ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 378/PI pronunțată la 01 Septembrie 2010 de către Tribunalul Timiș, secția penală, - s-a hotărât: În baza art. 183 C. pen., condamnă pe inculpatul J.D., la: 10 (zece) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Constată că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă. Obligă inculpatul J.D., față de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara la plata sumei de 9812,12 lei - cheltuieli de spitalizare, actualizate la momentul executării hotărârii. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., obligă inculpatul la 2300 lei cheltuieli judiciare față de stat; dispune plata sume ide 200 de lei, din fondul Ministerului Justiției, pentru onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1354/P/2009 din data de 12 ianuarie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25 ianuarie 2010 sub număr unic de dosar 411/30/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J.D. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoarea de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., constând în aceea că inculpatul J.D. a exercitat agresiuni asupra părții vătămate D.M., în urma cărora victima a decedat.

În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 1354/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele: În data de 02 aprilie 2009, în jurul orelor 20:00, inculpatul J.D. împreună cu concubina sa N.M.C., care locuiau în Cenad, s-au deplasat la magazinul T.S. din localitate pentru a cumpăra băuturi alcoolice. Inculpatul a cumpărat o sticlă cu votcă de 500 ml. La magazin, cei doi s-au întâlnit cu numitul D.M., zis M., din aceeași localitate, care consuma bere. Inculpatul și concubina sa s-au deplasat la locuința surorii inculpatului, numita J.M., unde locuiau în fapt. Ulterior, a venit și numitul D.M., astfel că toți trei, împreună cu un frate al inculpatului, numitul J.R., au început să bea votcă și să stea de vorbă în fața casei.

Martora J.M. era în casă, unde s-a retras la un moment dat și J.R. Inculpatul, concubina sa și numitul D. au rămas în fața casei continuând să vorbească, însă la un moment dat, inculpatul și-a adus aminte că D., pe care îl știa de mai demult, a avut legături cu concubina sa. Era în jurul orelor 22:00. Deoarece s-a enervat și fiind sub influența alcoolului, inculpatul l-a lovit pe D. în zona feței cu pumnul și palma. Victima a căzut la pământ, a rămas nemișcată. Inculpatul s-a speriat și a vrut să-l resusciteze pe numitul D., însă nu a reușit. Inculpatul i-a cerut concubinei sale să spună că victima a fost bătută de doi necunoscuți care tocmai au trecut cu bicicleta pe stradă pentru că, fiind beat, s-a luat de ei.

Concubina sa a făcut ce i-a cerut inculpatul, relatându-i această variantă lui J.R. și J.M. Apoi inculpatul a luat bicicleta cu care venise D. și s-a deplasat acasă la numitul C.D., fratele victimei, căruia i-a relatat varianta cu bicicliștii. Fratele victimei a venit imediat la locul faptei, anunțând salvarea și poliția. Ulterior, inculpatul i-a spus martorului I.D., care avea ferma unde inculpatul lucra ca ziler, că l-a lovit pe D.M. cu palma. Martorul a susținut că inculpatul i-ar fi spus mai târziu că nu el l-a bătut pe D. înainte de a muri. Martorul J.R., fratele inculpatului, a arătat că martorul I.D. i-a dat un telefon care la o lună de zile după eveniment, spunându-i că J.D. i-ar fi spus că l-a bătut de fapt pe numitul D. Inculpatul a mai recunoscut fapta și în fața mai multor martori asistenți, audiați în dosar.

De asemenea, martora N.M.C. a recunoscut că inculpatul l-a lovit pe numitul D. înainte ca acesta să rămână nemișcat la pământ și că nu au existat în realitate nici un fel de bicicliști care să o fi agresat pe victimă. Victima D.M. a fost dusă la spital și a fost internat la Spitalul Județean de Urgență Timișoara, Secția Neurochirurgie, cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, epistaxis anterior, anevrism de arteră cerebrală medie stânga rupt, hemoragie subrahnoidiană, inundare ventriculară, fractură piramidă nazală, fractură perete anterior sinus maxilar stâng, tromboză venoasă profundă, bronhopneumonie nasoconială, hemoragie digestivă inferioară exteriorizată prin melenă, escare de decubit și etilism acut.

În data de 03 mai 2009, numitul D.M. a decedat. În raportul de autopsie nr. 210/A din 04 mai 2009 au fost evidențiate următoarele concluzii: moartea numitului D.M. a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive traumatismului cranio-cerebral soldat cu ruptura anevrismului arterei cerebrale medii cu dilacerare consecutivă, hemoragie meningee și inundație ventriculară, complicat în evoluție cu brohopneumonie; factura de piramidă nazală și perete anterior sinus maxilar stâng descrise în foaia de observație s-au putut produce prin lovire directă cu un corp contondent în condiții ce vor fi stabilite de anchetă; moartea poate data de aproximativ 1 zi. În raport cu aceste concluzii și probe mai sus indicate, s-a apreciat că moartea violentă a victimei D. se datorează loviturilor aplicate de inculpat urmate de căderea victimei pe ciment.

Concludente în acest sens au fost considerate: declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală în care a recunoscut fapta și a indicat detaliat împrejurările și modul de săvârșire a faptei, coroborată cu declarația concubinei inculpatului, martora N.M.C., dată în faza de urmărire penală, precum și cu declarațiile martorilor D.D., C.F., în prezența cărora a fost audiat inculpatul când a declarat că a lovit-o pe victimă cu palma și cu pumnul. Deși ulterior, în faza de cercetarea judecătorească, inculpatul a revenit asupra declarației de recunoaștere a faptei, iar martora N.M.C. a revenit asupra declarației în care a arătat că inculpatul l-a lovit pe victimă, s-a constatat că aceste reveniri sunt nejustificate.

Așa fiind, instanța a reținut ca fiind expresia adevărului declarația inculpatului și a martorei N. date în cursul urmăririi penal, în care s-a arătat modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, care a lovit-o pe victimă cu palma și cu pumnul în zona feței, iar urmare a acestor lovituri victima a căzut pe ciment. Aceste declarații s-au coroborat cu depozițiile celorlalți martori audiați în prezenta cauză, în prezența cărora inculpatul a recunoscut că a lovit- o pe victimă. Referitor la apărarea inculpatului în sensul că victima ar fi fost lovită de doi bicicliști ca urmare a unei altercații cu aceștia, s-a reținut că această apărare este nefondată și urmează a fi înlăturată, nefiind susținută de probele dosarului, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc.

pen., privind achitarea inculpatului ca urmare a săvârșirii faptei de către altă persoană. S-a apreciat că fapta mai sus descrisă, săvârșită de inculpatul J.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen. S-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și la urmărirea penală inițial a negat comiterea faptei, după care a recunoscut fapta, iar ulterior în faza de cercetarea judecătorească a revenit nejustificat asupra declarației de recunoaștere a faptei.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete mai sus descrise în care fapta a fost comisă, gradul de pericol social ridicat al unei astfel de fapte și persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale, precum și poziția oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru fapta comisă, prevăzută de art. 183 C. pen., lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. S-a apreciat că această pedeapsă este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, J.D.

Prin decizia penală nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate. Împotriva acești decizii, în termen legal, a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. La termenul de judecată, fixat pentru astăzi 2 martie 2011, reprezentantul parchetului, a solicitat ca instanța să ia act de declarația de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat J.D. Înalta Curte, față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc.

pen., va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat J.D. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE la act de declarația de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 169/A din 08 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, s ecția penală, privind pe intimatul inculpat J.D. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2011.