ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2464/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 746 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 3211 5/3/2011, în temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C., zis "B." la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă complementară, timp de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an, în final inculpatul având de executat 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (aflat sub puterea M.A.P. nr. 63/U.P. din 11 martie 2011, emis de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 18329/3/2011). În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la data de 11 martie 2011 la zi. S-a constatat că obiectul tăietor-înțepător (posibil cuțit), folosit la agresarea părților vătămate M.G. și R.E., aparținea celor din urmă, astfel că nu se poate dispune confiscarea sa în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. S-a constatat că părțile vătămate M.G. și R.E. nu s-au constituit părți civile în prezentul proces penal. S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgență "Prof.

Dr. B.A." nu s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Rechizitoriul nr. 2577/P/2010 din data de 03 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.C. zis "B." pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În actul de sesizare al instanței, s-a reținut că în noaptea de 09/10 martie 2010, inculpatul M.C. zis "B.", însoțit de numiții S.M. zis "F.", M.T.M. zis "P.", M.I. zis "A.", determinați de către numitul R.F. zis "D.", înarmați, cu premeditare și pentru a le intimida și a le determina astfel pe părțile vătămate să părăsească spațiul închiriat pentru activități de colectare a fierului vechi, au pătruns în imobilul din București, str. Z., sector 5, iar în timp ce M.I. asigura paza locului, le-au înjunghiat pe părțile vătămate M.G.

și R.E. (concubini, care locuiau acolo fără forme legale din data de 07 martie 2010), care au suferit astfel leziuni grave în zone corporale vitale, totodată, sustrăgându-le sume de bani. În timpul exercitării actelor de violență asupra părților vătămate, agresorii le-au determinat pe acestea să spună unde își păstrează banii pe care apoi i-au sustras. La un moment dat, agresorii au fost alertați de M.I. despre apropierea pe stradă a unei persoane care i-ar putea surprinde, motiv pentru care aceștia au părăsit rapid imobilul, prin aceeași modalitate prin care au pătruns, și au fugit de la locul faptei. În continuare, sus-numiții s-au sustras de la urmărire și - totodată - au încercat să realizeze o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate, cărora le-au oferit sume de bani în scopul zădărnicirii aflării adevărului în cauză.

Părțile vătămate au fost internate în Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. B.A.", M.G. cu diagnosticul: "politraumatism prin agresiune (declarativ); multiple plăgi produse prin înjunghiere (declarativ) la nivelul toracelui anterior și posterior; lombă dreaptă; hemopneumotorax stâng; insuficiență respiratorie acută"; R.E. cu diagnosticul: "politraumatism prin agresiune; plagă tăiată (cuțit), pe fața posterioară braț drept; hemopneumotorax minim drept; plagă contuză regiunea parietală dreaptă". Instanța de fond a mai făcut precizarea că prin actul de sesizare a instanței (prin care s-a disjuns cauza față de inculpatul M.P.), s-a precizat că prezentul dosar penal s-a format urmare disjungerii dispuse prin rechizitoriul întocmit la data de 09 iunie 2010 în Dosarul nr. 995/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București (în vederea identificării numitului "B."), prin același rechizitoriu fiind trimiși în judecată inculpații R.F., M.I., S.M.

zis și M.I., toți pentru săvârșirea de infracțiuni în aceeași speță. Prin rechizitoriul întocmit la data de 08 iulie 2010 în Dosarul nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul M.T.M., pentru săvârșirea de infracțiuni în aceeași speță. În faza urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile părților vătămate M.G. și R.E.; declarațiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declarațiile inculpaților R.F., M.I.

zis "A.", S.M., M.I., M.T.M. și M.C. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, legal citate fiind, părțile vătămate M.G. și R.E. nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au promovat acțiuni civile pentru eventualele daune materiale și/sau morale pe care le-au suferit, iar Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. B.A." - citat preparator în calitate de parte civilă - a adoptat aceeași poziție în legătură cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate celor două victime. La al patrulea termen de judecată, din data de 09 septembrie 2011, inculpatul M.C. a solicitat să fie judecat în baza acordului de vinovăție, instanța de fond, admițând cererea formulată de inculpat, privind aplicarea procedurii de la art. 320 1 C. proc.

pen. și a acordat cuvântul la dezbateri. Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut că la instigarea numitului R.F., inculpatul M.C. împreună cu numiții S.M. (minor), M.T.M. și M.I. au hotărât să dea o lecție părților vătămate M.G. și R.E. (concubini), și anume să le intimideze, în ideea de a le determina să plece din incinta spațiului închiriat pentru activități de colectare a fierului vechi, aferent imobilului situat în București, str. Z., sector 5. Interesul atacatorilor era favorizarea unor persoane din satul Sintești, com. Vidra, jud. Ilfov, care aveau preocupări de afaceri similare. Așadar, în condiții de premeditare, în noaptea de 09/10 martie 2010, sus-numiții s-au deplasat, înarmați fiind, la locația vizată, și au pătruns, fără drept, în imobil, păziți de numitul M.I.

Înăuntru, le-au înjunghiat pe părțile vătămate, inculpatul folosindu-se de un cuțit găsit și luat de pe o masă. Urmare agresiunilor, victimele au suferit leziuni grave în zone corporale vitale. Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 a concluzionat că partea vătămată M.G. a suferit următoarele leziuni traumatice: 1.) la nivelul toracelui anterior, două plăgi produse prin înjunghiere (cuțit declarativ): una submamară stângă de aproximativ 4 cm adâncime; una la rebordul costal în sp. VII intercostal pe linia medioclaviculară cu traiect descendent spre median de aproximativ 3/9 cm; 2.) la nivelul umărului stâng o plagă de aproximativ 1/8 cm adâncime sângerândă; 3.) două plăgi lombare stângi de aproximativ 2/5 cm și o plagă lombară dreapta de aproximativ 3/8 cm cu traiect anterior; 4.) hemopneumotorax stâng.

Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09 din 10 martie 2010 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, au necesitat circa 15 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei; în condițiile unei evoluții favorabile nu determină infirmitate. Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 a concluzionat că partea vătămată R.E. a suferit următoarele leziuni traumatice: care s-au putut produce la data de 09/10 martie 2010 prin lovire cu sau de corp dur - plaga contuză din regiunea parietală dreaptă și lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit - celelalte leziuni traumatice prezentate și care necesită circa 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

În drept, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului M.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 și urm. din C. proc. pen. aspectele reținute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul M.C.

a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii "Judecata în cazul recunoașterii vinovăției". S-a reținut, în acord cu art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Esențiale pentru formarea convingerii instanței au fost: procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile părților vătămate M.G. și R.E.; declarațiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declarațiile inculpaților R.F., M.I.

zis "A.", S.M., M.I. și M.T.M.; declarațiile inculpatului M.C. (de recunoaștere, regret, cu atitudine constantă de cooperare). Faptele prevăzute de legea penală au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la fiecare, cu executare în regim de detenție, în realizarea scopului de la art. 52 C. pen. La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, stipulate în art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așadar, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (reduse cu o treime) sunt (în ordinea consemnării infracțiunilor): închisoare de la 6 ani și 8 luni la 16 ani și 8 luni alternativ cu închisoare de la 4 ani și 10 luni la 8 ani și 4 luni (la care se adaugă interzicerea unor drepturi); închisoare de la 4 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni; închisoare de la 2 ani la 6 ani și 8 luni; inculpatul este în vârstă de 23 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale (potrivit fișei de cazier judiciar eliberate de I.P.J. Ialomița și atașată la dosar), nu este școlarizat, nu este căsătorit, nu are copii, provine dintr-un mediu pauper și defavorizant; a acționat la instigarea altor persoane, în condițiile în care prezintă diagnosticul "retard mental ușor - F70.0 - având discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat" (potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2844 din 21 aprilie 2011 întocmit de I.N.M.L.

"Mina Minovici" și atașat la dosar); faptele comise au un pericol social ridicat (valorile ocrotite lezate sunt primordiale - viața, integritatea corporală și libertatea persoanei); faptele au fost săvârșite împreună cu un minor (inculpatul S.M.); părțile vătămate nu au emis pretenții de ordin pecuniar față de inculpat, existând date cum că atare pretenții au fost satisfăcute. La stabilirea pedepselor accesorii, instanța de fond a ținut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept, potrivit C.A.D.O.L.F. și hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. Natura, modalitatea săvârșirii faptelor și circumstanțele personale relevă existența unei nedemnități numai în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Pe latură civilă, instanța de fond a constituit lipsa oricăror constituiri de acțiuni civile, atât de la părțile vătămate, cât și din partea unității spitalicești care le-a acordat îngrijiri medicale, însă principiul disponibilității este suveran. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.C. Ministerul Public a criticat hotărârea apelată pentru următoarele considerente: - greșita aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., față de încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, dispozițiile legale anterior menționate neputând fi aplicate infracțiunilor care se pedepsesc cu detențiunea pe viață.

- nelegalitatea hotărârii sub aspectul nereținerii circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) cu privire la săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav; întrucât la săvârșirea faptei au participat un număr de cinci persoane, care au fost prezente la fața locului, au acționat cu premeditare, cunoscând și acceptând implicarea lor în săvârșirea faptelor. - netemeinicia reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și fără a face referire la dispozițiile art. 76 C. pen. cu consecința netemeiniciei pedepsei aplicate în condițiile în care instanța de fond nu a indicat în ce constau acestea și oportunitatea reținerii. - nepronunțarea cu privire la confiscarea sau restituirea bunurilor ridicate de la fața locului, a celor folosite la săvârșirea infracțiunilor și a confiscării sumelor de bani sustrase de la inculpați.

Inculpatul M.C. a solicitat admiterea apelului său, criticând hotărârea instanței de fond, arătând că a recunoscut și regretat sincer comiterea faptelor, are numai 23 de ani, este necunoscut cu antecedente penale, anterior a avut un comportament bun în societate, astfel cum rezultă din caracterizările emise de vecini. În raport de aceste aspect a solicitat reducerea pedepsei aplicate și a se renunța la sporul de pedeapsă de un închisoare aplicat, pedeapsa de 4 ani închisoare fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului. Prin Decizia penală nr. 119/A din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat M.C.

În temeiul art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 756 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pe care a desființat-o în parte și rejudecând în fond: În temeiul art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. a), b), art. 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În temeiul art. 118 lit. b), d) C. pen. a dispus confiscarea bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor (bâtă din material lemnos, tub de spray lacrimogen), ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și a sumei de 630 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății. Această situație de fapt rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor care se coroborează în temeiul art. 69 C. proc. pen. cu procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile părților vătămate M.G. și R.E.; declarațiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declarațiile inculpaților R.F., M.I.

zis "A.", S.M., M.I. și M.T.M. Cu privire la aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. în cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, instanța de apel a constatat că alin. (7) teza finală al acestui articol interzice expres aplicarea acestei instituții juridice în cazul infracțiunilor care se pedepsesc cu detențiune pe viață. Infracțiunea de omor deosebit de grav este sancționată de lege cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 - 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 144 C. pen., prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Prin urmare, și în cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav subzistă această interdicție a aplicabilității art. 320 1 C. proc. pen. Curtea a constatat că prima instanță a omis aplicarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunea de omor deosebit de grav în condițiile în care s-a reținut că la săvârșirea faptei au participat 4 autori și un complice concomitent, cunoscând și acceptând implicarea tuturor în săvârșirea acesteia, astfel încât instanța de apel a reținut această circumstanță (care în cazul celorlalte două infracțiuni se regăsește în forma agravată reținută deja prin actul de sesizare). Art. 72 C. pen.

stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit pentru inculpatul M.C. pedepse coroborate sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. Curtea a apreciat că, în raport de circumstanțele faptelor: cu premeditare, noaptea, de mai multe persoane împreună, inclusiv un minor, prin săvârșirea de violențe fizice, într-un spațiu pe care părțile vătămate îl foloseau ca locuință, unde aveau așteptarea rezonabilă de a le fi protejate viețile și patrimoniile și de circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși nu are loc de muncă și nu este școlarizat, nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, are retard mintal ușor, situație care îl pune în situația de a nu avea integral reprezentarea faptelor sale și a consecințelor antisociale, a recunoscut faptele și a colaborat de la debutul anchetei penale cu organele judiciare, dovedind că a conștientizat gravitatea acestora, pedepsele aplicate corespund gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului.

Curtea a apreciat că în cazul infracțiunii de tentativă de omor urmează a se aplica circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., chiar în condițiile existenței circumstanțelor agravante, apreciind că o pedeapsă sub minimul special este suficientă pentru a duce la îndreptarea inculpatului, pentru a-și atinge scopul prevenției speciale și generale, pentru reeducarea și școlarizarea inculpatului și pentru a-i asigura dobândirea unor cunoștințe practice de natură a-i asigura un trai onest după punerea în libertate. De asemenea, Curtea a apreciat că în cauză se impune menținerea sporului de pedeapsă, justificat de numărul infracțiunilor săvârșite, acesta fiind de natură a înlătura ideea de impunitate parțială pe care ar putea să o aibă inculpatul ca urmare a aplicării cumulului juridic.

Totodată, în temeiul art. 118 lit. b), d) C. pen., a dispus confiscarea bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor (bâtă din material lemnos, tub de spray lacrimogen), ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și a sumei de 630 de RON. Suma care urmează a fi confiscată de la inculpat urmează a fi stabilită în raport de declarațiile părților vătămate (potrivit cărora în mașină se afla suma de 3000 de RON, din care fratele părții vătămate M. luase 280 de RON și i se restituise de către Poliție suma de 200 de RON) și va fi împărțită în mod egal între participanții la faptă în condițiile în care instanța de apel nu poate stabili modalitatea efectivă a distribuirii banilor între participanți.

În privința celorlalte bunuri ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, întrucât părțile vătămate nu s-au prezentat în instanță (deși s-au emis mai multe mandate de aducere) pentru a lămuri situația lor juridică, instanța nu a dispus restituirea acestora (deși Parchetul a invocat acest motiv de apel, nu a solicitat administrarea de probe în acest scop). Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea deciziei penale și, în rejudecare, redozarea pedepsei, înlăturarea sporului de 1 an închisoare, și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 14 C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului e pe deplin dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina sa: declarațiile părților vătămate M.G. și R.E. coroborate cu declarațiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declarațiile inculpaților R.F., M.I.

zis "A.", S.M., M.I. și M.T.M. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, față de probele administrate în cauză, de situația de fapt și de persoana inculpatului care e la primul impact cu legea penală, prin raportare la criteriile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., se constată că pedepsele aplicate au fost just dimensionate, fiind apte să ducă la atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei, așa cum e prevăzut în art. 52 C. pen. De asemenea, față ele dispozițiile enunțate anterior, având în vedere și prevederile art. 34 lit. b) C. pen., prin raportare la persoana și conduita inculpatului, se apreciază că pentru atingerea scopului pedepsei se impunea aplicarea unui spor corespunzător la pedeapsa cea mai grea cu ocazia efectuării operațiunii de contopire - sporul de 1 an aplicat de instanța de fond și menținut de instanța de apel, fiind corect stabilit.

În ce privește critica recurentului inculpat referitoare la greșita înlăturare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată. Pentru a fi aplicabilă procedura simplificată, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., nu este de ajuns ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele, așa cum au fost reținute în rechizitoriu, să adopte o atitudine procesuală complet sinceră de natură să diminueze răspunderea penală, ci este necesar ca, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, sub aspectul regimului sancționator, textul de lege să permită aplicarea acestei proceduri speciale. Or, prin dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., legiuitorul a interzis expres aplicarea acestei instituții juridice în cazul infracțiunilor care se pedepsesc cu detențiunea pe viață.

Cum inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni pedepsite cu detenția pe viață, în mod corect, instanța de apel a înlăturat dispozițiile acestui articol. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările care s-ar fi putut produce, coroborate cu circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, îndreptățesc instanța să considere pedeapsa rezultanta aplicată ca fiind just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, resocializarea inculpatului viitoare pozitivă nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, executată în detenție.

De altfel fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care prin măsura privațiunii trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus, acestea sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Față de aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului M.C., ca nefondat.

În temeiul art. 385 17 rap. la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa inculpatului durata prevenției de la de la 11 martie 2011 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. H9/A din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 martie 2011 la 25 iulie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 iulie 2012. Procesat de GGC - NN