ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 19.05.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2011

HOTĂRÂRE

19.05.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 595/PI din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Timiș s-a hotărât, în baza art. 183 C. pen. condamnarea inculpatului M.D., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9600 RON daune materiale și 400 RON daune morale către partea civilă M.O.D.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sume de 46.319,18 RON despăgubiri civile către partea civilă S.C.J.U. Timișoara.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

S-a dispus plata sumei de 1121 RON din fondurile Ministerului Justiției către I.M.L. Timișoara, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.

S-a reținut că Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 377/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14 septembrie 2010 sub nr. 7352/30/2010, inculpatul M.D. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de inculpare că în după-amiaza de 03 iunie 2009 l-a lovit pe numitul M.B. de câteva ori cu capul de un perete de piatră, iar apoi i-a aplicat o lovitură cu palma, victima, din cauza acestor lovituri, decedând la data de 13 septembrie 2009.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv sesizare penală, declarațiile părții civile M.D.O. și declarațiile inculpatului M.D., declarațiile martorilor D.V., P.E., G.D., H.V., A.N.G., certificat de deces, certificat de îmbălsămare, factură fiscală din 15 septembrie 2009, raport medico-legal și raport medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 întocmite de I.M.L. Timișoara, acte medicale privind spitalizarea victimei, adeverințe medicale și caracterizări inculpat, instanța reține următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 03 iunie 2009 inculpatul M.D. se afla în localitatea T., pe o terasă a unui local din P-ța P., unde consuma băuturi alcoolice. Victima M.B. se afla și ea în acea piață, pe o terasă alăturată, și consuma și ea băuturi alcoolice. Între cele două părți au avut loc discuții contradictorii, însoțite și de înjurături, legate de o persoană de sex feminin din aceeași localitate. La un moment dat, victima s-a deplasat în spatele localului pe a cărui terasă se afla pentru a merge la toaletă. Pe fondul discuțiilor contradictorii și al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul M.D. a urmat victima în spatele localului, iar acolo a prins-o cu mâinile de cap și a izbit-o de mai multe ori cu capul de peretele din piatră al localului. După ce a dat drumul victimei, inculpatul i-a mai aplicat acesteia o lovitură peste cap cu dosul palmei, ceea ce a dus la căderea victimei pe sol, pe spate, în stare de inconștiență, apoi s-a îndepărtat. Martorii H.V. (care stătuse la masă cu inculpatul), D.V., P.E. și G.D., prezenți la fața locului, s-au apropiat de victimă și au stropit-o cu apă pe față. Victima și-a revenit, s-a ridicat și a plecat pe jos împreună cu martorul H.V. spre cabinetul medicului de familie, acuzând dureri la nivelul capului. Ajunsă la cabinet, victima și-a pierdut din nou cunoștința, fiind preluată cu ambulanța și transportată la Spitalul Orășenesc F. și ulterior, la S.C.J.U. Timișoara.

Victima M.B. a fost internată în S.C.J.U. Timișoara cu diagnosticul de "traumatism cranio-cerebral prin cădere de la proprie înălțime, hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng, comă gr. III, insuficiență respiratorie acută". S-a intervenit chirurgical, fiind înlăturat un hematom extradural masiv (de aproximativ 5 cm).

Până la data de 13 septembrie 2009, victima M.B. a rămas internată, în stare vegetativă, la secția de terapie intensivă a S.C.J.U. Timișoara. A avut o evoluție ondulatorie, care s-a deteriorat rapid la data de 13 septembrie 2009, când victima a decedat.

Starea de fapt reținută de către instanță este susținută, în primul rând, de declarațiile martorilor. Martorii H.V., D.V., P.E. și G.D., persoane care au fost prezente la fața locului și au perceput incidentul dintre inculpat și partea vătămată.

Astfel, martorul H.V. a arătat că în ziua respectivă a stat la aceeași masă cu inculpatul M.D., partea vătămată fiind la o masă de pe o terasă alăturată, și i-a auzit pe cei doi adresându-și injurii reciproce din cauza unei persoane de sex feminin din localitate. La un moment dat, partea vătămată s-a deplasat în spatele localului, fiind urmată imediat și ajunsă din spate de inculpat, care a prins-o cu mâinile și a izbit-o puternic cu capul de peretele localului, apoi i-a dat drumul și a mai lovit-o odată cu podul palmei, victima căzând la pământ în stare de inconștiență. După ce i-a fost acordat primul ajutor, victima și-a revenit, s-a ridicat și a plecat împreună cu acest martor la cabinetul medicului de familie, pe drum acuzând dureri la nivelul capului.

Aspectele învederate de acest martor se coroborează cu cele învederate de martora G.D.M., care a arătat că ieșise din local pentru a debarasa mesele și a văzut cum, în spatele localului, inculpatul ținea victima cu mâinile și a izbit-o violent cu capul de perete de câteva ori, precum și cu declarațiile martorei P.E., care a precizat că în ziua respectivă a ieșit din magazin la solicitarea numitei D.V. și a dus apă pentru a-l stropi pe numitul M.B., care era întins pe jos în stare de inconștiență în spatele magazinului, această martoră spunându-i că victima a fost bătută de către inculpat.

Totodată, aceste declarații se coroborează și cu declarației martorei D.V., care a arătat că se afla în localul la care lucra martora G.D. și că la un moment dat a fost alertată de către aceasta să iasă afară fiindcă inculpatul se bate cu victima. A ieșit din local, a văzut că cei doi se certau în spatele localului și inițial a vrut să meargă la ei, dar apoi s-a răzgândit și s-a întors la bar, în acele momente, în timp ce era cu spatele auzind o bubuitură, iar când s-a întors a văzut că victima era la pământ și inculpatul se îndepărta.

Totodată, această stare de fapt este susținută și de concluziile raportului medico-legal întocmit ca urmare a examinării victimei la data de 12 iunie 2009, conform cărora numitul M.B. prezenta leziuni de violență care sunt rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure și pot data din data de 03 iunie 2009, dintre care cea mai gravă este un traumatism cranio-cerebral cu hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng, care necesită 50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și care a pus în pericol viața victimei.

În același timp, această stare de fapt este susținută și de raportul medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 al I.M.L. Timișoara, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că moartea numitului M.B. a fost de natură violentă, datorându-se insuficienței acute cardio-respiratorii consecutive traumatismului cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, care a necesitat intervenție chirurgicală, leziunea de violență (hematomul subdural-operat) care a avut legătură de cauzalitate cu decesul putând fi produsă prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure.

Nu în ultimul rând, instanța apreciază că această stare de fapt este susținută parțial și de declarația inculpatului, dată în faza cercetării judecătorești, acesta recunoscând existența unui incident între el și victimă în ziua respectivă, respectiv faptul că, pe fondul discuțiilor contradictorii și a consumului de alcool, a urmat victima în spatele magazinului și a aplicat acesteia o lovitură cu palma, care a determinat ricoșarea acesteia cu capul în peretele de piatră și apoi căderea la pământ.

În ceea ce privește declarația inculpatului din faza de urmărire penală (în care a prezentat existența unui incident între el și partea vătămată, derulat într-o cu totul altă modalitate decât cea reținută de către instanță), precum și susținerile acestuia din declarația dată în fața instanței în sensul că nu ar fi lovit victima de mai multe ori cu capul de zidul de piatră, având în vedere dispozițiile art. 69 C. proc. pen., conform cărora declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, și văzând că aceste susțineri sunt în totală contradicție cu restul materialului probatoriu administrat în cauză, acestea nu vor fi avute în vedere de către instanță la soluționarea cauzei, fiind apreciate ca necorespunzătoare adevărului.

Conform dispozițiilor art. 183 C. pen., infracțiunea de loviri sau alte violențe se poate realiza, prin orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere integrității corporale sau sănătății unei persoane și care produce însă un rezultat mai grav decât cel urmărit sau acceptat de făptuitor, respectiv moartea victimei.

Raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că fapta inculpatului M.D. de a prinde victima M.B. cu mâinile de cap și a o izbi de mai multe ori cu capul de un perete din piatră, iar apoi de a-i aplica o lovitură cu dosul palmei peste cap, provocându-i leziuni care au condus în final la decesul acesteia, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Legătura de cauzalitate existentă între loviturile aplicate de inculpat și rezultatul produs - decesul victimei este certă, fiind evidențiată de concluziile raportului medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009, din care rezultă că rezultă că moartea numitului M.B. a fost violentă, datorându-se insuficienței acute cardio-respiratorii consecutive traumatismului cerebral soldat cu hematom subdural operat, leziune complicată pe parcursul spitalizării cu organe de șoc și bronhopneumonie. Leziunea de violență (hematomul subdural - operat) s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure, între această leziune și deces existând o legătură de cauzalitate.

Este de menționat faptul că legătura de cauzalitate nu poate fi înlăturată chiar dacă la activitatea inculpatului se adaugă și alți factori, respectiv complicațiile apărute ulterior în evoluția cazului, câtă vreme este evident ca fără activitatea inculpatului rezultatul nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat sub forma intenției depășite. El a avut reprezentarea faptului că lovește victima și a urmărit ca prin actele sale să-i provoace părții vătămate o vătămare corporală, dar s-a produs moartea acestuia, rezultat care-i poate fi imputat inculpatului sub forma culpei simple întrucât nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Pentru aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a-i fi aplicată să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul M.D. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate cât și a cuantumului despăgubirilor acordate părții civile.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Analizând actele de la dosar se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt și vinovăția inculpatului în conformitate cu materialul probator administrat în cauză.

În fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut că au existat unele discuții între el și victimă și fiind sub influența băuturilor alcoolice i-a aplicat o singură palmă victimei care, în urma loviturii primite s-a lovit cu capul de zidul de piatră și apoi a căzut la pământ.

Recunoașterea parțială a inculpatului se coroborează cu declarația martorului H.V. care a arătata că l-a văzut pe inculpat când a prins victima cu mâinile și a izbit-o puternic cu capul de peretele localului apoi a mai lovit-o cu palma, victima căzând la pământ în stare de inconștiență.

De asemenea martora G.D.M. a declarat că l-a văzut pe inculpat că ținea victima cu mâinile și a izbit-o cu capul de perete de câteva ori.

În urma examinării medicale s-a stabilit potrivit raportului medico-legal că victima prezenta leziuni de violență care sunt rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure din care cea mai gravă este un traumatism cranio-cerebral cu hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng iar potrivit raportului medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 al I.M.L. Timișoara moartea victimei a fost de natură violentă, datorându-se insuficienței acute cardio-respiratorii consecutive traumatismului cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, care a necesitat intervenție chirurgicală, leziunea de violență care a avut legătură de cauzalitate cu decesul putând fi produsă prin lovire sau cu corpuri/planuri dure.

În ce privește pedeapsa aplicată se constată că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. având în vedere atât pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care fapta a fost comisă cât și circumstanțele reale și personale a inculpatul respectiv conduita procesuală oscilantă și lipsa antecedentelor penale astfel că pedeapsa minimă prevăzută de lege este în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În legătură cu despăgubirile civile se reține că instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 9600 RON daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea și înmormântarea victimei precum și la plata sumei de 400 RON daune morale, sume pe care inculpatul a fost de acord să le plătească părții civile.

Prin urmare apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 35/A din data de 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva Sentinței penale nr. 595/PI/2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 7352/30/2010.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare și s-a dispus ca plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 RON onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate și dispunerea suspendării condiționate a executării acesteia în raport de afecțiunile cardiace de care suferă, certificate prin acte medicale și conduita sa de recunoaștere a faptei comise.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de cazul de casare invocat și de motivul de critică expus, Înalta Curte are în vedere că în mod judicios ambele instanțe de fond și de apel au reținut în mod corect situația de fapt prin analiza coroborată și convingătoare a mijloacelor de probă administrate în cauză, constând în esență în aceea că în după-amiaza de 03 iunie 2009 l-a lovit pe numitul M.B. de câteva ori cu capul de un perete de piatră, iar apoi i-a aplicat o lovitură cu palma, victima, din cauza acestor lovituri, decedând la data de 13 septembrie 2009.

Această stare de fapt este susținută și de concluziile raportului medico-legal întocmit ca urmare a examinării victimei la data de 12 iunie 2009, conform cărora numitul M.B. prezenta leziuni de violență care sunt rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure și pot data din data de 03 iunie 2009, dintre care cea mai gravă este un traumatism cranio-cerebral cu hematom extradural fronto-parieto-occipital stâng, care necesită 50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și care a pus în pericol viața victimei.

Fapta astfel descrisă a fost judicios încadrată în drept de ambele instanțe de fond și prim control judiciar statuându-se că fapta inculpatului M.D. de a prinde victima M.B. cu mâinile de cap și a o izbi de mai multe ori cu capul de un perete din piatră, iar apoi de a-i aplica o lovitură cu dosul palmei peste cap, provocându-i leziuni care au condus în final la decesul acesteia, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Totuși, Înalta Curte are în vedere că scopurile și finalitățile pedepsei definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., atât cel coercitiv-sancționator cât și cel educativ, pot fi mai bine atinse prin reducerea pedepsei stabilite cu referire la cuantumul acesteia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare și ulterior prin dispunerea suspendării executării acestei pedepse în sensul dispozițiilor art. 86

C. pen., pe durata unui termen de încercare determinat potrivit art. 86

C. pen.

Pentru aceasta, Înalta Curte are în vedere că dincolo de acțiunile violente ale inculpatului M.D. de a prinde victima M.B. cu mâinile de cap și a o izbi de mai multe ori cu capul de un perete din piatră, iar apoi de a-i aplica o lovitură cu dosul palmei peste cap, în mecanismul cauzal ce a culminat cu decesul victimei se inserează și complicațiile medicale suferite ce nu au mai putut fi rezolvate prin tratamentele medicale specifice efectuate pe durata internării medicale a aceluiași M.B., și anume bronho-pneumonie (pct. IV al Capitolului Concluzii ale Raportului medico-legal de necropsie din 15 septembrie 2009 al I.M.L. Timișoara).

Indubitabil, fapta imputată și recunoscută de recurentul inculpat M.D. este gravă, fiind comisă cu violență, însă în examinarea coroborată a tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., Înalta Curte are în vedere atât mecanismul cauzal descris mai sus pe larg ce a determinat decesul victimei M.B., cât și datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat, în vârstă de 55 de ani, studii 8 clase, zidar, fără antecedente penale și cu o poziție constant sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise și care s-a declarat de acord cu plata daunelor materiale și morale pretinse de fiul victimei M.B.

Se conchide că în speța de față sunt temeiuri care justifică reducerea pedepsei la cuantumul de 4 ani închisoare și apreciindu-se că scopul educativ poate fi atins și fără privare de libertate, urmează a se dispune suspendarea executării sub supraveghere a acesteia.

Față de cele sus-expuse se va admite recursul de față declarat de inculpatul M.D. în baza dispozițiilor art. 385

pct. 2 lit. d), teza I C. proc. pen. și în consecință se va casa în totalitate decizia recurată și în parte sentința instanței de fond numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Urmează a se reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar în baza art. 86

C. pen. se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

Urmează ca în baza art. 86

C. pen. să se dispună ca pe durata termenului de încercare, recurentul inculpat M.D. să se supună măsurilor de supraveghere instituite prin dispozițiile de la lit. a) - d) inclusiv din acest text de lege.

Urmează ca în baza art. 359 C. proc. pen. să se atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

și 86

C. pen.

Urmează ca în baza art. 71 alin. (5) C. pen. să se dispună pe durata termenului de încercare suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În aceste limite urmează a se menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Urmează a se dispune ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în totalitate decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 595/PI din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Timiș numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.

În baza art. 86

C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 9 ani, care reprezintă termen de încercare.

În baza art. 86

C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de consilierul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 din C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

și art. 86

C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2011.

§ Cauze similare