ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 680/2011

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 335 din 28 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 22/30/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C.A.P. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A.P., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului C.A.P. pe o perioadă de 7 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. raportat la art. 63 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.l.A., la o pedeapsă de 1.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 C. pen. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă D.C. și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: În seara zilei de 22 noiembrie 2008, în jurul orelor 23.00, inculpații C.P.A. și B.l.A., însoțiți de martorul N.P.C., s-au deplasat la barul A. din localitatea Pădureni.

În interiorul localului se aflau G.l., fratele părții civile D.C. și partea civilă, care erau însoțiți de alte persoane. Între cele două grupuri a intervenit o altercație în cursul căreia inculpatul B.l.A. a fost lovit cu pumnii de către G.l. În acest context, inculpații C.P.A. și B.l.A., însoțiți de martorul N.P. au fugit afară din bar. Martorul N. s-a deplasat spre casă, iar cei doi inculpați s-au îndreptat către domiciliile lor. În urma inculpaților a ieșit partea vătămată D.C., care era însoțit de martorii S.I., G.I.D. și R.L., partea vătămată începând să strige după inculpați. Atunci inculpații C.P.A. și B.I.A. au smuls niște pari dintr-un gard și când partea vătămată D.C. i-a ajuns din urmă l-au atacat.

Inculpatul C.P.A. l-a lovit pe acesta cu parul, lovitura fiind îndreptată către cap, dar partea vătămată a parat-o cu brațul drept, astfel că lovitura a fost deviată pe față și umăr. La rândul său, inculpatul B. a lovit partea vătămată cu parul peste spate. După săvârșirea acestor fapte, și ca urmare a intervenției martorilor S. și R., inculpații au abandonat parii și au fugit. În urma agresiunii, partea vătămată D.C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal din 25 noiembrie 2008 și a completării acestuia din data de 09 decembrie 2008. Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă D.C. și inculpații C.P.A. și B.I.A.

Partea civilă a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică deoarece nu a fost soluționată cererea de obligare a inculpaților la despăgubiri materiale, iar daunele morale au fost stabilite aleatoriu și într-un cuantum neîndestulător. Inculpații nu și-au motivat apelurile. Prin Decizia penală nr. 179/A din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, apelurile au fost respinse ca ne fondate. În termen legal, împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă D.C. și inculpatul B.I.A. Prin cererea de recurs partea civilă a criticat hotărârile ca fiind nelegale și netemeinice invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 14, 16, 17 C. proc.

pen. fără să motiveze care sunt încălcările de lege comise de instanța de fond și cea de apel. Prin apărător, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului a cerut casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond deoarece latura civilă a cauzei nu a fost soluționată mai ales privind prejudiciul estetic suferit, beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilității de a onora contractul de muncă pe care l-a semnat cu un angajator din Cipru. în ce privește latura penală pedeapsa aplicată inculpatului B.I.A. este prea blândă, probele administrate conturând altă infracțiune decât cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În subsidiar a cerut casarea cu rejudecarea cauzei de către Înalta Curte și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor solicitate.

Apărătorul recurentului inculpat a lăsat la aprecierea Curții soluționarea recursului inculpatului care nu l-a motivat și nu s-a prezentat să-l susțină. A cerut respingerea recursului părții civile ca nefondat. Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Inculpatul B.I.A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., iar instanța de fond l-a condamnat pentru această infracțiune la 1.000 RON amendă. Pedeapsa a fost just individualizată, având în vedere condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea, de lipsa antecedentelor penale, de conduita corectă în societate a inculpatului, din referatul de evaluare întocmit rezultând că implicarea într-o faptă penală poate fi apreciată ca un incident izolat.

Motivul de recurs privind greșita soluționare a acțiunii civile este și el nefondat. Prima instanță a motivat că pretențiile în sumă de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare și contravaloarea hainelor distruse cu ocazia agresiunii, nu au fost dovedite în nici un fel, nici cu acte și nici cu martori. Acest aspect a fost verificat și de instanța de apel care a concluzionat că în mod corect nu au fost obligați inculpații la plata acestei sume de 3.500 RON. Tot astfel instanțele au respins cererea de obligare a inculpaților la plata câștigului nerealizat de câte 800 RON lunar - ca urmare a faptului că nu a mai putut să plece în Cipru unde avea un contract de muncă. Din rechizitoriu și hotărâri rezultă că partea civilă a prezentat leziuni care au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale, că nu a fost în incapacitate de muncă și așa cum au motivat ambele instanțe nu este vorba de un contract de muncă ci de un contract de intermedieri de loc de muncă.

Potrivit acelui contract societatea de intermedieri îi garanta părții civile un contract de muncă în Cipru începând cu 5 ianuarie 2009 pe timp de 1 an. În cauză nu s-a făcut dovada motivului pentru care D.C. nu a semnat un astfel de contract și nici că a fost împiedicat să facă acest lucru, urmare conflictului violent din 22 noiembrie 2008. În mod corect prima instanță i-a obligat pe inculpați la plata unei sume cu titlu de daune morale, motivând cuantumul în raport de condițiile concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, de leziunile provocate și de numărul de zile de îngrijiri necesare pentru vindecare. Acest aspect a fost verificat în apel ca urmare a criticilor formulate de partea civilă, iar instanța de apel, la rândul ei, a motivat că suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale reprezintă o justă despăgubire.

Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și urmează să respingă recursurile ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca ne fondate, recursurile declarate de partea civilă D.C. și de inculpatul B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat B.I.A. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă D.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.P.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 februarie 2011.