ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4008/2011

Asupra cauzei penale de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 111 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 24691/3/2010 s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. formulată de inculpatul D.M., ca neîntemeiată. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M.

la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 359 C. proc. pen. combinat cu art. 86 3 C. pen.

a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului București, secția I penală, în ultima zi lucrătoare a ultimei luni din trimestru; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute la literele b) - d) s-au comunicat judecătorului delegat cu executarea din cadrul Tribunalului București, secția I penală.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 86 4 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. ultim C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului. În temeiul art. 88 C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 15 august 2008 până în data de 27 august 2008. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile C.G.

și a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.F. și obligă inculpatul la plata sumei de 539,20 RON și a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea efectivă a debitului, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.G. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 2024/P/2008 emis la data de 10 mai 2010 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului D.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt: La data de 15 august 2008, în jurul orelor 08,00, pe strada O.S., sector 1, inculpatul D.M. pe fondul consumului de alcool și datorită nemulțumirii cu privire la situația juridică a imobilului de la nr. 53 pe care a încercat să-l cumpere la recomandarea părții vătămate C.G., i-a aplicat acestuia lovituri cu cuțitul în zona abdominală care au avut drept consecință producerea leziunilor traumatice constând în plagă penetrantă în hipocondrul stâng cu eviscerare de mare epiploon și care au pus în pericol viața persoanei.

În timpul desfășurării acțiunii de agresiune (aplicarea loviturii cu cuțitul) martorul C.N. (fiul părții vătămate) a intervenit pentru a înlătura atacul îndreptat împotriva părții vătămate, utilizând în acest scop un scaun din plastic cu care a încercat dezarmarea inculpatului de obiectul vulnerant. Raportul de expertiză medico-legală nr. X a concluzionat: "C.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (cuțit sau similar). Leziunile traumatice au putut fi produse la data de 15 august 2008 și au pus în primejdie viața victimei.

A necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale". Faptele s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal din 15 august 2008 încheiat de organele de poliție din cadrul Secției 2 Poliție; proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșă foto anexă; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 757939 din 27 octombrie 2008; proces-verbal din 16 august 2008 și diagnostic; adresă de constituire parte civilă a S.C.U.B. și decont de cheltuieli; foaia de Observație nr. Y a S.C.U.B.; raportul de expertiză medico-legală nr. X privind partea vătămată; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/9554/2008 privind pe inculpat; declarații parte vătămată C.G. și planșă foto; declarații martor C.N.G.

(fostă G.); declarații martor C.N.; declarații martor C.M.; declarații martor O.C.; declarații martor B.M. și planșă foto; declarații inculpat D.M. În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul D.M., partea civilă C.G. și martorii C.M., C.N., C.N.G., O.C., B.M. și I.N. A fost administrată proba cu înscrisuri și fotografii. Examinând ansamblul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: În imobilul situat în București, pe strada O.S. la nr. 55, sector 1, locuiau partea vătămată C.G., soția acestuia C.M., și fiul C.N. împreună cu actuala sa soție C.N.G. (fosta G.). Partea vătămată C.G.

cunoscând faptul că numitul S.C. dorește să înstrăineze imobilul-teren alăturat, situat la nr. 53, anterior datei de 15 august 2008, și anume în perioada 2004 - 2005, l-a încunoștințat despre acest lucru pe prietenul său, inculpatul D.M., care a plătit în avans suma de bani solicitată de vânzător, urmând ca după îndeplinirea formalităților cadastrale să se realizeze transferul de proprietate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notar. Pentru demersurile necesare în vederea efectuării măsurătorilor și întocmirii cadastrului, a fost desemnat partea vătămată C.G. care nu cunoștea situația juridică reală a imobilului. Cu ocazia întocmirii documentației s-a constatat că imobilul teren situat la nr. 53 se află în proprietatea unei persoane juridice ce avea probleme de natură fiscală și nu în proprietatea numitului S.C.

persoană fizică. Dată fiind această situație, inculpatul D.M., care între timp s-a mutat împreună cu concubina sa M.V. (decedată în prezent), la imobilul de la nr. 53 unde se află edificată și o construcție, a început să-i reproșeze părții vătămate C.G., care i-a devenit vecin, faptul că i-a recomandat să achiziționeze imobilul respectiv, între cei doi instaurându-se o stare conflictuală. Pe acest fond și în urma consumului de băuturi alcoolice de către inculpatul D.M., în dimineața zilei de 15 august 2008, acesta având un briceag asupra sa, s-a deplasat de la locuința sa aflată la nr. 53 la locuința alăturată aflată la nr. 55, unde domiciliază partea vătămată. Inculpatul D.M., ajuns la poarta locuinței părții vătămate C.G., din stradă, a început să-i adreseze injurii și să-i solicite să iasă afară din casă.

Datorită strigătelor inculpatului, partea vătămată C.G. a mers la poartă, iar din casă au ieșit soția acestuia, martora C.M., martorul C.N. (fiul) și actuala sa soție martora C.N.G. (fostă G.). Văzând că inculpatul D.M. manifesta o atitudine agresivă, martorul C.N. a mers la poartă unde se afla tatăl său, partea vătămată C.G., și a încercat să îl liniștească pe inculpat, dar acesta a înfățișat briceagul ce îl avea asupra sa și care avea lama desfăcută. Întrucât inculpatul D.M. manifesta intenția de a lovi cu briceagul, martorul C.N. a luat, din curte, din apropierea porții, un scaun din plastic cu care a încercat să îl împingă pe inculpat și să-l dezarmeze. Însă, inculpatul D.M. a reușit să treacă pe lângă martor, întrucât scaunul cu care acesta din urmă a încercat înlăturarea atacului s-a rupt și cu briceagul l-a lovit în abdomen pe partea vătămată C.G.

Urmare loviturii aplicate de inculpatul D.M., partea vătămată C.G. a început să sângereze abundent, iar la nivelul abdomenului s-a produs o eviscerație cu dezvelirea organelor interne. Partea vătămată C.G. a căzut, iar inculpatul D.M., având briceagul asupra sa, s-a deplasat la locuința de la nr. 53 unde a fost găsit ulterior de organele de poliție. Partea vătămată C.G. a fost transportat la spital cu autoturismul de martorii C.N. și C.M. Potrivit Foii de Observație nr. Y a S.C.U.B., partea vătămată C.G. a fost internat în data de 15 august 2008 ora 08,35 cu diagnosticul "Armă albă (cuțit). Plagă prin înjunghiere penetrantă în hipocondrul stâng cu plagă gastrică și interceptare de pendicul gastro-epiplooic.

Hemoperitoneu". De asemenea la epicriză se menționează "victima unei agresiuni cu armă albă (cuțit) cu eviscerare de mare epiploon". Raportul de expertiză medico-legală nr. X a concluzionat că "C.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (cuțit sau similar). Leziunile traumatice au putut fi produse la data de 15 august 2008 și au pus în primejdie viața victimei. A necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale". Situația de fapt a fost reținută de instanță din coroborarea declarațiilor părții vătămate C.G. cu declarațiile martorilor C.N., C.M. și C.N.G. (fostă G.), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu foaia de observație emisă de S.C.U.B., cu raportul de expertiză medico-legală nr. X și în parte cu declarațiile inculpatului.

Astfel, în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și menținute în faza cercetării judecătorești, partea vătămată C.G. a arătat, pe aspectele esențiale ale faptei că "am ieșit în curte apropiindu-mă de poartă. La poartă era D.M. .A început să înjure toată familia. D.M. ținea o mână la spate (...) fiul meu C.N. datorită faptului că el era agresiv a luat un scaun din plastic și l-a împins. Atunci D.M. a scos mâna de la spate și am văzut că ținea un cuțit cu buton. Când a văzut cuțitul fiul meu a început să-l împingă cu scaunul din plastic care s-a rupt. În acest timp D.M. a desfăcut lama cuțitului și mi-a aplicat o lovitură în partea stângă a abdomenului aproape de inimă (...) mi-am pus mâna la rană și am căzut.

D.M. atunci a fugit cu cuțitul asupra lui". Declarațiile părții vătămate au fost confirmate de declarațiile martorului C.N., care atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești a arătat în esență că "Atunci D.M. a scos un briceag. D.M. a început să gesticuleze cu briceagul spunând că ne omoară pe toți. Întrucât acesta avea briceagul în mână și manifesta intenția de a lovi, eu am luat scaunul din plastic, aflat lângă poartă, în mâini. Cu scaunul din plastic am început să îl împing pe D.M. care avea briceagul în mâna dreaptă. Intenția mea a fost aceea de a-l face pe D.M. să scape cuțitul din mână. În acele momente D.M. s-a mișcat pe lângă mine și i-a aplicat o lovitură cu lama briceagului tatălui meu C.G.

C.G. a fost lovit cu lama briceagului de către D.M. în abdomen. C.G. a zis "m-a tăiat", și-a pus mâna în locul în care a fost tăiat și a căzut". Aceleași aspecte au fost relatate și de martora C.N.G. (fostă G.), care în ambele faze procesuale a arătat că martorul C.N. a încercat cu ajutorul unui scaun din plastic să-l deposedeze pe inculpatul D.M. de cuțitul pe care-l avea în mână și să-l depărteze, însă nu a reușit, iar inculpatul a trecut pe lângă martor și l-a lovit pe partea vătămată C.G. cu cuțitul în abdomen, iar "Urmare a loviturii de cuțit aplicate de D.M., C.G. a început să sângereze. Atunci am văzut când prin tăietura de la abdomen a lui C.G. a ieșit afară ceea ce mâncase în acea dimineață și anume brânză cu roșii.

D.M. având cuțitul la el a plecat acasă". Și martora C.M. a confirmat, prin declarațiile date în faza de urmărire penală și menținute în faza cercetării judecătorești, aspectele relatate de partea vătămată și de martorii anterior menționați, respectiv a arătat că "Datorită faptului că D.M. avea un briceag în mână și manifesta intenția de a lovi, C.N. a luat scaunul din plastic și cu acesta a început să îl împingă pe D.M. Atunci scaunul din plastic s-a rupt. În acel moment D.M. l-a lovit cu lama briceagului pe soțul meu, C.G. care se afla în fața lui. D.M. l-a lovit cu lama briceagului pe C.G. în abdomen (...) după ce a fost lovit cu lama briceagului de către D.M. a început să-i curgă sânge. După ce a fost lovit cu briceagul de către D.M., C.G.

a zis "m-a tăiat" și apoi a căzut (...)". Inculpatul D.M., în declarațiile date pe parcursul procesului penal, inclusiv în faza cercetării judecătorești, nu a recunoscut fapta astfel cum a fost reținută în sarcina sa, ci a susținut că partea vătămată C.G. l-a atacat cu un obiect metalic (fier forjat în forma literei L, bară sau colier de zinc care susține burlanul pe locuință) pe care i l-a smuls din mână și cu care apoi l-a înțepat, context în care martorul C.N. l-a lovit cu un scaun în cap și în mână (conform declarațiilor din faza de urmărire penală) sau în varianta prezentată în faza cercetării judecătorești, că "Văzând că lovitura viza zona capului am ridicat mâna și m-am apărat, după care am încercat să dezarmez partea vătămată de acel colier.

În încercarea mea de a-l dezarma, ne-am dezechilibrat și, cred că în acel moment, partea vătămată s-a lovit în colierul respectiv în zona abdomenului fiind dezbrăcat la bustul gol. După ce am căzut de noi s-a apropiat și fiul părții vătămate care cu un scaun din plastic m-a lovit în timp ce mă ridicam, astfel că am scăpat colierul de zinc pe care reușisem să-l iau de la partea vătămată, colier ce a fost luat de către fiul părții vătămate, după care au fugit, inclusiv partea vătămată care s-a ridicat de jos". Aceste declarații nu au putut fi reținute de instanță deoarece au fost infirmate atât de declarațiile martorilor audiați în cauză (care, deși rude sau afini cu partea vătămată, au reflectat realitatea, fiind în concordanță și cu probele științifice, respectiv rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în cauză), cât și de rapoartele de expertiză medico-legală și înscrisurile medicale administrate în cauză.

Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. Z privind pe inculpat "D.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin acțiunea unui corp dur cu muchii ascuțite, ce pot data din 15 august 2008. Necesită 8 - 9 zile de îngrijiri medicale". Aceste leziuni sunt localizate la nivelul mâinilor fără a se constata leziuni la nivelul capului care să susțină afirmația inculpatului în sensul că "am fost lovit de fiul părții vătămate cu scaunul în cap". Caracteristica leziunilor traumatice de la nivelul mâinilor ce "au putut fi produse prin acțiunea unui corp dur cu muchii ascuțite" se coroborează cu declarația martorului C.N. potrivit cu care a utilizat un scaun din plastic, cu care l-a împins și a încercat dezarmarea inculpatului, obiectul din plastic având într-adevăr "muchii ascuțite" (marginile, mânerele și picioarele scaunului) mai ales în momentele în care se produce ruperea, precum și cu declarațiile martorelor C.M.

și C.N.G. (fostă G.), în care se arată că martorul C.N. a folosit un scaun din plastic în încercarea sa de a-l îndepărta pe inculpat și de a-l dezarma de cuțitul (briceagul) pe care-l avea în mână. În declarația din data de 08 martie 2010, precum și în cea dată în faza cercetării judecătorești inculpatul D.M. a susținut că a fost lovit de două ori cu două obiecte diferite astfel "s-a repezit la mine să îmi dea cu acel colier de prins burlane în cap. Eu am parat lovitura cu mâna dreaptă și apoi i-am smuls din mână acel colier (...) și fiul lui C.G. m-a lovit cu un scaun din plastic care s-a rupt". Dacă această susținere a inculpatului ar fi conformă cu realitatea ar fi trebuit ca expertiza medico-legală să pună în evidență asupra inculpatului două tipuri de leziuni, una creată de scaunul cu care a fost lovit, așa cum susține, de către fiul părții vătămate, iar alta creată de colierul cu care pretinde că l-ar fi lovit partea vătămată peste mână.

Această din urmă leziune ar fi trebuit să aibă aceleași caracteristici ca cea a părții vătămate, întrucât, conform declarației inculpatului, ambele au fost create de același obiect vulnerant. Or, în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. Z privind pe inculpat s-a reținut că leziunile traumatice au putut fi produse prin acțiunea unui corp dur cu muchii ascuțite, iar privitor la obiectul cu care a fost agresată partea vătămată, raportul de expertiză medico-legală nr. X a reținut că a fost corp tăietor-înțepător (cuțit sau similar). În atare situație, susținerea inculpatului în sensul că obiectul cu care i-au fost produse părții vătămate leziunile este un colier de zinc, care susține burlanul pe locuință, nu a putut fi reținută, întrucât acest obiect nu poate fi inclus în categoria corpurilor tăietoare-înțepătoare și în niciun caz nu putea produce leziuni traumatice în genul celor suferite de partea vătămată.

De altfel, atât din foaia de observație clinică, cât și din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse de "armă albă (cuțit)", respectiv "cuțit sau similar", împrejurare confirmată ca atare atât de partea vătămată cât și de cei trei martori prezenți la momentul incidentului, toți arătând că inculpatul avea în mână un cuțit cu lama rabatabilă (briceag). Tribunalul nu a putut reține nici afirmația inculpatului D.M., în sensul că "C.G. era tăiat la abdomen, a luat colierul din fier și a plecat la el în curte" întrucât nu este posibil ca partea vătămată după producerea leziunii traumatice cu sângerare abundentă, cu eviscerație și dezvelirea organelor interne, să se aplece, să ia obiectul din metal, să se ridice și apoi să se deplaseze, credibilă fiind varianta martorilor în sensul că partea vătămată a căzut ținându-se cu mâna de abdomen, fiind transportat imediat la spital.

În primele declarații, inculpatul D.M. nu a făcut vorbire de prezența altor martori la momentul agresiunii care ar fi fost la locuința sa la momentul comiterii faptei, cu excepția numitei M.V., soția sa nelegitimă, decedată în prezent. Însă, în declarația dată în fața procurorului la data de 08 martie 2010, inculpatul D.M. a declarat "în dimineața zilei de 15 august 2008 în jurul orei 09,00 (agresiunea s-a comis în jurul orei 08,00) eram la mine în curte împreună cu soția mea M.V., B.M. și O.C. C.G. avea în mână un colier de prins burlanul (...) s-a repezit la mine să îmi dea cu acel colier de prins burlane în cap. Eu am parat lovitura cu mâna dreaptă și apoi i-am smuls din mână acel colier.

Toate acestea se întâmplau în fața porții. Atunci C.G. a vrut să mă lovească cu capul în gură. Eu aveam în mână colierul de metal pe care i-l smulsesem din mână. Atunci când el a vrut să mă lovească cu capul în gură eu am vrut să-i parez instinctiv lovitura (...). Astfel am dus mâna spre înainte. Este vorba de mâna în care țineam acel colier. În aceste condiții a fost tăiat C.G. (...) Pentru că el a venit buluc spre mine eu am căzut pe spate. C.G. era tăiat la abdomen, a luat colierul din fier și a plecat la el în curte. A venit fiul lui la poarta mea. Fiul lui C.G. m-a lovit cu un scaun din plastic care s-a rupt". În raport cu această declarație, în faza de urmărire penală au fost audiați martorii B.M.

și O.C. În declarația din data de 08 martie 2010 martorul B.M. a arătat "Eram în curte în acea dimineață (curtea inculpatului) (...) l-am văzut pe D.M. fugind în curte. În urma lui în curte a venit "G.G." (partea vătămată) care avea în mână o bucată de fier, burlan. Acolo în curte s-au îmbrâncit amândoi. Când eu am vrut să intervin "G.G." (partea vătămată) a strigat "m-am tăiat" și a ieșit din curte plecând la el acasă. Arăt că nu am văzut cuțit sau alt obiect tăios în mână la D.M.". În data de 09 martie 2010 (a doua zi) martorul B.M. a revenit asupra declarației din ziua precedentă și a declarat "Sunt văr primar cu D.M. Revin în totalitate cu privire la cele declarate ieri 08 martie 2010. Eu am ajuns în apropierea locuinței lui D.M.

după incidentul pe care acesta l-a avut cu G.G." (partea vătămată). Când am ajuns la D.M. acasă, în curte se aflau doi polițiști care s-au legitimat. Practic nu am văzut ce s-a întâmplat între cei doi. Ulterior când D.M. era arestat și se afla la Secția 14 Poliție am fost și am vorbit cu el. D.M. m-a rugat să fac tot posibilul să-l scot de acolo și nu mi-a povestit nimic din cele întâmplate". În faza cercetării judecătorești, același martor a arătat, prin înscrisul depus la dosar prin Serviciul Registratură, că nu se poate prezenta în instanță pentru a depune ca martor și că menține cea de-a doua declarație pe care a dat-o în fața procurorului, respectiv cea dată în data de 09 martie 2010, pentru ca în ședința publică din data de 17 ianuarie 2011 să se prezinte și să declare, printre altele că "(...) cred că era în jurul orei 8.30 - 9.00 când am ajuns la locuința inculpatului D.M.

Aici, în curte, erau două persoane îmbrăcate în civil care s-au recomandat a fi polițiști (...) polițiștii identificau niște urme de sânge și vroiau să-i ia declarație inculpatului. Totodată am observat că se uitau la un obiect din metal care avea prinsă o bucată din lemn și o parte tăioasă, iar soția inculpatului le spunea polițiștilor că inculpatul și partea vătămată trăgeau reciproc de acel obiect, iar organele de poliție și-au arătat îndoiala că dacă n-ar fi fost folosit (...) Nu știu dacă fierul despre care am făcut vorbire a fost luat de polițiști, dar am impresia că acesta a ajuns la mormanul de gunoi". Martorul O.C., în faza de urmărire penală a arătat că "Când am ajuns la D.M. era aproximativ ora 10,00.

Eu nu puteam să ajung la el acasă așa de devreme în jurul orei 08,00. Când am ajuns acolo D.M. era zgâriat la mână. Incidentul ce a avut loc între D.M. și C.G. s-a întâmplat mai înainte ca eu să ajung la locuința lui D.M. Eu nu am văzut ce s-a întâmplat între ei", iar în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra declarației date la urmărirea penală și a arătat că, deși nu a fost de față la incident, era prezent totuși la locuința inculpatului, nu a auzit nimic din ceea ce s-a întâmplat la poarta părții vătămate dar că inculpatul a venit la locuința sa, în care se afla și el, și i-a spus soției că s-a certat cu vecinul său, acesta lovindu-l peste mână cu un fier sau sârmă, iar pe mână avea o leziune ce sângera.

Tribunalul nu a avut în vedere la stabilirea situației de fapt aceste declarații ale martorilor O.C. și B.M., fiind înlăturate din ansamblul probator administrat în cauză, datorită pe de o parte oscilațiilor acestora, iar pe de altă parte, acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, pe anumite aspecte nici măcar cu declarațiile inculpatului, în favoarea căruia acești martori au declarat (aceste persoane au fost audiate ca martori la propunerea inculpatului). În concluzie, Tribunalul a reținut că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că inculpatul se face vinovat, sub forma intenției indirecte, de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și pentru care este judecat, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea inculpatului, conform art. 5 2 și art. 66 C. proc.

pen., iar acesta nu a reușit să demonstreze lipsa de temeinicie a acestor probe. Totodată, instanța nu a reținut că fapta pentru care este judecat inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de dispozițiile art. 181 C. pen., motivat de faptul că acesta nu a avut intenția de a-l omorî pe partea vătămată, astfel cum a susținut inculpatul prin apărător, față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta. Astfel, la săvârșirea infracțiunii inculpatul s-a folosit de un cuțit (briceag), instrument apt de a produce moartea victimei, lovitura aplicată de inculpat părții vătămate a vizat o zonă vitală, partea stângă a abdomenului, în apropierea inimii, intensitatea cu care a lovit, dată de adâncimea leziunii produse, leziune cu eviscerare de mare epiploon și punerea în primejdie a vieții părții vătămate, împrejurări ce caracterizează infracțiunea de omor și nu cea de vătămare corporală.

Este adevărat că inculpatul a lovit o singură dată partea vătămată, însă a prevăzut că este posibil ca aceasta să decedeze și, deși nu a urmărit producerea acestui rezultat (moartea părții vătămate), a acceptat posibilitatea producerii acestuia, lovind-o cu putere cu un cuțit în abdomen. Astfel fiind, Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. formulată de inculpatul D.M. prin apărător, ca neîntemeiată. În drept, fapta inculpatului D.M., care în data de 15 august 2008, i-a aplicat părții vătămate C.G. o lovitură cu un briceag în zona abdominală, provocându-i grave leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, a fost considerată a întruni elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni), dispozițiile generale ale Codului penal relative la participația penală a inculpatului (calitate de autor), forma tentată a infracțiunii și forma de vinovăție cu care a comis fapta, respectiv intenție indirectă, gradul concret de pericol social al faptei relevat de natura infracțiunii comise, de împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv pe fondul unor neînțelegeri și a consumului de alcool, urmarea socialmente periculoasă produsă, respectiv leziunea gravă produsă părții vătămate care i-a pus în primejdie viața, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, Tribunalul a reținut că acesta este pensionar, anterior săvârșirii faptei a avut o bună conduită în societate, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor O.C., B.M. și I.N., propuși de inculpat și în circumstanțiere, vârsta înaintată a acestuia, respectiv 72 de ani, starea de sănătate, astfel cum a rezultat din înscrisul medical depus la dosar și faptul că este necunoscut cu antecedente penale. În această împrejurare, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și a coborât pedeapsa sub minimul ei special, aplicând un cuantum de 4 ani închisoare pentru atingerea scopului educativ-preventiv statuat în art. 52 C. pen.

stabilind că reeducarea lui poate fi realizată și prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani pe parcursul căruia să respecte și să se supună unor măsuri cu circumstanța revocării acestui beneficiu în cazul încălcării lor cu rea-voință. Pe latură civilă, Tribunalul a admis cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile și a obligat inculpatul la 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă C.G. și respectiv 539,20 RON cu dobânda legală aferentă până la rămânerea definitivă a hotărârii către partea civilă S.C.U.B. (F.) conform fișelor de consultații și medicamente atașate la dosar. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, în termen, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a infracțiunii de tentativă la omor calificat și nu de lovire în condițiile în care a lipsit intenția sa de a ucide iar leziunile suferite de partea vătămată nu au produs consecințe iremediabile, consecutiv, să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă raportat și la datele ce îl caracterizează, vârsta înaintată 70 de ani, persoană liniștită, cu o activitate deosebită în viața socială. Prin Decizia penală nr. 166/A din 06 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.M. împotriva Sentinței penale nr. 111 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și a obligat apelantul-inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Astfel s-a considerat că în raport de obiectul vulnerant folosit, de zona vizată de consecința faptei inculpatului, nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală, ci cea de tentativă la infracțiunea de omor, inculpatul deși nu a urmărit producerea morții părții vătămate a acceptat posibilitatea producerii acesteia, lovind-o cu putere cu un cuțit în abdomen. Cu privire la pedeapsa aplicată aceasta a fost apreciată ca fiind corect individualizată, iar modalitatea de executare a pedepsei în regim de suspendare sub supraveghere a fost considerată de natură a asigura triplul scop prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul D.M., solicitând casarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice date faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât numărul mic de zile de îngrijiri medicale, cât și faptul că nu a acționat cu intenția de a ucide, sunt aspecte care impun reținerea în sarcina sa a infracțiunii de vătămare corporală (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.). De asemenea, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.

Inculpatul a mai criticat hotărârea și sub aspectul laturii civile (caz de casare prevăzut de art. 171 C. proc. pen.) în sensul că despăgubirile morale acordate părții civile C.G. sunt într-un cuantum ridicat, solicitând micșorarea acestuia. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor invocate, și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: 1. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator a rezultat că instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. S-a reținut în esență că la data de 15 august 2008, în jurul orelor 08,00 pe strada O.S. nr. 55, sector 1, inculpatul D.M., pe fondul consumului de alcool și datorită nemulțumirii cu privire la situația juridică a imobilului de la nr. 53 pe care a încercat să-l cumpere la recomandarea părții vătămate C.G., i-a aplicat acestuia lovituri cu cuțitul în zona abdominală care au avut drept consecință producerea leziunilor traumatice, constând în plagă penetrantă în hipocondrul stâng cu eviscerare de mare epiploon și care au pus în pericol viața persoanei. Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz în tentativă la omor calificat [art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.] ori în vătămare corporală (art. 181 C. pen.) este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta. Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei de omor acesta acționează cu intenția de a ucide. În cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma. Astfel, există tentativă de omor și nu de vătămare corporală ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente și procedee specifice uciderii.

Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunii de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Forma și modalitatea intenției, element subiectiv al infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc. Modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită - astfel cum au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare. Instanțele de fond și de prim control judiciar au stabilit în mod corect existența faptei și poziția subiectivă a inculpatului în raport cu fapta comisă.

Astfel, în raport de obiectul vulnerant folosit (un briceag), apt de a produce moartea, de zona vizată (abdominală - partea stângă, în apropierea inimii), de modalitatea de comitere, intensitatea loviturii (i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 22 - 24 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei) se dovedește că inculpatul și-a dat seama de rezultatul faptei sale, care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală de infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii, iar în speță nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală, în mod corect fapta fiind încadrată în prevederile art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. 2. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost just individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei relevat de natura infracțiunii comise, de împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv pe fondul unor neînțelegeri și a consumului de alcool, urmarea socialmente periculoasă produsă, respectiv leziunea gravă produsă părții vătămate care i-a pus în primejdie viața, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului (este pensionar, a avut o conduită bună, are o vârstă înaintată, 72 de ani; este necunoscut cu antecedente penale), neimpunându-se micșorarea cuantumului acesteia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că suspendarea sub supraveghere a pedepsei este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. prin obligațiile impuse inculpatului pe parcursul termenului de încercare, nejustificându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. 3. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Inculpatul a criticat hotărârea atacată și sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în sensul acordării părții vătămate C.G. a unor daune morale în cuantum de 10.000 RON, cuantum considerat ridicat în raport cu suferința produsă acestuia.

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, aspect care rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 C. civ., care folosesc termenul de prejudiciu, fără a distinge în raport de caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal. Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite. În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victima directă, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă.

În speță s-a dovedit că partea vătămată a suferit traume fizice și psihice, viața fiindu-i pusă în pericol, astfel suma de 10.000 RON reprezintă o compensare a acestora, soluția fiind conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P. Tercier, op. cit. pagina 268). În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului D.M. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 6 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 6 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2011.