ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 378/PI pronunțată la 01 Septembrie 2010 de către Tribunalul

Timiș, secția penală, - s-a hotărât:

În

baza art. 183 C. pen., condamnă pe inculpatul J.D., la: 10 (zece) ani

închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

Constată că partea vătămată C.D. nu s-a constituit

parte civilă.

Obligă inculpatul J.D., față de partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara la plata sumei de 9812,12 lei -

cheltuieli de spitalizare, actualizate la momentul executării hotărârii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă

inculpatul la 2300 lei cheltuieli judiciare față de stat; dispune plata sume

ide 200 de lei, din fondul Ministerului Justiției, pentru onorariu avocat din

oficiu, către Baroul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1354/P/2009 din data de 12

ianuarie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25 ianuarie

2010 sub număr unic de dosar 411/30/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoarea de moarte, prevăzută de art.

183 C. pen., constând în aceea că inculpatul J.D. a exercitat agresiuni asupra

părții vătămate D.M., în urma cărora victima a decedat.

În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire

penală nr. 1354/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța

a reținut următoarele:

În data de 02 aprilie 2009, în jurul orelor 20:00,

inculpatul J.D. împreună cu concubina sa N.M.C., care locuiau în Cenad, s-au

deplasat la magazinul T.S. din localitate pentru a cumpăra băuturi alcoolice.

Inculpatul a cumpărat o sticlă cu votcă de 500 ml. La magazin, cei doi s-au

întâlnit cu numitul D.M., zis M., din aceeași localitate, care consuma bere.

Inculpatul și concubina sa s-au deplasat la locuința surorii inculpatului,

numita J.M., unde locuiau în fapt. Ulterior, a venit și numitul D.M., astfel că

toți trei, împreună cu un frate al inculpatului, numitul J.R., au început să

bea votcă și să stea de vorbă în fața

casei.

Martora J.M. era în casă, unde s-a retras la un moment

dat și J.R.

Inculpatul, concubina sa și numitul

D. au rămas în fața casei

continuând să vorbească, însă la un moment dat, inculpatul și-a adus

aminte că D., pe care îl știa

de mai demult, a avut legături cu

concubina sa. Era în jurul orelor 22:00. Deoarece s-a

enervat și fiind

sub

influența alcoolului, inculpatul l-a lovit pe D. în zona feței cu

pumnul și palma. Victima a căzut

la pământ, a rămas nemișcată.

Inculpatul s-a speriat și a vrut să-l resusciteze pe numitul D., însă

nu a reușit. Inculpatul i-a

cerut concubinei sale să spună că victima a

fost bătută de doi necunoscuți care tocmai au

trecut cu bicicleta pe

stradă pentru că, fiind beat, s-a luat de ei. Concubina sa a făcut ce

i-a

cerut

inculpatul, relatându-i această variantă lui J.R. și J.M.

Apoi inculpatul a luat bicicleta cu care venise D. și

s-a

deplasat acasă la numitul C.D., fratele

victimei, căruia i-a

relatat

varianta cu bicicliștii. Fratele victimei a venit imediat la locul

faptei,

anunțând salvarea și poliția.

Ulterior, inculpatul i-a spus

martorului I.D., care avea

ferma unde

inculpatul lucra ca ziler, că l-a lovit pe D.M. cu palma. Martorul a susținut

că inculpatul i-ar fi spus mai târziu că nu

el

l-a bătut pe D. înainte de a muri. Martorul J.R., fratele

inculpatului, a arătat că martorul I.D. i-a dat

un telefon care

la o lună de zile

după eveniment, spunându-i că J.D. i-ar fi spus

că l-a bătut de fapt pe

numitul D. Inculpatul a mai recunoscut fapta și în fața mai multor martori

asistenți, audiați în dosar. De

asemenea,

martora N.M.C. a recunoscut că inculpatul

l-a lovit pe numitul D. înainte ca acesta să rămână nemișcat la pământ

și că nu au existat în realitate nici un fel de bicicliști care să o

fi

agresat pe victimă.

Victima D.M. a fost dusă la spital și a fost internat

la

Spitalul Județean de Urgență Timișoara,

Secția Neurochirurgie, cu

diagnosticul de traumatism cranio-cerebral,

epistaxis anterior, anevrism de arteră cerebrală medie stânga rupt, hemoragie

subrahnoidiană, inundare ventriculară, fractură piramidă nazală, fractură

perete anterior sinus maxilar stâng, tromboză venoasă profundă, bronhopneumonie

nasoconială, hemoragie digestivă

inferioară

exteriorizată prin melenă, escare de decubit și etilism acut. În data de 03 mai

2009, numitul D.M. a decedat.

În raportul de autopsie nr.

210/A din 04 mai 2009 au fost evidențiate

următoarele concluzii: moartea numitului D.M. a fost

violentă;

ea s-a

datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive

traumatismului cranio-cerebral

soldat cu ruptura anevrismului arterei

cerebrale medii cu dilacerare consecutivă, hemoragie

meningee și

inundație ventriculară,

complicat în evoluție cu brohopneumonie; factura de piramidă nazală și perete

anterior sinus maxilar stâng

descrise în

foaia de observație s-au putut produce prin lovire directă

cu un corp

contondent în condiții ce vor fi stabilite de anchetă; moartea poate data de

aproximativ 1 zi.

În raport cu aceste concluzii și probe mai sus

indicate, s-a

apreciat că moartea violentă

a victimei D. se datorează loviturilor aplicate de inculpat urmate de căderea

victimei pe ciment.

Concludente în acest sens au

fost considerate: declarația

inculpatului

dată în faza de urmărire penală în care a recunoscut

fapta și a indicat detaliat împrejurările și modul de săvârșire a

faptei,

coroborată cu declarația concubinei inculpatului, martora

N.M.C., dată în faza de urmărire penală, precum și cu

declarațiile martorilor D.D., C.F., în prezența cărora

a fost

audiat inculpatul când a declarat că a lovit-o pe victimă cu palma și cu

pumnul.

Deși ulterior, în faza de

cercetarea judecătorească, inculpatul a revenit asupra declarației de

recunoaștere a faptei, iar martora N.M.C.

a revenit asupra declarației în care a arătat că

inculpatul l-a lovit pe victimă, s-a constatat că aceste reveniri sunt

nejustificate. Așa fiind, instanța a reținut ca

fiind expresia adevărului

declarația inculpatului și a martorei N. date

în cursul urmăririi

penal, în care s-a

arătat modalitatea de comitere a faptei de către

inculpat, care a lovit-o pe victimă cu palma și cu pumnul în zona feței,

iar urmare a acestor lovituri victima a căzut pe ciment. Aceste

declarații s-au coroborat cu depozițiile

celorlalți martori audiați în

prezenta

cauză, în prezența cărora inculpatul a recunoscut că a lovit-

o pe

victimă.

Referitor la apărarea inculpatului

în sensul că victima ar fi fost

lovită de doi bicicliști ca urmare a unei altercații cu

aceștia, s-a reținut că această apărare este nefondată și urmează a fi

înlăturată, nefiind susținută de probele dosarului, astfel că nu sunt incidente

dispozițiile

art.

10 lit. c) C. proc. pen., privind achitarea inculpatului ca urmare a

săvârșirii faptei de către altă persoană.

S-a apreciat că fapta mai sus

descrisă, săvârșită de inculpatul

J.D.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

S-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu

antecedente penale și la urmărirea penală inițial a negat comiterea faptei,

după care a recunoscut fapta, iar ulterior în faza de cercetarea judecătorească

a revenit nejustificat asupra declarației de recunoaștere a faptei.

Având în vedere criteriile generale de

individualizare a

pedepsei prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv împrejurările

concrete mai sus descrise în

care fapta a fost comisă, gradul de

pericol

social ridicat al unei astfel de fapte și persoana inculpatului,

care este la prima încălcare a legii penale,

precum și poziția oscilantă

a inculpatului pe parcursul procesului

penal, inculpatul a fost

condamnat la o

pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru fapta

comisă, prevăzută de

art. 183 C. pen., lovituri sau vătămări

cauzatoare

de moarte. S-a apreciat că această pedeapsă este de

natură a asigura

realizarea scopului pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, J.D.

Prin decizia penală nr. 169/A

din 08 noiembrie 2010 Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate

apelurile

declarate.

Împotriva acești decizii, în termen legal, a declarat

recurs,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

La termenul de judecată, fixat

pentru astăzi 2 martie 2011,

reprezentantul

parchetului, a solicitat ca instanța să ia act de

declarația de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale

nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția

penală, privind pe intimatul inculpat J.D.

Înalta Curte, față de declarația

recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând

manifestarea sa de voință privind

soluționarea acestei cauze, în baza art. 385/4 alin. (2)

raportat la art.

369 C. proc. pen., va

lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara

împotriva deciziei penale nr.

169/A din 08 noiembrie 2010 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală,

privind pe intimatul inculpat J.D.

Onorariul apărătorului desemnat

din oficiu intimatului inculpat în

sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului

declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

la act de declarația

de retragere a recursului declarat de

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

împotriva

deciziei

penale nr. 169/A din 08

noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, s

ecția penală, privind pe intimatul inculpat J.D.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în

sumă de 200 lei, se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 02 martie 2011.