ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2011

] Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 213 din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., nu i s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 10 noiembrie 2010 la zi. S-a luat act că partea vătămată L.F.G. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "B.A." și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1741,90 RON reprezentând despăgubiri civile. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată L.F.G. a cuțitului cu mâner de lemn și lamă de 14 centimetri, ridicat de la inculpat în data de 31 octombrie 2010, aflat în custodia Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit actului de sesizare, la data de 31 octombrie 2010, numitul L.F.G. în vârstă de 22 ani a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. dr. B.A." cu diagnosticul „Agresiune; plagă penetrantă regiunea mamelonară stângă produsă prin înjunghiere; pneumotorax stâng; insuficiență respiratorie acut plagă superficială regiunea cervicală posterioară stângă; excoriații umăr stâng". Conform Raportului medico-legal „Din documentația medicală prezentată, precum și din examinare, rezultă că numitul L.F.G.

prezintă leziuni traumatice (plagă postero-cervicală stângă și mamelonară stângă și excoriafie umăr stâng) care se puteau produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar); pot data din 31 octombrie 2010. Așa cum sunt descrise leziunile traumatice în F.O., plaga mamelonară stângă, prin caracterul penetrant și necesitatea intervenției chirurgicale, a pus în primejdie viața victimei. Nu se pot face alte aprecieri obiective medico-legale asupra obiectului vulnerant, în absența descrierii detaliate a plăgilor la examenul local (unghiuri, profunzime) din F.O. Sângele recoltat de la numitul L.F.G.

aparține grupei 0,Rh (D) pozitiv, iar saliva aparține unui individ secretor de grupă 0. Necesită 14 - 16 (paisprezece - șaisprezece) zile îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile." Tratamentul acordat și evoluția favorabilă au permis externarea pacientului la data de 4 noiembrie 2010. Din probele administrate a rezultat că autorul acestei agresiuni este inculpatul I.A. iar aceasta s-a petrecut în locuința părții vătămate L.F.G., care, la data de 31 octombrie 2010 îi invitase la reședința sa pe inculpat și pe martorul A.A.C. Aici, cei trei au ascultat muzică dar au consumat și substanțe etnobotanice, ajungând într-o stare euforică, așa cum rezultă din declarațiile acestora. În acest context, inculpatul I.A.

a luat din bucătăria locuinței respective un cuțit de mari dimensiuni și a început să scrie cu un marker pe lama acestuia; la un anumit moment, între inculpatul I.A. și partea vătămată L.F.G. a izbucnit o altercație iar acesta din urmă a fost lovit în mod repetat cu cuțitul respectiv în zona cervicală și zona toracică. În continuare, L.F.G. a părăsit locuința, același lucru facându-l și agresorul. Intervenția unui echipaj de poliție l-a făcut pe inculpatul I.A. să-și provoace leziuni cu același obiect vulnerant, multiple plăgi superficiale înțepate în flancul abdominal drept și cervical dreapta, dar și plăgi înjunghiate în zona hemitoracelui anterior stâng, diagnosticate încă de la prima examinare ca fiind rezultatul unei autoagresiuni.

În cursul urmăririi penale, inculpatul I.A. a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând agresiunea comisă și susținând că nu își explică de ce s-a consemnat de către lucrătorii de poliție că ar fi declarat că se numește I.A. întrucât el ar fi declarat că se numește L.F.G. Fără a putea oferi o explicație logică și pertinentă a actelor de agresiune față de L.F.G. și a autoagresiunii, inculpatul I.A. a susținut că, pe fondul consumului de substanțe pe care le considera energizante, i s-a părut că prietenii săi vor ca el să se sinucidă și că nu a dorit să moară singur astfel încât a încercat să suprime și viața prietenului său. Analiza apărărilor inculpatului s-a axat în principal pe aspectele ce țin de latura subiectivă cu care a acționat inculpatul I.A.

și mai puțin pe elementele definitorii pentru latura obiectivă ale unei infracțiuni împotriva vieții, demonstrate indubitabil de materialul probator administrat. Astfel, inculpatul a declarat că după consumul unor substanțe comercializate sub denumirea de „F.M.C." a avut senzația transformării sale într-o „entitate" iar lovirea cu cuțitul a prietenului său L.F.G. s-a produs pe fondul acestei stări speciale determinate de consumul substanței respective, autorul agresiunii afirmând că a avut convingerea că victimei nu i se poate întâmpla nimic. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. x precizează în concluziile sale că una din probe conține clorură de sodiu iar în plicurile și fragmentele de plicuri s-au pus în evidență substanțe cu o structură chimică asemănătoare amfetaminelor, fără însă a se încadra în această clasă sau în vreuna din categoriile de substanțe a căror circulație sau deținere este reglementată de Legea nr. 143/2000 cu modificările ulterioare.

Semnificativă din acest punct de vedere este și declarația inculpatului din data de 10 noiembrie 2010, dată în fața instanței de judecată, în care acesta arată că obișnuia să consume acest gen de substanțe de peste 5 luni iar efectul acestora era de regulă unul stimulator, energizant, fără a-l determina la comiterea de fapte antisociale.

Declarațiile inculpatului se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind conținutul substanței consumate dar și cu Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. y care a stabilit că I.A., deși prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv „păstrează capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat." Discernământul păstrat al inculpatului, contactul cu realitatea obiectivă din jurul său este demonstrat inclusiv de actul de autoagresiune comis după încercarea de suprimare a vieții victimei; I.A. a realizat în acele momente gravitatea faptei sale și a încercat prin autolezionarea să se eschiveze, cel puțin pentru o perioadă de timp, de tragerea sa la răspundere penală.

Din cuprinsul procesului-verbal redactat de lucrătorii Secției 16 Poliție nu rezultă însă că datele de identificare ale fratelui inculpatului ar fi fost furnizate de I.A.; conținutul acestui document se coroborează cu declarația martorului A.A.C. care a precizat că, din eroare, a furnizat poliției datele de identificare a fratelui inculpatului, persoană pe care o cunoaște personal. Martorul a precizat de asemenea că era sub influența substanțelor consumate împreună cu inculpatul și partea vătămată dar și a întregului eveniment, aceștia fiind factorii care au generat de altfel posibila eroare. Pentru reținerea acestei situații de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare a locului faptei și planșa foto; copii ale foilor de observație și ale actelor medicale privind pe L.F.G.

și I.A.; Raport medico-legal; raport de constatare tehnico-științifică nr. z; raport de constatare tehnico-științifică nr. x; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. y; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului. În faza judecății, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul a învederat că este de acord să fie judecat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., exclusiv pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale și că recunoaște în totalitate faptele reținute în cuprinsul actului de sesizare a instanței. Acesta, față de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a învederat că nu dorește să dea o declarație cu privire la fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, menținându-și declarațiile date în faza urmăririi penale.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, având în vedere și poziția inculpatului, exprimată la termenul din 4 martie 2011, dar și celelalte dispoziții legale incidente, Tribunalul a reținut că la data de 31 octombrie 2010, în timp ce se afla împreună cu martorul A.A.C. și partea vătămată L.F.G. la domiciliul acesteia din urmă din sectorul 4 al municipiului București, inculpatul, luând-o prin surprindere pe partea vătămată, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, în zona postero-cervicală, mamelonară stângă și a umărului stâng, cu un cuțit pe care, în prealabil, îl luase din bucătăria părții vătămate, prin plaga din zona mamelonară stângă punând în pericol viața părții vătămate.

Faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul părții vătămate este menționat atât de către partea vătămată cât și de martorul A.A.C. În ceea ce-l privește pe inculpat, acesta a recunoscut în faza de urmărire penală că a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate, menționând că nu își amintește dacă a aplicat-o și pe a doua (declarația din data de 10 noiembrie 2010, dată în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, arată că își amintește că a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul după gât, dar că nu își amintește dacă i-a mai aplicat o lovitură de cuțit). În faza judecății, a menționat că este de acord cu situația de fapt reținută prin actul de sesizare, prin urmare, și cu privire la faptul aplicării a mai multe lovituri.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului din data de 31 octombrie 2010, de a-i fi aplicat părții vătămate mai multe lovituri, în zona postero-cervicală, mamelonară stângă și a umărului stâng, cu un cuțit pe care, în prealabil, îl luase din bucătăria părții vătămate, prin plaga din zona mamelonară stângă punând în pericol viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.

Tribunalul a apreciat că față de faptul că inculpatul a aplicat lovituri cu un cuțit, apt să producă decesul victimei, față de zona vizată de una dintre loviturile acestuia (este vorba despre lovitura aplicată în zona mamelonară stângă) și gravitatea loviturii, care a făcut necesară, pentru împiedicarea survenirii decesului părții vătămate, o intervenție chirurgicală, atitudinea subiectivă a acestuia față de producerea rezultatului constând în producerea decesului părții vătămate, a fost aceea specifică cel puțin unei intenții indirecte, inculpatul acceptând posibilitatea producerii decesului acesteia. Fapta a rămas în forma tentativei, rezultatul neproducându-se datorită intervenției prompte și corecte a cadrelor medicale.

Pentru determinarea minimului și maximului special incidente în cauză, Tribunalul a avut în vedere mai întâi dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen., care prevede că tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată (prin urmare, în cazul de față, cu o pedeapsă cuprinsă între 5 și 10 ani), iar apoi dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., privind reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Instanța a reținut în beneficiul inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., ca urmare a bunei conduite avute anterior săvârșirii acestei fapte, concluzie fundamentată pe lipsa antecedentelor penale, dar și a atitudinii sincere avute de acesta pe parcursul procesului și, în mod deosebit, în fața instanței de judecată.

Având în vedere gravitatea faptei inculpatului, valoarea socială extrem de importantă căreia acesta i-a adus atingere, decesul părții vătămate nesurvenind doar grație promptitudinii intervenției medicilor și profesionalismului acestora, Tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 3 ani este aptă să îndeplinească funcția de prevenție, generală și specială, dar și rolul de mijloc de reeducare a condamnatului, prevăzut de art. 52 C. pen. O pedeapsă mai blândă ar fi de natură să creeze sentimentul slăbirii protecției pe care autoritățile statului înțeleg să o acorde vieții ca drept fundamental de cea mai mare importanță al omului. Pentru aceste motive, Tribunalul nu a avut în vedere reconcilierea intervenită între partea vătămată și inculpat și a apreciat că este nejustificată aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., sau, cu atât mai puțin, art. 81 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând față de atitudinea sinceră, reindividualizarea sancțiunii aplicate de instanța de fond, prin reducerea acesteia sub minimul special. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 169/A din 11 mai 2011 a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A., împotriva Sentinței penale nr. 213 din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus prevenția de la 10 noiembrie 2010 la zi. Pentru a hotărî astfel a reținut că hotărârea primei instanțe este nu numai legală și temeinică, ci și motivată în mod amplu și convingător, atât în ceea ce privește analiza probelor administrate și stabilirea situației de fapt, cât și în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

S-a constatat că instanța de fond a dat deja relevanță tuturor aspectelor favorabile invocate în susținerea apelului, întrucât, făcând aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., instanța a reținut și circumstanțe atenuante judecătorești în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., având în vedere în acest sens lipsa antecedentelor penale, atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, vârsta tânără a acestuia și a stabilit deja o pedeapsă sub minimul special, astfel cum a fost redus în temeiul art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Prin raportare la gravitatea deosebită a faptei și împrejurările în care a fost comisă (pe fondul consumului de etnobotanice), reducerea în mai mare măsură a pedepsei apare ca nejustificată.

În acord cu instanța de fond, având în vedere circumstanțele reale mai sus-menționate, și instanța de apel a apreciat ca nerelevantă atitudinea manifestată de către partea vătămată, care a declarat că l-a iertat pe inculpat, acesta fiind prietenul său. Dimpotrivă, prietenia cu victima capătă o conotație defavorabilă inculpatului căci, în ciuda relației apropiate, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuțit de dimensiuni mari în zone anatomice vitale, punându-i viața în primejdie. S-a mai reținut că în ciuda atitudinii constante de recunoaștere a comiterii faptei, totuși inculpatul nu a manifestat un real regret, având tendința de a minimaliza gravitatea acesteia și consecințele sale, ca și consecințele consumului de „etnobotanice", inculpatul fiind consumator de circa 5 luni.

Din aceste motive, a constatat Curtea de Apel București că înscrisurile în circumstanțiere depuse în fața instanței de apel, ce conțin bune referințe la adresa inculpatului, nu pot conduce ele singure la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție. Împotriva Deciziei penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs inculpatul I.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 10478/3/2011. La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011, când Înalta Curte a acordat cuvântul la dezbateri, recurentul inculpat I.A., în mod expres și personal în fața Înaltei Curți a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Înalta Curte, în raport cu dispozițiile 385 4 C. proc. pen., față de declarația de retragere a recursului formulată de recurentul inculpat I.A., în mod expres și personal, în condițiile art. 368 și art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declarația de voință a recurentului inculpat I.A. Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul inculpat I.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2010 la 26 septembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.