ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2012

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 117 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Caraș-Severin a

fost obligat inculpatul M.A.V. la despăgubiri civile astfel:

- către SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ

Timișoara suma de 2.263,83 RON;

- către partea civilă C.C. suma de 20.000 RON

despăgubiri materiale și suma de 30.000 euro daune morale;

- către partea civilă B.G. suma de 250 euro

despăgubiri materiale și 30.000 euro daune morale;

- către partea civilă B.C. suma de 30.000

euro daune morale.

În baza art. 191 raportat la art. 193 C.

proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului 150 RON cheltuieli

judiciare și către părțile civile suma de 1.000 RON reprezentând onorar avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Caraș-Severin din data de 07 decembrie 2010, a fost trimis în

judecată, în stare de libertate, inculpatul M.A.V. pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 183 C. pen., reținându-se în sarcina sa faptul că, în noaptea

de 24/25 septembrie  2010, în jurul orelor 24:00, între inculpatul M.A.V. și

victima B.A. a avut loc un conflict spontan, împrejurare în care inculpatul i-a

aplicat victimei două lovituri/una prin împingere cu palma peste față și alta

cu pumnul tot peste față/situație în care victima s-a dezechilibrat, a căzut și

s-a lovit cu capul de pardoseala de ciment din fața magazinului mixt „M.” din

municipiul Reșița. Leziunile suferite de victima B.A. au avut ca rezultat

decesul acestuia/la Spitalul Județean de Urgență Timișoara/la data de 28

septembrie  2010.

Prin Sentința penală nr. 14 din 15 februarie

2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 5640/115/2010, în

baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul M.A. pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, la: 3

(trei) ani închisoare. În baza art. 71, 64 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli

judiciare. În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus

disjungerea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal și s-a fixat

termen pentru judecarea acesteia la 23 martie 2011.

Tribunalul a hotărât astfel reținând că

inculpatul M.A.V. s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., în sensul că a recunoscut în totalitate fapta, și-a însușit

probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

În soluționarea căii de atac a apelului

exercitat împotriva laturii penale a prezentei cauze, Curtea de Apel Timișoara

a făcut aplicarea art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului de prima

instanță, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea, de către Înalta Curte de

Casație și Justiție a recursurilor declarate de părțile civile împotriva

Deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.

Latura civilă a cauzei a fost înregistrată la

Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 552/115/2011 la data de 21 februarie 2011.

La dosarul cauzei au fost atașate:

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr.

368/P/2010; Sentința penală nr. 14/15 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin în Dosar nr. 5640/115/2010; copia plângerii penale formulate de

către părțile civile B.C. și C.C.; copia acțiunii civile formulate de părțile

civile B.C. și C.C.; copia declarației inculpatului M.A.V.; în copie xerox:

certificat de deces privind victima B.A., carte de identitate privind partea

civilă B.G., certificat de naștere privind partea civilă B.G., carte de

identitate privind partea civilă C.C., certificat de naștere privind partea

civilă N.C., certificat de naștere privind victima B.A., carte de identitate

privind victima B.A., carte de identitate privind partea civilă B.C.,

certificat de naștere privind partea civilă B.C./fostă N.C., certificat de

căsătorie seria C, nr. ...., certificat de căsătorie seria C nr. .....; copia

adresei nr. 1139 din 11 februarie 2011 emisă de Spitalul Județean de Urgență

Timișoara; copia cererii de probațiune formulată de părțile civile pentru

termenul de judecată din data de 15 februarie 2011, la care se află anexate

declarațiile numiților B.S. și N.A.D.; copia Certificatului de moștenitor nr.

45 din data de 19 noiembrie  2010 întocmit de Biroul Notarului Public B.L. în

Dosar nr. 56/2010; cererea de constituire de parte civilă formulată de Spitalul

Clinic Județean de Urgență Timișoara, conform Adresei nr. 8925 din 26 aprilie

2011; copia chitanțelor pentru dovedirea parțială a cheltuielilor de deces a

numitului B.A listă privind cheltuielile de înmormântare pentru decedat;

declarațiile martorilor R.I.V., R.I.M., E.C.D., chitanța nr. 03252050 din 08

decembrie  2010 privind onorariu avocat C.G.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., cu referire

la art. 998 C. civ., despăgubirea părții vătămate trebuie să constituie o justă

și integrală reparație a daunelor morale și materiale.

Astfel, în latura civilă a cauzei, s-a

reținut că părțile vătămate C.C., B.G. și B.C., în termen legal, s-au

constituit părți civile cu suma de 30.000 RON cu titlu de daune materiale și

câte 50.000 euro cu titlu de daune morale; totodată partea vătămată B.G. s-a

constituit parte civilă cu suma de 6.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate

cu deplasarea sa din Germania în țară; de asemenea Spitalul Clinic Județean de

Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 2.263,83 RON.

Instanța a constatat că în cauză sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul a

săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu, iar între

fapta ilicită și prejudiciu există un raport de cauzalitate.

Daunele materiale solicitate au fost dovedite

parțial, prin înscrisurile depuse la reținând că pagubele materiale suferite de

părțile civile C.C., B.G. și B.C. sunt în cuantum de 20.000 RON, așa cum de

altfel rezultă și din înscrisul aflat la fila 60 dosar, cheltuieli la care

instanța a adăugat cheltuielile efectuate cu sicriul și pomana de la

înmormântare; tribunalul a redus cheltuielile de 5.000 RON privind costurile

ocazionate cu operația defunctului, apreciind că acestea nu sunt dovedite în

totalitate.

Cu privire la despăgubirile materiale

solicitate de partea civilă B.G., privind cheltuielile ocazionate cu deplasarea

acestuia din Germania în țară, instanța a apreciat că suma de 6.000 RON este

exagerată, astfel că a redus-o la cuantumul de 250 Euro, cât este de

notorietate costul unei deplasări din Germania în România.

Cu privire la daunele morale, instanța a

apreciat că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul

dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile prin care se aduce atingere

valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Tribunalul a constatat că părțile civile au

suferit și suferințe psihice produse prin fapta ilicită a inculpatului, ceea ce

justifică obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

Totodată este de reținut că în lipsa unor

criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale întinderea

acestora trebuie să respecte prevederile art. 14 C. proc. pen., cu referire la

art. 998 C. civ. și despăgubirea părților vătămate trebuie să constituie o

justă și integrală reparație a daunelor morale.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă

în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile prin care se

aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea

umană; stabilirea întinderii acestora se face în raport cu gravitatea,

respectiv intensitatea suferințelor cauzate.

Aprecierea prejudiciului moral, nu se rezumă

la determinarea prețului suferinței fizice și psihice care, de altfel, sunt

inestimabile, ci înseamnă o apreciere multilaterală a tuturor consecințelor

negative ale prejudiciului moral și a implicației acestuia pe toate planurile

vieții sociale ale persoanei vătămate.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu

este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc

prin apreciere, ca urmare a aplicării unor criterii nepatrimoniale, cum ar fi:

importanța prejudiciului, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice,

tulburările și neajunsurile pretins încercate de victimele prejudiciului moral.

Ca un criteriu orientativ de care trebuie să

se țină seama îl reprezintă echitatea. Tocmai de aceea dacă gravitatea este

mare și despăgubirea trebuie să fie substanțială. Această despăgubire trebuie

să fie justă, rațională, echitabilă, adică să fie în așa fel încât să asigure

efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral

suferit.

În raport de aceste criterii tribunalul a

apreciat că suma de câte 30.000 euro cu titlu de daune morale reprezintă o

reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de părțile civile C.C.,

B.G. și B.C., apreciind totuși că suma de câte 50.000 euro daune morale

solicitate de părțile civile este prea mare, considerând că daunele morale nu

constituie un mijloc de îmbogățire pentru urmașii defunctului.

Împotriva Sentinței penale nr. 117 din 28

noiembrie  2011 a Tribunalului Caraș-Severin pronunțată în Dosarul nr.

552/115/2011 a declarat apel inculpatul M.V. înregistrat pe rolul Curții de

Apel Timișoara la data de 16 decembrie  2011, sub nr. 552/115/2011.

În motivarea apelului inculpatul a solicitat

diminuarea cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanță,

deoarece aceasta nu a ținut cont de circumstanțele atenuante aplicate

inculpatului la individualizarea pedepsei și pe cale de consecință nu a acordat

proporțional și daunele morale raportat la aceste circumstanțe.

Prin Decizia penală nr. 15/A din 2 februarie

2012 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Instanța de prim control judiciar a reținut

că apărările inculpatului referitoare la reținerea dispozițiilor art. 73 lit.

a) C. pen. și cu privire la latura civilă sunt nefondate, acțiunea penală fiind

soluționată definitiv, iar circumstanțele atenuante au fost avute în vedere la

stabilirea pedepsei.

Astfel, în cauză s-a făcut dovada că între

victima infracțiunii și părțile vătămate în calitate de fii și respectiv soție

supraviețuitoare, existau legături afective suficient de puternice în momentul

decesului, care să determine repararea prejudiciului moral.

La stabilirea cuantumului acestora s-a avut

în vedere suferințele psihice cauzate prin moartea victimei, suferințe care au

lezat în mod grav sentimentele de afecțiune față de cel mai apropiat om din

viața părților vătămate.

Suma de câte 30.000 euro acordată drept daune

morale pentru fiecare parte vătămată este justificată, aceasta va asigura

sprijinul necesar fiilor și soției supraviețuitoare pentru depășirea momentelor

de suferință, atenuând sentimentele de frustrare datorate urmărilor negative

ale faptei inculpatului care a provocat moartea victimei.

Împotriva Deciziei penale nr. 15 din 2

februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara în termen legal a declarat recurs

inculpatul M.A.V., solicitând reducerea cuantumului daunelor morale acordate

părților civile.

În motivarea recursului, inculpatul arată că

există o disproporție vădită între pedeapsa aplicată și cuantumul mult prea

mare al daunelor morale, acordate părților civile.

În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte reține, în acord cu instanțele

de fond și de apel, că părților civile le-a fost cauzat și un prejudiciu

nepatrimonial prin fapta inculpatului, constând în suferințele psihice

determinate de moartea soțului și, respectiv, tatălui acestora, prejudiciu ce

se impune a fi acoperit integral alături de cel material.

Stabilirea cuantumului daunelor morale este

însă rezultatul aprecierii subiective a instanțelor de fond sau de apel, în

absența unor criterii obiective de evaluare și, în consecință, nu poate face

obiectul cenzurii instanței de recurs, prin prisma cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 1 - 21 C. proc. pen.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 2 februarie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 iunie

2012.

Procesat de GGC - LM