ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 117 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Caraș-Severin a fost obligat inculpatul M.A.V. la despăgubiri civile astfel: - către SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Timișoara suma de 2.263,83 RON; - către partea civilă C.C. suma de 20.000 RON despăgubiri materiale și suma de 30.000 euro daune morale; - către partea civilă B.G. suma de 250 euro despăgubiri materiale și 30.000 euro daune morale; - către partea civilă B.C. suma de 30.000 euro daune morale. În baza art. 191 raportat la art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului 150 RON cheltuieli judiciare și către părțile civile suma de 1.000 RON reprezentând onorar avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din data de 07 decembrie 2010, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M.A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., reținându-se în sarcina sa faptul că, în noaptea de 24/25 septembrie 2010, în jurul orelor 24:00, între inculpatul M.A.V. și victima B.A. a avut loc un conflict spontan, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri/una prin împingere cu palma peste față și alta cu pumnul tot peste față/situație în care victima s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit cu capul de pardoseala de ciment din fața magazinului mixt „M.” din municipiul Reșița.
Leziunile suferite de victima B.A. au avut ca rezultat decesul acestuia/la Spitalul Județean de Urgență Timișoara/la data de 28 septembrie 2010. Prin Sentința penală nr. 14 din 15 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 5640/115/2010, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, la: 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 71, 64 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.
pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal și s-a fixat termen pentru judecarea acesteia la 23 martie 2011. Tribunalul a hotărât astfel reținând că inculpatul M.A.V. s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că a recunoscut în totalitate fapta, și-a însușit probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
În soluționarea căii de atac a apelului exercitat împotriva laturii penale a prezentei cauze, Curtea de Apel Timișoara a făcut aplicarea art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului de prima instanță, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea, de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursurilor declarate de părțile civile împotriva Deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara. Latura civilă a cauzei a fost înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 552/115/2011 la data de 21 februarie 2011. La dosarul cauzei au fost atașate: rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 368/P/2010; Sentința penală nr. 14/15 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 5640/115/2010; copia plângerii penale formulate de către părțile civile B.C.
și C.C.; copia acțiunii civile formulate de părțile civile B.C. și C.C.; copia declarației inculpatului M.A.V.; în copie xerox: certificat de deces privind victima B.A., carte de identitate privind partea civilă B.G., certificat de naștere privind partea civilă B.G., carte de identitate privind partea civilă C.C., certificat de naștere privind partea civilă N.C., certificat de naștere privind victima B.A., carte de identitate privind victima B.A., carte de identitate privind partea civilă B.C., certificat de naștere privind partea civilă B.C./fostă N.C., certificat de căsătorie seria C, nr… , certificat de căsătorie seria C nr… ; copia adresei nr. 1139 din 11 februarie 2011 emisă de Spitalul Județean de Urgență Timișoara; copia cererii de probațiune formulată de părțile civile pentru termenul de judecată din data de 15 februarie 2011, la care se află anexate declarațiile numiților B.S.
și N.A.D.; copia Certificatului de moștenitor nr. 45 din data de 19 noiembrie 2010 întocmit de Biroul Notarului Public B.L. în Dosar nr. 56/2010; cererea de constituire de parte civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, conform Adresei nr. 8925 din 26 aprilie 2011; copia chitanțelor pentru dovedirea parțială a cheltuielilor de deces a numitului B.A listă privind cheltuielile de înmormântare pentru decedat; declarațiile martorilor R.I.V., R.I.M., E.C.D., chitanța nr. 03252050 din 08 decembrie 2010 privind onorariu avocat C.G. Potrivit art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., despăgubirea părții vătămate trebuie să constituie o justă și integrală reparație a daunelor morale și materiale.
Astfel, în latura civilă a cauzei, s-a reținut că părțile vătămate C.C., B.G. și B.C., în termen legal, s-au constituit părți civile cu suma de 30.000 RON cu titlu de daune materiale și câte 50.000 euro cu titlu de daune morale; totodată partea vătămată B.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu deplasarea sa din Germania în țară; de asemenea Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 2.263,83 RON. Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu, iar între fapta ilicită și prejudiciu există un raport de cauzalitate.
Daunele materiale solicitate au fost dovedite parțial, prin înscrisurile depuse la reținând că pagubele materiale suferite de părțile civile C.C., B.G. și B.C. sunt în cuantum de 20.000 RON, așa cum de altfel rezultă și din înscrisul aflat la fila 60 dosar, cheltuieli la care instanța a adăugat cheltuielile efectuate cu sicriul și pomana de la înmormântare; tribunalul a redus cheltuielile de 5.000 RON privind costurile ocazionate cu operația defunctului, apreciind că acestea nu sunt dovedite în totalitate. Cu privire la despăgubirile materiale solicitate de partea civilă B.G., privind cheltuielile ocazionate cu deplasarea acestuia din Germania în țară, instanța a apreciat că suma de 6.000 RON este exagerată, astfel că a redus-o la cuantumul de 250 Euro, cât este de notorietate costul unei deplasări din Germania în România.
Cu privire la daunele morale, instanța a apreciat că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană. Tribunalul a constatat că părțile civile au suferit și suferințe psihice produse prin fapta ilicită a inculpatului, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata daunelor morale. Totodată este de reținut că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale întinderea acestora trebuie să respecte prevederile art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ. și despăgubirea părților vătămate trebuie să constituie o justă și integrală reparație a daunelor morale.
Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană; stabilirea întinderii acestora se face în raport cu gravitatea, respectiv intensitatea suferințelor cauzate. Aprecierea prejudiciului moral, nu se rezumă la determinarea prețului suferinței fizice și psihice care, de altfel, sunt inestimabile, ci înseamnă o apreciere multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului moral și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării unor criterii nepatrimoniale, cum ar fi: importanța prejudiciului, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile pretins încercate de victimele prejudiciului moral. Ca un criteriu orientativ de care trebuie să se țină seama îl reprezintă echitatea. Tocmai de aceea dacă gravitatea este mare și despăgubirea trebuie să fie substanțială. Această despăgubire trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, adică să fie în așa fel încât să asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral suferit.
În raport de aceste criterii tribunalul a apreciat că suma de câte 30.000 euro cu titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de părțile civile C.C., B.G. și B.C., apreciind totuși că suma de câte 50.000 euro daune morale solicitate de părțile civile este prea mare, considerând că daunele morale nu constituie un mijloc de îmbogățire pentru urmașii defunctului. Împotriva Sentinței penale nr. 117 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Caraș-Severin pronunțată în Dosarul nr. 552/115/2011 a declarat apel inculpatul M.V. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16 decembrie 2011, sub nr. 552/115/2011.
În motivarea apelului inculpatul a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanță, deoarece aceasta nu a ținut cont de circumstanțele atenuante aplicate inculpatului la individualizarea pedepsei și pe cale de consecință nu a acordat proporțional și daunele morale raportat la aceste circumstanțe. Prin Decizia penală nr. 15/A din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Instanța de prim control judiciar a reținut că apărările inculpatului referitoare la reținerea dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. și cu privire la latura civilă sunt nefondate, acțiunea penală fiind soluționată definitiv, iar circumstanțele atenuante au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.
Astfel, în cauză s-a făcut dovada că între victima infracțiunii și părțile vătămate în calitate de fii și respectiv soție supraviețuitoare, existau legături afective suficient de puternice în momentul decesului, care să determine repararea prejudiciului moral. La stabilirea cuantumului acestora s-a avut în vedere suferințele psihice cauzate prin moartea victimei, suferințe care au lezat în mod grav sentimentele de afecțiune față de cel mai apropiat om din viața părților vătămate. Suma de câte 30.000 euro acordată drept daune morale pentru fiecare parte vătămată este justificată, aceasta va asigura sprijinul necesar fiilor și soției supraviețuitoare pentru depășirea momentelor de suferință, atenuând sentimentele de frustrare datorate urmărilor negative ale faptei inculpatului care a provocat moartea victimei.
Împotriva Deciziei penale nr. 15 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara în termen legal a declarat recurs inculpatul M.A.V., solicitând reducerea cuantumului daunelor morale acordate părților civile. În motivarea recursului, inculpatul arată că există o disproporție vădită între pedeapsa aplicată și cuantumul mult prea mare al daunelor morale, acordate părților civile. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Înalta Curte reține, în acord cu instanțele de fond și de apel, că părților civile le-a fost cauzat și un prejudiciu nepatrimonial prin fapta inculpatului, constând în suferințele psihice determinate de moartea soțului și, respectiv, tatălui acestora, prejudiciu ce se impune a fi acoperit integral alături de cel material.
Stabilirea cuantumului daunelor morale este însă rezultatul aprecierii subiective a instanțelor de fond sau de apel, în absența unor criterii obiective de evaluare și, în consecință, nu poate face obiectul cenzurii instanței de recurs, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1 - 21 C. proc. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 iunie 2012. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.