ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4008/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4008/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 111 din 28 ianuarie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.

24691/3/2010 s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C.

proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. formulată de inculpatul

D.M., ca neîntemeiată.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. a

condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii

aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit

conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 359

C. proc. pen. combinat cu art. 86

3

C. pen. a fost obligat inculpatul

ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte la

judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului București, secția I

penală, în ultima zi lucrătoare a ultimei luni din trimestru;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele prevăzute la

literele b) - d) s-au comunicat judecătorului delegat cu executarea din cadrul

Tribunalului București, secția I penală.

În temeiul art. 359

C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor

art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin.

ultim C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data

de 15 august 2008 până în data de 27 august 2008.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ.

s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile C.G. și a fost obligat

inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 10.000 RON cu titlu

de despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr.

95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.F. și

obligă inculpatul la plata sumei de 539,20 RON și a dobânzii legale aferente

acestei sume începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până

la achitarea efectivă a debitului, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a

părții vătămate C.G.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 4.000 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 2024/P/2008 emis la data de 10 mai 2010 de Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

libertate a inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut în fapt:

La data de 15 august

2008, în jurul orelor 08,00, pe strada O.S., sector 1, inculpatul D.M. pe

fondul consumului de alcool și datorită nemulțumirii cu privire la situația

juridică a imobilului de la nr. 53 pe care a încercat să-l cumpere la

recomandarea părții vătămate C.G., i-a aplicat acestuia lovituri cu cuțitul în

zona abdominală care au avut drept consecință producerea leziunilor traumatice constând

în plagă penetrantă în hipocondrul stâng cu eviscerare de mare epiploon și care

au pus în pericol viața persoanei.

În timpul

desfășurării acțiunii de agresiune (aplicarea loviturii cu cuțitul) martorul

C.N. (fiul părții vătămate) a intervenit pentru a înlătura atacul îndreptat

împotriva părții vătămate, utilizând în acest scop un scaun din plastic cu care

a încercat dezarmarea inculpatului de obiectul vulnerant.

Raportul de expertiză

medico-legală nr. X a concluzionat: "C.G. a prezentat leziuni traumatice

care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (cuțit sau

similar). Leziunile traumatice au putut fi produse la data de 15 august 2008 și

au pus în primejdie viața victimei. A necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri

medicale".

Faptele s-au stabilit

pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal din 15 august 2008

încheiat de organele de poliție din cadrul Secției 2 Poliție; proces-verbal de

cercetare la fața locului cu planșă foto anexă; raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 757939 din 27 octombrie 2008; proces-verbal din 16

august 2008 și diagnostic; adresă de constituire parte civilă a S.C.U.B. și

decont de cheltuieli; foaia de Observație nr. Y a S.C.U.B.; raportul de

expertiză medico-legală nr. X privind partea vătămată; raportul de expertiză

medico-legală nr. A1/9554/2008 privind pe inculpat; declarații parte vătămată

C.G. și planșă foto; declarații martor C.N.G. (fostă G.); declarații martor

C.N.; declarații martor C.M.; declarații martor O.C.; declarații martor B.M. și

planșă foto; declarații inculpat D.M.

În faza cercetării

judecătorești au fost audiați inculpatul D.M., partea civilă C.G. și martorii

C.M., C.N., C.N.G., O.C., B.M. și I.N.

A fost administrată

proba cu înscrisuri și fotografii.

Examinând ansamblul

probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza

de cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În imobilul situat în

București, pe strada O.S. la nr. 55, sector 1, locuiau partea vătămată C.G.,

soția acestuia C.M., și fiul C.N. împreună cu actuala sa soție C.N.G. (fosta

G.).

Partea vătămată C.G.

cunoscând faptul că numitul S.C. dorește să înstrăineze imobilul-teren

alăturat, situat la nr. 53, anterior datei de 15 august 2008, și anume în

perioada 2004 - 2005, l-a încunoștințat despre acest lucru pe prietenul său,

inculpatul D.M., care a plătit în avans suma de bani solicitată de vânzător,

urmând ca după îndeplinirea formalităților cadastrale să se realizeze

transferul de proprietate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare la

notar.

Pentru demersurile

necesare în vederea efectuării măsurătorilor și întocmirii cadastrului, a fost

desemnat partea vătămată C.G. care nu cunoștea situația juridică reală a

imobilului.

Cu ocazia întocmirii

documentației s-a constatat că imobilul teren situat la nr. 53 se află în

proprietatea unei persoane juridice ce avea probleme de natură fiscală și nu în

proprietatea numitului S.C. persoană fizică.

Dată fiind această

situație, inculpatul D.M., care între timp s-a mutat împreună cu concubina sa

M.V. (decedată în prezent), la imobilul de la nr. 53 unde se află edificată și

o construcție, a început să-i reproșeze părții vătămate C.G., care i-a devenit

vecin, faptul că i-a recomandat să achiziționeze imobilul respectiv, între cei

doi instaurându-se o stare conflictuală.

Pe acest fond și în

urma consumului de băuturi alcoolice de către inculpatul D.M., în dimineața

zilei de 15 august 2008, acesta având un briceag asupra sa, s-a deplasat de la

locuința sa aflată la nr. 53 la locuința alăturată aflată la nr. 55, unde

domiciliază partea vătămată.

Inculpatul D.M.,

ajuns la poarta locuinței părții vătămate C.G., din stradă, a început să-i

adreseze injurii și să-i solicite să iasă afară din casă.

Datorită strigătelor

inculpatului, partea vătămată C.G. a mers la poartă, iar din casă au ieșit

soția acestuia, martora C.M., martorul C.N. (fiul) și actuala sa soție martora

C.N.G. (fostă G.).

Văzând că inculpatul

D.M. manifesta o atitudine agresivă, martorul C.N. a mers la poartă unde se

afla tatăl său, partea vătămată C.G., și a încercat să îl liniștească pe

inculpat, dar acesta a înfățișat briceagul ce îl avea asupra sa și care avea

lama desfăcută.

Întrucât inculpatul

D.M. manifesta intenția de a lovi cu briceagul, martorul C.N. a luat, din

curte, din apropierea porții, un scaun din plastic cu care a încercat să îl

împingă pe inculpat și să-l dezarmeze. Însă, inculpatul D.M. a reușit să treacă

pe lângă martor, întrucât scaunul cu care acesta din urmă a încercat

înlăturarea atacului s-a rupt și cu briceagul l-a lovit în abdomen pe partea

vătămată C.G.

Urmare loviturii

aplicate de inculpatul D.M., partea vătămată C.G. a început să sângereze

abundent, iar la nivelul abdomenului s-a produs o eviscerație cu dezvelirea

organelor interne.

Partea vătămată C.G.

a căzut, iar inculpatul D.M., având briceagul asupra sa, s-a deplasat la

locuința de la nr. 53 unde a fost găsit ulterior de organele de poliție.

Partea vătămată C.G.

a fost transportat la spital cu autoturismul de martorii C.N. și C.M.

Potrivit Foii de

Observație nr. Y a S.C.U.B., partea vătămată C.G. a fost internat în data de 15

august 2008 ora 08,35 cu diagnosticul "Armă albă (cuțit). Plagă prin

înjunghiere penetrantă în hipocondrul stâng cu plagă gastrică și interceptare

de pendicul gastro-epiplooic. Hemoperitoneu". De asemenea la epicriză se

menționează "victima unei agresiuni cu armă albă (cuțit) cu eviscerare de

mare epiploon".

Raportul de expertiză

medico-legală nr. X a concluzionat că "C.G. a prezentat leziuni traumatice

care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (cuțit sau

similar). Leziunile traumatice au putut fi produse la data de 15 august 2008 și

au pus în primejdie viața victimei. A necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri

medicale".

Situația de fapt a

fost reținută de instanță din coroborarea declarațiilor părții vătămate C.G. cu

declarațiile martorilor C.N., C.M. și C.N.G. (fostă G.), cu procesul-verbal de

cercetare la fața locului, cu foaia de observație emisă de S.C.U.B., cu

raportul de expertiză medico-legală nr. X și în parte cu declarațiile

inculpatului.

Astfel, în

declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și menținute în faza cercetării

judecătorești, partea vătămată C.G. a arătat, pe aspectele esențiale ale faptei

că "am ieșit în curte apropiindu-mă de poartă. La poartă era D.M. .A

început să înjure toată familia. D.M. ținea o mână la spate (...) fiul meu C.N.

datorită faptului că el era agresiv a luat un scaun din plastic și l-a împins.

Atunci D.M. a scos mâna de la spate și am văzut că ținea un cuțit cu buton.

Când a văzut cuțitul fiul meu a început să-l împingă cu scaunul din plastic

care s-a rupt. În acest timp D.M. a desfăcut lama cuțitului și mi-a aplicat o

lovitură în partea stângă a abdomenului aproape de inimă (...) mi-am pus mâna

la rană și am căzut. D.M. atunci a fugit cu cuțitul asupra lui".

Declarațiile părții

vătămate au fost confirmate de declarațiile martorului C.N., care atât în faza

de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești a arătat în esență

că "Atunci D.M. a scos un briceag. D.M. a început să gesticuleze cu

briceagul spunând că ne omoară pe toți. Întrucât acesta avea briceagul în mână

și manifesta intenția de a lovi, eu am luat scaunul din plastic, aflat lângă

poartă, în mâini. Cu scaunul din plastic am început să îl împing pe D.M. care

avea briceagul în mâna dreaptă. Intenția mea a fost aceea de a-l face pe D.M.

să scape cuțitul din mână. În acele momente D.M. s-a mișcat pe lângă mine și

i-a aplicat o lovitură cu lama briceagului tatălui meu C.G. C.G. a fost lovit cu

lama briceagului de către D.M. în abdomen. C.G. a zis "m-a tăiat",

și-a pus mâna în locul în care a fost tăiat și a căzut".

Aceleași aspecte au

fost relatate și de martora C.N.G. (fostă G.), care în ambele faze procesuale a

arătat că martorul C.N. a încercat cu ajutorul unui scaun din plastic să-l

deposedeze pe inculpatul D.M. de cuțitul pe care-l avea în mână și să-l

depărteze, însă nu a reușit, iar inculpatul a trecut pe lângă martor și l-a

lovit pe partea vătămată C.G. cu cuțitul în abdomen, iar "Urmare a

loviturii de cuțit aplicate de D.M., C.G. a început să sângereze. Atunci am

văzut când prin tăietura de la abdomen a lui C.G. a ieșit afară ceea ce mâncase

în acea dimineață și anume brânză cu roșii. D.M. având cuțitul la el a plecat

acasă".

Și martora C.M. a

confirmat, prin declarațiile date în faza de urmărire penală și menținute în

faza cercetării judecătorești, aspectele relatate de partea vătămată și de

martorii anterior menționați, respectiv a arătat că "Datorită faptului că

D.M. avea un briceag în mână și manifesta intenția de a lovi, C.N. a luat

scaunul din plastic și cu acesta a început să îl împingă pe D.M. Atunci scaunul

din plastic s-a rupt. În acel moment D.M. l-a lovit cu lama briceagului pe

soțul meu, C.G. care se afla în fața lui. D.M. l-a lovit cu lama briceagului pe

C.G. în abdomen (...) după ce a fost lovit cu lama briceagului de către D.M. a

început să-i curgă sânge. După ce a fost lovit cu briceagul de către D.M., C.G.

a zis "m-a tăiat" și apoi a căzut (...)".

Inculpatul D.M., în

declarațiile date pe parcursul procesului penal, inclusiv în faza cercetării

judecătorești, nu a recunoscut fapta astfel cum a fost reținută în sarcina sa,

ci a susținut că partea vătămată C.G. l-a atacat cu un obiect metalic (fier

forjat în forma literei L, bară sau colier de zinc care susține burlanul pe

locuință) pe care i l-a smuls din mână și cu care apoi l-a înțepat, context în

care martorul C.N. l-a lovit cu un scaun în cap și în mână (conform

declarațiilor din faza de urmărire penală) sau în varianta prezentată în faza

cercetării judecătorești, că "Văzând că lovitura viza zona capului am

ridicat mâna și m-am apărat, după care am încercat să dezarmez partea vătămată

de acel colier. În încercarea mea de a-l dezarma, ne-am dezechilibrat și, cred

că în acel moment, partea vătămată s-a lovit în colierul respectiv în zona

abdomenului fiind dezbrăcat la bustul gol. După ce am căzut de noi s-a apropiat

și fiul părții vătămate care cu un scaun din plastic m-a lovit în timp ce mă

ridicam, astfel că am scăpat colierul de zinc pe care reușisem să-l iau de la

partea vătămată, colier ce a fost luat de către fiul părții vătămate, după care

au fugit, inclusiv partea vătămată care s-a ridicat de jos".

Aceste declarații nu

au putut fi reținute de instanță deoarece au fost infirmate atât de

declarațiile martorilor audiați în cauză (care, deși rude sau afini cu partea

vătămată, au reflectat realitatea, fiind în concordanță și cu probele

științifice, respectiv rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în

cauză), cât și de rapoartele de expertiză medico-legală și înscrisurile

medicale administrate în cauză.

Astfel, potrivit

concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. Z privind pe inculpat

"D.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin acțiunea

unui corp dur cu muchii ascuțite, ce pot data din 15 august 2008. Necesită 8 -

9 zile de îngrijiri medicale". Aceste leziuni sunt localizate la nivelul

mâinilor fără a se constata leziuni la nivelul capului care să susțină

afirmația inculpatului în sensul că "am fost lovit de fiul părții vătămate

cu scaunul în cap". Caracteristica leziunilor traumatice de la nivelul

mâinilor ce "au putut fi produse prin acțiunea unui corp dur cu muchii

ascuțite" se coroborează cu declarația martorului C.N. potrivit cu care a utilizat

un scaun din plastic, cu care l-a împins și a încercat dezarmarea inculpatului,

obiectul din plastic având într-adevăr "muchii ascuțite" (marginile,

mânerele și picioarele scaunului) mai ales în momentele în care se produce

ruperea, precum și cu declarațiile martorelor C.M. și C.N.G. (fostă G.), în

care se arată că martorul C.N. a folosit un scaun din plastic în încercarea sa

de a-l îndepărta pe inculpat și de a-l dezarma de cuțitul (briceagul) pe care-l

avea în mână.

În declarația din

data de 08 martie 2010, precum și în cea dată în faza cercetării judecătorești

inculpatul D.M. a susținut că a fost lovit de două ori cu două obiecte diferite

astfel "s-a repezit la mine să îmi dea cu acel colier de prins burlane în

cap. Eu am parat lovitura cu mâna dreaptă și apoi i-am smuls din mână acel

colier (...) și fiul lui C.G. m-a lovit cu un scaun din plastic care s-a

rupt".

Dacă această

susținere a inculpatului ar fi conformă cu realitatea ar fi trebuit ca

expertiza medico-legală să pună în evidență asupra inculpatului două tipuri de

leziuni, una creată de scaunul cu care a fost lovit, așa cum susține, de către

fiul părții vătămate, iar alta creată de colierul cu care pretinde că l-ar fi

lovit partea vătămată peste mână. Această din urmă leziune ar fi trebuit să

aibă aceleași caracteristici ca cea a părții vătămate, întrucât, conform

declarației inculpatului, ambele au fost create de același obiect vulnerant.

Or, în concluziile

raportului de expertiză medico-legală nr. Z privind pe inculpat s-a reținut că

leziunile traumatice au putut fi produse prin acțiunea unui corp dur cu muchii

ascuțite, iar privitor la obiectul cu care a fost agresată partea vătămată,

raportul de expertiză medico-legală nr. X a reținut că a fost corp

tăietor-înțepător (cuțit sau similar).

În atare situație,

susținerea inculpatului în sensul că obiectul cu care i-au fost produse părții

vătămate leziunile este un colier de zinc, care susține burlanul pe locuință,

nu a putut fi reținută, întrucât acest obiect nu poate fi inclus în categoria corpurilor

tăietoare-înțepătoare și în niciun caz nu putea produce leziuni traumatice în

genul celor suferite de partea vătămată.

De altfel, atât din

foaia de observație clinică, cât și din raportul de expertiză medico-legală a

rezultat că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse de "armă

albă (cuțit)", respectiv "cuțit sau similar", împrejurare

confirmată ca atare atât de partea vătămată cât și de cei trei martori prezenți

la momentul incidentului, toți arătând că inculpatul avea în mână un cuțit cu

lama rabatabilă (briceag).

Tribunalul nu a putut

reține nici afirmația inculpatului D.M., în sensul că "C.G. era tăiat la

abdomen, a luat colierul din fier și a plecat la el în curte" întrucât nu

este posibil ca partea vătămată după producerea leziunii traumatice cu

sângerare abundentă, cu eviscerație și dezvelirea organelor interne, să se

aplece, să ia obiectul din metal, să se ridice și apoi să se deplaseze,

credibilă fiind varianta martorilor în sensul că partea vătămată a căzut

ținându-se cu mâna de abdomen, fiind transportat imediat la spital.

În primele

declarații, inculpatul D.M. nu a făcut vorbire de prezența altor martori la

momentul agresiunii care ar fi fost la locuința sa la momentul comiterii

faptei, cu excepția numitei M.V., soția sa nelegitimă, decedată în prezent.

Însă, în declarația dată în fața procurorului la data de 08 martie 2010,

inculpatul D.M. a declarat "în dimineața zilei de 15 august 2008 în jurul

orei 09,00 (agresiunea s-a comis în jurul orei 08,00) eram la mine în curte

împreună cu soția mea M.V., B.M. și O.C. C.G. avea în mână un colier de prins

burlanul (...) s-a repezit la mine să îmi dea cu acel colier de prins burlane

în cap. Eu am parat lovitura cu mâna dreaptă și apoi i-am smuls din mână acel

colier. Toate acestea se întâmplau în fața porții. Atunci C.G. a vrut să mă

lovească cu capul în gură. Eu aveam în mână colierul de metal pe care i-l

smulsesem din mână. Atunci când el a vrut să mă lovească cu capul în gură eu am

vrut să-i parez instinctiv lovitura (...). Astfel am dus mâna spre înainte.

Este vorba de mâna în care țineam acel colier. În aceste condiții a fost tăiat

C.G. (...) Pentru că el a venit buluc spre mine eu am căzut pe spate. C.G. era

tăiat la abdomen, a luat colierul din fier și a plecat la el în curte. A venit

fiul lui la poarta mea. Fiul lui C.G. m-a lovit cu un scaun din plastic care

s-a rupt".

În raport cu această

declarație, în faza de urmărire penală au fost audiați martorii B.M. și O.C.

În declarația din

data de 08 martie 2010 martorul B.M. a arătat "Eram în curte în acea

dimineață (curtea inculpatului) (...) l-am văzut pe D.M. fugind în curte. În

urma lui în curte a venit "G.G." (partea vătămată) care avea în mână

o bucată de fier, burlan. Acolo în curte s-au îmbrâncit amândoi. Când eu am vrut

să intervin "G.G." (partea vătămată) a strigat "m-am tăiat"

și a ieșit din curte plecând la el acasă. Arăt că nu am văzut cuțit sau alt

obiect tăios în mână la D.M.".

În data de 09 martie

2010 (a doua zi) martorul B.M. a revenit asupra declarației din ziua precedentă

și a declarat "Sunt văr primar cu D.M. Revin în totalitate cu privire la

cele declarate ieri 08 martie 2010. Eu am ajuns în apropierea locuinței lui

D.M. după incidentul pe care acesta l-a avut cu G.G." (partea vătămată).

Când am ajuns la D.M. acasă, în curte se aflau doi polițiști care s-au

legitimat. Practic nu am văzut ce s-a întâmplat între cei doi. Ulterior când

D.M. era arestat și se afla la Secția 14 Poliție am fost și am vorbit cu el.

D.M. m-a rugat să fac tot posibilul să-l scot de acolo și nu mi-a povestit

nimic din cele întâmplate".

În faza cercetării

judecătorești, același martor a arătat, prin înscrisul depus la dosar prin

Serviciul Registratură, că nu se poate prezenta în instanță pentru a depune ca

martor și că menține cea de-a doua declarație pe care a dat-o în fața

procurorului, respectiv cea dată în data de 09 martie 2010, pentru ca în

ședința publică din data de 17 ianuarie 2011 să se prezinte și să declare,

printre altele că "(...) cred că era în jurul orei 8.30 - 9.00 când am ajuns

la locuința inculpatului D.M. Aici, în curte, erau două persoane îmbrăcate în

civil care s-au recomandat a fi polițiști (...) polițiștii identificau niște

urme de sânge și vroiau să-i ia declarație inculpatului. Totodată am observat

că se uitau la un obiect din metal care avea prinsă o bucată din lemn și o

parte tăioasă, iar soția inculpatului le spunea polițiștilor că inculpatul și

partea vătămată trăgeau reciproc de acel obiect, iar organele de poliție și-au

arătat îndoiala că dacă n-ar fi fost folosit (...) Nu știu dacă fierul despre

care am făcut vorbire a fost luat de polițiști, dar am impresia că acesta a

ajuns la mormanul de gunoi".

Martorul O.C., în

faza de urmărire penală a arătat că "Când am ajuns la D.M. era aproximativ

ora 10,00. Eu nu puteam să ajung la el acasă așa de devreme în jurul orei

08,00. Când am ajuns acolo D.M. era zgâriat la mână. Incidentul ce a avut loc

între D.M. și C.G. s-a întâmplat mai înainte ca eu să ajung la locuința lui

D.M. Eu nu am văzut ce s-a întâmplat între ei", iar în faza de cercetare

judecătorească a revenit asupra declarației date la urmărirea penală și a

arătat că, deși nu a fost de față la incident, era prezent totuși la locuința

inculpatului, nu a auzit nimic din ceea ce s-a întâmplat la poarta părții

vătămate dar că inculpatul a venit la locuința sa, în care se afla și el, și

i-a spus soției că s-a certat cu vecinul său, acesta lovindu-l peste mână cu un

fier sau sârmă, iar pe mână avea o leziune ce sângera.

Tribunalul nu a avut

în vedere la stabilirea situației de fapt aceste declarații ale martorilor O.C.

și B.M., fiind înlăturate din ansamblul probator administrat în cauză, datorită

pe de o parte oscilațiilor acestora, iar pe de altă parte, acestea nu se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, pe anumite aspecte nici

măcar cu declarațiile inculpatului, în favoarea căruia acești martori au

declarat (aceste persoane au fost audiate ca martori la propunerea

inculpatului).

În concluzie,

Tribunalul a reținut că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că

inculpatul se face vinovat, sub forma intenției indirecte, de săvârșirea faptei

reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și pentru care este judecat, fiind

astfel răsturnată prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea inculpatului,

conform art. 5

2

și art. 66 C. proc. pen., iar acesta nu a reușit să

demonstreze lipsa de temeinicie a acestor probe.

Totodată, instanța nu

a reținut că fapta pentru care este judecat inculpatul întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de dispozițiile

art. 181 C. pen., motivat de faptul că acesta nu a avut intenția de a-l omorî

pe partea vătămată, astfel cum a susținut inculpatul prin apărător, față de

împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

Astfel, la săvârșirea

infracțiunii inculpatul s-a folosit de un cuțit (briceag), instrument apt de a

produce moartea victimei, lovitura aplicată de inculpat părții vătămate a vizat

o zonă vitală, partea stângă a abdomenului, în apropierea inimii, intensitatea

cu care a lovit, dată de adâncimea leziunii produse, leziune cu eviscerare de

mare epiploon și punerea în primejdie a vieții părții vătămate, împrejurări ce

caracterizează infracțiunea de omor și nu cea de vătămare corporală. Este

adevărat că inculpatul a lovit o singură dată partea vătămată, însă a prevăzut

că este posibil ca aceasta să decedeze și, deși nu a urmărit producerea acestui

rezultat (moartea părții vătămate), a acceptat posibilitatea producerii

acestuia, lovind-o cu putere cu un cuțit în abdomen.

Astfel fiind,

Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

formulată de inculpatul D.M. prin apărător, ca neîntemeiată.

În drept, fapta

inculpatului D.M., care în data de 15 august 2008, i-a aplicat părții vătămate

C.G. o lovitură cu un briceag în zona abdominală, provocându-i grave leziuni

traumatice care i-au pus viața în primejdie, a fost considerată a întruni

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea

pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de

textul incriminator pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoare de la 7

ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni), dispozițiile generale ale Codului penal

relative la participația penală a inculpatului (calitate de autor), forma

tentată a infracțiunii și forma de vinovăție cu care a comis fapta, respectiv

intenție indirectă, gradul concret de pericol social al faptei relevat de

natura infracțiunii comise, de împrejurările în care s-a desfășurat activitatea

infracțională, respectiv pe fondul unor neînțelegeri și a consumului de alcool,

urmarea socialmente periculoasă produsă, respectiv leziunea gravă produsă

părții vătămate care i-a pus în primejdie viața, circumstanțele care agravează

sau atenuează răspunderea penală, precum și datele care caracterizează persoana

inculpatului.

Astfel, Tribunalul a

reținut că acesta este pensionar, anterior săvârșirii faptei a avut o bună

conduită în societate, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor O.C.,

B.M. și I.N., propuși de inculpat și în circumstanțiere, vârsta înaintată a

acestuia, respectiv 72 de ani, starea de sănătate, astfel cum a rezultat din

înscrisul medical depus la dosar și faptul că este necunoscut cu antecedente

penale.

În această

împrejurare, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și a coborât pedeapsa sub

minimul ei special, aplicând un cuantum de 4 ani închisoare pentru atingerea

scopului educativ-preventiv statuat în art. 52 C. pen. stabilind că reeducarea

lui poate fi realizată și prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe

durata unui termen de încercare de 7 ani pe parcursul căruia să respecte și să

se supună unor măsuri cu circumstanța revocării acestui beneficiu în cazul

încălcării lor cu rea-voință.

Pe latură civilă,

Tribunalul a admis cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile și

a obligat inculpatul la 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă

C.G. și respectiv 539,20 RON cu dobânda legală aferentă până la rămânerea

definitivă a hotărârii către partea civilă S.C.U.B. (F.) conform fișelor de

consultații și medicamente atașate la dosar.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

hotărâri, inculpatul a declarat apel, în termen, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a infracțiunii de

tentativă la omor calificat și nu de lovire în condițiile în care a lipsit

intenția sa de a ucide iar leziunile suferite de partea vătămată nu au produs

consecințe iremediabile, consecutiv, să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă

raportat și la datele ce îl caracterizează, vârsta înaintată 70 de ani,

persoană liniștită, cu o activitate deosebită în viața socială.

Prin Decizia penală

nr. 166/A din 06 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.M. împotriva Sentinței

penale nr. 111 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, și a obligat apelantul-inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută

situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Astfel s-a

considerat că în raport de obiectul vulnerant folosit, de zona vizată de

consecința faptei inculpatului, nu se poate reține infracțiunea de vătămare

corporală, ci cea de tentativă la infracțiunea de omor, inculpatul deși nu a

urmărit producerea morții părții vătămate a acceptat posibilitatea producerii

acesteia, lovind-o cu putere cu un cuțit în abdomen.

Cu privire la

pedeapsa aplicată aceasta a fost apreciată ca fiind corect individualizată, iar

modalitatea de executare a pedepsei în regim de suspendare sub supraveghere a

fost considerată de natură a asigura triplul scop prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul D.M., solicitând casarea

hotărârii, schimbarea încadrării juridice date faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât numărul mic de zile de

îngrijiri medicale, cât și faptul că nu a acționat cu intenția de a ucide, sunt

aspecte care impun reținerea în sarcina sa a infracțiunii de vătămare corporală

(caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.).

De asemenea, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în ceea ce

privește modalitatea de executare a pedepsei.

Inculpatul a mai

criticat hotărârea și sub aspectul laturii civile (caz de casare prevăzut de

art. 171 C. proc. pen.) în sensul că despăgubirile morale acordate părții

civile C.G. sunt într-un cuantum ridicat, solicitând micșorarea acestuia.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor

invocate, și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Din analiza

coroborată a ansamblului materialului probator a rezultat că instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în esență

că la data de 15 august 2008, în jurul orelor 08,00 pe strada O.S. nr. 55,

sector 1, inculpatul D.M., pe fondul consumului de alcool și datorită

nemulțumirii cu privire la situația juridică a imobilului de la nr. 53 pe care

a încercat să-l cumpere la recomandarea părții vătămate C.G., i-a aplicat

acestuia lovituri cu cuțitul în zona abdominală care au avut drept consecință

producerea leziunilor traumatice, constând în plagă penetrantă în hipocondrul

stâng cu eviscerare de mare epiploon și care au pus în pericol viața persoanei.

Esențial pentru

încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz în tentativă la omor

calificat [art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C.

pen.] ori în vătămare corporală (art. 181 C. pen.) este stabilirea formei și

modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.

Dacă în cazul

infracțiunii de vătămare corporală făptuitorul acționează cu intenția generală

de vătămare, în cazul tentativei de omor acesta acționează cu intenția de a

ucide.

În cazul infracțiunii

de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului,

săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să

releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că

infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a

vătăma.

Astfel, există

tentativă de omor și nu de vătămare corporală ori de câte ori infractorul

acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale

organismului victimei ori folosește instrumente și procedee specifice uciderii.

Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este

caracteristic infracțiunii de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul

interior al actului infracțional.

Anumite stări ale

infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea

actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul

în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Forma și modalitatea

intenției, element subiectiv al infracțiunii, rezultă din materialitatea

actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și

victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor,

zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Modul de săvârșire a

faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită - astfel cum

au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în

sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de

vătămare.

Instanțele de fond și

de prim control judiciar au stabilit în mod corect existența faptei și poziția

subiectivă a inculpatului în raport cu fapta comisă.

Astfel, în raport de

obiectul vulnerant folosit (un briceag), apt de a produce moartea, de zona

vizată (abdominală - partea stângă, în apropierea inimii), de modalitatea de

comitere, intensitatea loviturii (i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 22

- 24 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei) se

dovedește că inculpatul și-a dat seama de rezultatul faptei sale, care chiar

dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Astfel, ceea ce

deosebește infracțiunea de vătămare corporală de infracțiunea de omor este

poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura

obiectivă a infracțiunii, iar în speță nu se poate reține infracțiunea de

vătămare corporală, în mod corect fapta fiind încadrată în prevederile art. 20

C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Cu privire la

pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost just

individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social ridicat al faptei relevat de natura infracțiunii comise, de

împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv pe

fondul unor neînțelegeri și a consumului de alcool, urmarea socialmente

periculoasă produsă, respectiv leziunea gravă produsă părții vătămate care i-a

pus în primejdie viața, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea

penală, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului (este

pensionar, a avut o conduită bună, are o vârstă înaintată, 72 de ani; este

necunoscut cu antecedente penale), neimpunându-se micșorarea cuantumului

acesteia.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că suspendarea sub

supraveghere a pedepsei este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen. prin obligațiile impuse inculpatului pe parcursul

termenului de încercare, nejustificându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen.

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Inculpatul a criticat

hotărârea atacată și sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în

sensul acordării părții vătămate C.G. a unor daune morale în cuantum de 10.000

RON, cuantum considerat ridicat în raport cu suferința produsă acestuia.

Cerințele legii impun

ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate

prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul

lor, aspect care rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 C. civ., care

folosesc termenul de prejudiciu, fără a distinge în raport de caracterul

material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât

prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite,

deci, și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul

răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este ușoară, întrucât

acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei

materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile

nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale,

nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept

românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor

morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice

plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală

care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte,

această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu

întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță

este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victima

directă, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă.

În speță s-a dovedit

că partea vătămată a suferit traume fizice și psihice, viața fiindu-i pusă în

pericol, astfel suma de 10.000 RON reprezintă o compensare a acestora, soluția

fiind conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât

și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P. Tercier, op. cit.

pagina 268).

În sinteză, existând

raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și

prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, Înalta Curte apreciază că

soluția pronunțată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile

delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art. 3 din Protocolul

nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de cele

reținute, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului D.M. împotriva Deciziei

penale nr. 166/A din 6 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr.

166/A din 6 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2011.