Conform art. 192

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul inculpat I.A. va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 169/A din

11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10

noiembrie 2010 la 26 septembrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2011.