ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1114/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția penală, prin Sentința penală nr.

662/PI din 4 decembrie 2009 l-a condamnat pe inculpatul B.M., cetățean român,

deținut în Penitenciarul Timișoara, la:

- 8 (opt) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzute și pedepsite

de art. 183 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și 64 lit. b) C. pen., pe durata

executării pedepsei conform art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului și a dedus arestul preventiv din 11

martie 2009 la zi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la 10.500 RON daune materiale și

10.000 RON daune morale, către partea civilă P.A. și a respins în rest

pretențiile civile ca neîntemeiate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpatul la 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, a reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă tribunalul Timiș nr. 781/P/2009 inculpatul B.M. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și

pedepsită de art. 183 C. pen., reținându-se următoarea situație de fapt:

În ziua de 08 martie 2009 în jurul

orelor 17,00 inculpatul s-a deplasat la barul "F." din Piața

Timișoara pentru a o căuta pe concubina sa M.A.M. zisă " M.", cei doi

fiind cunoscuți drept clienți fideli ai localului. Inculpatul s-a așezat la o

masă situată în apropierea intrării în local, masă la care stăteau și consumau

băuturi alcoolice M.A.M. și 3 bărbați, cunoscuți ai celor doi. Barul

"F." se află situat la subsolul unui imobil cu mai multe etaje din

apropierea stației de tramvai.

La o altă masă din apropiere se afla

victima P.G. care consuma și el băuturi alcoolice, aflându-se în stare avansată

de ebrietate. La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, între P.G. și

numita M.A.M. zisă "M." a izbucnit un scandal în cursul căruia cei

doi și-au adresat reciproc injurii și chiar a fost necesară intervenția

martorei C.A. angajată ca vânzătoare în localul respectiv, care i-a despărțit

pe cei doi și apoi pentru a opri scandalul, l-a condus pe P.G. până la ieșirea

din local. Victima a fost urmată la scurt timp de inculpatul B.M., concubinul

numitei M.A.M. care dorea să-i aplice "o corecție", conform propriei

sale declarații P.G. s-a oprit pe terasa localului, în dreptul unei mese unde

se aflau martorii P.I. și B.I. care consumau bere. Inculpatul s-a îndreptat

spre victimă reproșându-i conflictul pe care l-a avut anterior cu M.A.M., iar apoi

a lovit-o cu pumnul în zona feței iar aceasta a căzut. În continuare inculpatul

a lovit pe P.G. cu călcâiul în zona arcadei și i-a aplicat mai multe lovituri

cu piciorul în zona coastelor și a stomacului.

Potrivit declarației martorului

B.I., după ce i-a aplicat loviturile cu piciorul, inculpatul l-a apăsat de mai

multe ori cu piciorul drept în zona pieptului pe victimă "călcându-l

practic în picioare".

Inculpatul a lovit victima circa 5

minute, iar apoi s-a întors în local spunând clienților fără a se adresa unei

persoane că "l-a aranjat".

După ce a fost lovit de inculpat,

P.G. a fost ajutat de cei doi martori, P.I. și B.I., să se ridice de la pământ

iar apoi martorul B.I. a văzut în apropiere doi agenți de poliție din cadrul

secției 1 poliție cărora le-a spus că P.G. a fost agresat de un bărbat din bar.

Cei doi agenți de poliție au însoțit victima în interiorul localului unde

aceasta l-a indicat pe inculpatul B.M. ca fiind agresorul, ulterior cei doi

împreună cu M.A.M. fiind conduși la sediul secției de poliție unde au fost

sancționați contravențional.

În sediul Poliției, după plecarea

inculpatului și a concubinei sale, victima P.G. le-a spus agenților de poliție

că se simte rău astfel încât aceștia au solicitat intervenția ambulanței. Deși

aceasta a sosit de urgență, personalul sanitar care a încercat să-i acorde

primul ajutor nu a putut decât să constate că a intervenit decesul numitului

P.G.

Din probatoriul administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale,

declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului prin care acesta a

recunoscut săvârșirea faptei, instanța a reținut aceeași stare de fapt și

încadrare juridică precum cea din rechizitoriul Parchetului.

Inculpatul, atât personal în

declarația sa cât și prin avocatul din oficiu în concluziile pe fondul cauzei a

solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev.

de art. 73 lit. b) C. pen., însă instanța a constatat că o asemenea solicitare

este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

reținerea acesteia.

Din probele administrate a rezultat

că între victimă și martora M.A.M., pe fondul consumului de alcool a avut loc o

ceartă cu insulte reciproce, iar din declarațiile martorelor, angajate ale

barului respectiv rezultă că cea care a acționat cu agresivitate mai mare, a

fost chiar martora M.A.M.

Chiar aceasta în declarația sa dată

în fața instanței, a arătat că victima a făcut niște remarci față de ea și

și-au adresat reciproc injurii, după care martora i-a tras două palme victimei,

a îmbrâncit-o și i-a luat berea de pe masă, fiind despărțiți de martorele care

efectuau serviciile la bar.

Față de acest eveniment, nu se poate

susține că victima ar fi acționat într-un fel în care inculpatul să fi devenit

surescitat nervos ca urmare a săvârșirii de către victimă a unei fapte ilicite

grave, așa cum se arată în dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., sau să fie

vorba de vreo atingere gravă a demnității persoanei, care ar fi necesitat o

ripostă și în niciun caz o ripostă concretizată în acest fel de către inculpat

care a dus la moartea victimei.

Prin urmare, toate împrejurările

cauzei nu denotă că inculpatul a acționat în limitele prevăzute de art. 73 lit.

b) C. pen., pentru a se reține scuza provocării, dimpotrivă acesta a lovit

victima fără un motiv întemeiat și cu o violență inacceptabilă care a

determinat în final decesul victimei, pe care inculpatul chiar dacă nu l-a

urmărit sau acceptat, a acționat cu intenția de a lovi și din culpă în ce

privește rezultatul mai grav, adică moartea victimei.

S-a reținut astfel în sarcina

inculpatului săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte sub forma

de vinovăție a praeterintenției, astfel încât pentru această faptă s-a aplicat

inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în detenție.

La stabilirea pedepsei s-a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

împrejurările comiterii faptei, urmarea gravă a acesteia, atitudinea sinceră a

inculpatului, lipsa de antecedente penale ale acestuia, limitele de pedeapsă

prevăzute de lege și faptul că inculpatul a lovit victima cu o violență

deosebită într-un mod aproape gratuit și nejustificat.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, criticând-o pe motiv că pedeapsa aplicată este prea aspră. A reiterat

susținerile din fața primei instanțe, că este infractor primar, a regretat cele

întâmplate și trebuia ca instanța să rețină că a fost provocat de victimă.

Prin Decizia nr. 6/A din 18 ianuarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, apelul a fost

respins ca nefondat.

S-a motivat că prima instanță a

reținut o situație de fapt corectă și a individualizat pedeapsa potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în cauză neputând fi reținută

provocarea, circumstanța legală atenuantă.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termen legal inculpatul a atacat-o cu recurs, recurs care nu a fost motivat,

iar în cursul dezbaterilor personal și prin avocat a criticat hotărârile pentru

că nu s-a reținut că a săvârșit infracțiunea în stare de provocare.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că ambele instanțe au reținut o situație de

fapt corectă și au dat încadrarea juridică legală faptei comise de inculpat.

Prima instanță a făcut o analiză

completă a probelor administrate și a motivat convingător că inculpatul nu s-a

aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

La fel și instanța de apel l-a

audiat pe inculpat și verificând hotărârea pe baza lucrărilor și materialului

probator a ajuns la concluzia că inculpatul nu a acționat sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții atunci când a lovit victima.

Din declarațiile martorilor C.A.,

P.I., B.I. rezultă că victima s-a certat cu M.A.M. concubina inculpatului, iar

femeia l-a pălmuit pe P.G.

Prin intervenția angajaților

localului, conflictul s-a terminat, victima P.G. fiind condusă afară pe terasă.

După aceasta inculpatul, aflat și el în local și care n-a intervenit în cearta

dintre concubina sa și victimă, a ieșit pe terasă și a lovit în mod repetat

victima și a călcat-o cu picioarele.

Înalta Curte, constată că în mod temeinic

și legal s-a reținut săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de

art. 183 C. pen. fără a fi primită apărarea că a acționat în acel mod fiind

provocat de victimă.

Pedeapsa de 8 ani închisoare este în

măsură să realizeze prevenția generală și prevenția specială, ea fiind

stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Recursul urmează a fi respins, ca

nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2009 la 23 martie

2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2010.