ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 680/2011

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 335 din 28 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 22/30/2010, în baza art. 334

C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C.A.P. privind

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa.

În baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2)

C. pen. și cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul

C.A.P., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor calificat.

În baza art. 65 alin.

(1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei

aplicate inculpatului C.A.P. pe o perioadă de 7 ani termen de încercare

stabilit în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia

i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată

executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de

încercare.

În baza art. 180

alin. (1) C. pen. raportat la art. 63 C. pen. a fost condamnat inculpatul

B.l.A., la o pedeapsă de 1.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii

de lovire sau alte violente.

S-a pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 63 C. pen.

În baza art. 14

raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 C.

civ. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON

daune morale către partea civilă D.C. și au fost respinse în rest pretențiile

civile ale părții civile.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În seara zilei de 22

noiembrie 2008, în jurul orelor 23.00, inculpații C.P.A. și B.l.A., însoțiți de

martorul N.P.C., s-au deplasat la barul A. din localitatea Pădureni.

În interiorul

localului se aflau G.l., fratele părții civile D.C. și partea civilă, care erau

însoțiți de alte persoane.

Între cele două

grupuri a intervenit o altercație în cursul căreia inculpatul B.l.A. a fost

lovit cu pumnii de către G.l.

În acest context, inculpații

C.P.A. și B.l.A., însoțiți de martorul N.P. au fugit afară din bar. Martorul N.

s-a deplasat spre casă, iar cei doi inculpați s-au îndreptat către domiciliile

lor.

În urma inculpaților

a ieșit partea vătămată D.C., care era însoțit de martorii S.I., G.I.D. și

R.L., partea vătămată începând să strige după inculpați.

Atunci inculpații

C.P.A. și B.I.A. au smuls niște pari dintr-un gard și când partea vătămată D.C.

i-a ajuns din urmă l-au atacat. Inculpatul C.P.A. l-a lovit pe acesta cu parul,

lovitura fiind îndreptată către cap, dar partea vătămată a parat-o cu brațul

drept, astfel că lovitura a fost deviată pe față și umăr. La rândul său,

inculpatul B. a lovit partea vătămată cu parul peste spate.

După săvârșirea

acestor fapte, și ca urmare a intervenției martorilor S. și R., inculpații au

abandonat parii și au fugit.

În urma agresiunii,

partea vătămată D.C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 de

zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal din 25 noiembrie

2008 și a completării acestuia din data de 09 decembrie 2008.

Împotriva sentinței

au declarat apel partea civilă D.C. și inculpații C.P.A. și B.I.A.

Partea civilă a

criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică deoarece nu a fost

soluționată cererea de obligare a inculpaților la despăgubiri materiale, iar

daunele morale au fost stabilite aleatoriu și într-un cuantum neîndestulător.

Inculpații nu și-au

motivat apelurile.

Prin Decizia penală

nr. 179/A din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, apelurile au fost respinse ca ne fondate.

În termen legal,

împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă D.C. și inculpatul B.I.A.

Prin cererea de

recurs partea civilă a criticat hotărârile ca fiind nelegale și netemeinice

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9,

10, 14, 16, 17 C. proc. pen. fără să motiveze care sunt încălcările de lege

comise de instanța de fond și cea de apel.

Prin apărător, cu

ocazia dezbaterilor asupra recursului a cerut casarea deciziei și trimiterea

spre rejudecare la instanța de fond deoarece latura civilă a cauzei nu a fost

soluționată mai ales privind prejudiciul estetic suferit, beneficiul nerealizat

ca urmare a imposibilității de a onora contractul de muncă pe care l-a semnat cu

un angajator din Cipru. în ce privește latura penală pedeapsa aplicată

inculpatului B.I.A. este prea blândă, probele administrate conturând altă

infracțiune decât cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În subsidiar a cerut

casarea cu rejudecarea cauzei de către Înalta Curte și obligarea inculpaților

la plata despăgubirilor solicitate.

Apărătorul

recurentului inculpat a lăsat la aprecierea Curții soluționarea recursului

inculpatului care nu l-a motivat și nu s-a prezentat să-l susțină. A cerut

respingerea recursului părții civile ca nefondat.

Verificând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor și lucrărilor aflate

la dosarul cauzei Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Inculpatul B.I.A. a

fost trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe

prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., iar instanța de fond l-a condamnat

pentru această infracțiune la 1.000 RON amendă. Pedeapsa a fost just

individualizată, având în vedere condițiile în care a fost săvârșită

infracțiunea, de lipsa antecedentelor penale, de conduita corectă în societate

a inculpatului, din referatul de evaluare întocmit rezultând că implicarea

într-o faptă penală poate fi apreciată ca un incident izolat.

Motivul de recurs

privind greșita soluționare a acțiunii civile este și el nefondat.

Prima instanță a

motivat că pretențiile în sumă de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de

spitalizare și contravaloarea hainelor distruse cu ocazia agresiunii, nu au

fost dovedite în nici un fel, nici cu acte și nici cu martori. Acest aspect a

fost verificat și de instanța de apel care a concluzionat că în mod corect nu

au fost obligați inculpații la plata acestei sume de 3.500 RON.

Tot astfel instanțele

au respins cererea de obligare a inculpaților la plata câștigului nerealizat de

câte 800 RON lunar - ca urmare a faptului că nu a mai putut să plece în Cipru

unde avea un contract de muncă.

Din rechizitoriu și

hotărâri rezultă că partea civilă a prezentat leziuni care au necesitat 30 zile

de îngrijiri medicale, că nu a fost în incapacitate de muncă și așa cum au

motivat ambele instanțe nu este vorba de un contract de muncă ci de un contract

de intermedieri de loc de muncă. Potrivit acelui contract societatea de

intermedieri îi garanta părții civile un contract de muncă în Cipru începând cu

5 ianuarie 2009 pe timp de 1 an. În cauză nu s-a făcut dovada motivului pentru

care D.C. nu a semnat un astfel de contract și nici că a fost împiedicat să

facă acest lucru, urmare conflictului violent din 22 noiembrie 2008.

În mod corect prima

instanță i-a obligat pe inculpați la plata unei sume cu titlu de daune morale,

motivând cuantumul în raport de condițiile concrete în care au fost săvârșite

infracțiunile, de leziunile provocate și de numărul de zile de îngrijiri necesare

pentru vindecare. Acest aspect a fost verificat în apel ca urmare a criticilor

formulate de partea civilă, iar instanța de apel, la rândul ei, a motivat că

suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale reprezintă o justă despăgubire.

Înalta Curte constată

că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și urmează să respingă

recursurile ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca ne fondate, recursurile declarate de

partea civilă D.C. și de inculpatul B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 179/A

din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat B.I.A. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta

parte civilă D.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului inculpat C.P.A., se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 februarie 2011.