ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1114/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția penală, prin Sentința penală nr. 662/PI din 4 decembrie 2009 l-a condamnat pe inculpatul B.M., cetățean român, deținut în Penitenciarul Timișoara, la: - 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și 64 lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei conform art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus arestul preventiv din 11 martie 2009 la zi. În baza art. 14, 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la 10.500 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale, către partea civilă P.A. și a respins în rest pretențiile civile ca neîntemeiate. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 600 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă tribunalul Timiș nr. 781/P/2009 inculpatul B.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., reținându-se următoarea situație de fapt: În ziua de 08 martie 2009 în jurul orelor 17,00 inculpatul s-a deplasat la barul "F." din Piața Timișoara pentru a o căuta pe concubina sa M.A.M.

zisă " M.", cei doi fiind cunoscuți drept clienți fideli ai localului. Inculpatul s-a așezat la o masă situată în apropierea intrării în local, masă la care stăteau și consumau băuturi alcoolice M.A.M. și 3 bărbați, cunoscuți ai celor doi. Barul "F." se află situat la subsolul unui imobil cu mai multe etaje din apropierea stației de tramvai. La o altă masă din apropiere se afla victima P.G. care consuma și el băuturi alcoolice, aflându-se în stare avansată de ebrietate. La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, între P.G. și numita M.A.M. zisă "M." a izbucnit un scandal în cursul căruia cei doi și-au adresat reciproc injurii și chiar a fost necesară intervenția martorei C.A. angajată ca vânzătoare în localul respectiv, care i-a despărțit pe cei doi și apoi pentru a opri scandalul, l-a condus pe P.G.

până la ieșirea din local. Victima a fost urmată la scurt timp de inculpatul B.M., concubinul numitei M.A.M. care dorea să-i aplice "o corecție", conform propriei sale declarații P.G. s-a oprit pe terasa localului, în dreptul unei mese unde se aflau martorii P.I. și B.I. care consumau bere. Inculpatul s-a îndreptat spre victimă reproșându-i conflictul pe care l-a avut anterior cu M.A.M., iar apoi a lovit-o cu pumnul în zona feței iar aceasta a căzut. În continuare inculpatul a lovit pe P.G. cu călcâiul în zona arcadei și i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul în zona coastelor și a stomacului.

Potrivit declarației martorului B.I., după ce i-a aplicat loviturile cu piciorul, inculpatul l-a apăsat de mai multe ori cu piciorul drept în zona pieptului pe victimă "călcându-l practic în picioare". Inculpatul a lovit victima circa 5 minute, iar apoi s-a întors în local spunând clienților fără a se adresa unei persoane că "l-a aranjat". După ce a fost lovit de inculpat, P.G. a fost ajutat de cei doi martori, P.I. și B.I., să se ridice de la pământ iar apoi martorul B.I. a văzut în apropiere doi agenți de poliție din cadrul secției 1 poliție cărora le-a spus că P.G. a fost agresat de un bărbat din bar. Cei doi agenți de poliție au însoțit victima în interiorul localului unde aceasta l-a indicat pe inculpatul B.M.

ca fiind agresorul, ulterior cei doi împreună cu M.A.M. fiind conduși la sediul secției de poliție unde au fost sancționați contravențional. În sediul Poliției, după plecarea inculpatului și a concubinei sale, victima P.G. le-a spus agenților de poliție că se simte rău astfel încât aceștia au solicitat intervenția ambulanței. Deși aceasta a sosit de urgență, personalul sanitar care a încercat să-i acorde primul ajutor nu a putut decât să constate că a intervenit decesul numitului P.G. Din probatoriul administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a reținut aceeași stare de fapt și încadrare juridică precum cea din rechizitoriul Parchetului.

Inculpatul, atât personal în declarația sa cât și prin avocatul din oficiu în concluziile pe fondul cauzei a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., însă instanța a constatat că o asemenea solicitare este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea acesteia. Din probele administrate a rezultat că între victimă și martora M.A.M., pe fondul consumului de alcool a avut loc o ceartă cu insulte reciproce, iar din declarațiile martorelor, angajate ale barului respectiv rezultă că cea care a acționat cu agresivitate mai mare, a fost chiar martora M.A.M. Chiar aceasta în declarația sa dată în fața instanței, a arătat că victima a făcut niște remarci față de ea și și-au adresat reciproc injurii, după care martora i-a tras două palme victimei, a îmbrâncit-o și i-a luat berea de pe masă, fiind despărțiți de martorele care efectuau serviciile la bar.

Față de acest eveniment, nu se poate susține că victima ar fi acționat într-un fel în care inculpatul să fi devenit surescitat nervos ca urmare a săvârșirii de către victimă a unei fapte ilicite grave, așa cum se arată în dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., sau să fie vorba de vreo atingere gravă a demnității persoanei, care ar fi necesitat o ripostă și în niciun caz o ripostă concretizată în acest fel de către inculpat care a dus la moartea victimei. Prin urmare, toate împrejurările cauzei nu denotă că inculpatul a acționat în limitele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., pentru a se reține scuza provocării, dimpotrivă acesta a lovit victima fără un motiv întemeiat și cu o violență inacceptabilă care a determinat în final decesul victimei, pe care inculpatul chiar dacă nu l-a urmărit sau acceptat, a acționat cu intenția de a lovi și din culpă în ce privește rezultatul mai grav, adică moartea victimei.

S-a reținut astfel în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte sub forma de vinovăție a praeterintenției, astfel încât pentru această faptă s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în detenție. La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările comiterii faptei, urmarea gravă a acesteia, atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa de antecedente penale ale acestuia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și faptul că inculpatul a lovit victima cu o violență deosebită într-un mod aproape gratuit și nejustificat. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motiv că pedeapsa aplicată este prea aspră.

A reiterat susținerile din fața primei instanțe, că este infractor primar, a regretat cele întâmplate și trebuia ca instanța să rețină că a fost provocat de victimă. Prin Decizia nr. 6/A din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, apelul a fost respins ca nefondat. S-a motivat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă și a individualizat pedeapsa potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în cauză neputând fi reținută provocarea, circumstanța legală atenuantă. Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal inculpatul a atacat-o cu recurs, recurs care nu a fost motivat, iar în cursul dezbaterilor personal și prin avocat a criticat hotărârile pentru că nu s-a reținut că a săvârșit infracțiunea în stare de provocare.

Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă și au dat încadrarea juridică legală faptei comise de inculpat. Prima instanță a făcut o analiză completă a probelor administrate și a motivat convingător că inculpatul nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. La fel și instanța de apel l-a audiat pe inculpat și verificând hotărârea pe baza lucrărilor și materialului probator a ajuns la concluzia că inculpatul nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții atunci când a lovit victima.

Din declarațiile martorilor C.A., P.I., B.I. rezultă că victima s-a certat cu M.A.M. concubina inculpatului, iar femeia l-a pălmuit pe P.G. Prin intervenția angajaților localului, conflictul s-a terminat, victima P.G. fiind condusă afară pe terasă. După aceasta inculpatul, aflat și el în local și care n-a intervenit în cearta dintre concubina sa și victimă, a ieșit pe terasă și a lovit în mod repetat victima și a călcat-o cu picioarele. Înalta Curte, constată că în mod temeinic și legal s-a reținut săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. fără a fi primită apărarea că a acționat în acel mod fiind provocat de victimă. Pedeapsa de 8 ani închisoare este în măsură să realizeze prevenția generală și prevenția specială, ea fiind stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2009 la 23 martie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2010.