ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2464/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2464/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 746 din 23

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul

nr. 3211 5/3/2011, în temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a),

b) - 176 lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C., zis "B."

la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat și deosebit de grav.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă

accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă

complementară, timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), b), c) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C.

pen., art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă

accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost

contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an, în final

inculpatul având de executat 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor

drepturi.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă

accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (aflat sub

puterea M.A.P. nr. 63/U.P. din 11 martie 2011, emis de Tribunalul București,

secția I penală, în Dosarul nr. 18329/3/2011).

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la data de 11

martie 2011 la zi.

S-a constatat că

obiectul tăietor-înțepător (posibil cuțit), folosit la agresarea părților

vătămate M.G. și R.E., aparținea celor din urmă, astfel că nu se poate dispune

confiscarea sa în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a constatat că

părțile vătămate M.G. și R.E. nu s-au constituit părți civile în prezentul

proces penal.

S-a constatat că

Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. B.A." nu s-a constituit parte

civilă în prezentul proces penal.

A fost obligat inculpatul

la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către

stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că Rechizitoriul nr. 2577/P/2010

din data de 03 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.C. zis

"B." pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat

și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit.

a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit.

a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și violare de

domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare

al instanței, s-a reținut că în noaptea de 09/10 martie 2010, inculpatul M.C.

zis "B.", însoțit de numiții S.M. zis "F.", M.T.M. zis

"P.", M.I. zis "A.", determinați de către numitul R.F. zis

"D.", înarmați, cu premeditare și pentru a le intimida și a le

determina astfel pe părțile vătămate să părăsească spațiul închiriat pentru

activități de colectare a fierului vechi, au pătruns în imobilul din București,

str. Z., sector 5, iar în timp ce M.I. asigura paza locului, le-au înjunghiat

pe părțile vătămate M.G. și R.E. (concubini, care locuiau acolo fără forme

legale din data de 07 martie 2010), care au suferit astfel leziuni grave în

zone corporale vitale, totodată, sustrăgându-le sume de bani.

În timpul exercitării

actelor de violență asupra părților vătămate, agresorii le-au determinat pe

acestea să spună unde își păstrează banii pe care apoi i-au sustras.

La un moment dat,

agresorii au fost alertați de M.I. despre apropierea pe stradă a unei persoane

care i-ar putea surprinde, motiv pentru care aceștia au părăsit rapid imobilul,

prin aceeași modalitate prin care au pătruns, și au fugit de la locul faptei.

În continuare,

sus-numiții s-au sustras de la urmărire și - totodată - au încercat să

realizeze o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate, cărora le-au oferit

sume de bani în scopul zădărnicirii aflării adevărului în cauză.

Părțile vătămate au

fost internate în Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. B.A.", M.G.

cu diagnosticul: "politraumatism prin agresiune (declarativ); multiple

plăgi produse prin înjunghiere (declarativ) la nivelul toracelui anterior și

posterior; lombă dreaptă; hemopneumotorax stâng; insuficiență respiratorie

acută"; R.E. cu diagnosticul: "politraumatism prin agresiune; plagă

tăiată (cuțit), pe fața posterioară braț drept; hemopneumotorax minim drept;

plagă contuză regiunea parietală dreaptă".

Instanța de fond a

mai făcut precizarea că prin actul de sesizare a instanței (prin care s-a

disjuns cauza față de inculpatul M.P.), s-a precizat că prezentul dosar penal

s-a format urmare disjungerii dispuse prin rechizitoriul întocmit la data de 09

iunie 2010 în Dosarul nr. 995/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București (în vederea identificării numitului "B."), prin același

rechizitoriu fiind trimiși în judecată inculpații R.F., M.I., S.M. zis și M.I.,

toți pentru săvârșirea de infracțiuni în aceeași speță. Prin rechizitoriul

întocmit la data de 08 iulie 2010 în Dosarul nr. 2223/P/2010 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul M.T.M.,

pentru săvârșirea de infracțiuni în aceeași speță.

În faza urmăririi

penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de

cercetare la fața locului; declarațiile părților vătămate M.G. și R.E.;

declarațiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și M.A.; raportul de

expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.;

raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată

R.E.; declarațiile inculpaților R.F., M.I. zis "A.", S.M., M.I.,

M.T.M. și M.C.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, legal citate fiind, părțile vătămate M.G. și R.E. nu

s-au prezentat în fața instanței și nici nu au promovat acțiuni civile pentru

eventualele daune materiale și/sau morale pe care le-au suferit, iar Spitalul

Clinic de Urgență "Prof. Dr. B.A." - citat preparator în calitate de

parte civilă - a adoptat aceeași poziție în legătură cu cheltuielile de spitalizare

ocazionate de îngrijirile medicale acordate celor două victime.

La al patrulea termen

de judecată, din data de 09 septembrie 2011, inculpatul M.C. a solicitat să fie

judecat în baza acordului de vinovăție, instanța de fond, admițând cererea

formulată de inculpat, privind aplicarea procedurii de la art. 320

1

C. proc. pen. și a acordat cuvântul la dezbateri.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut că la instigarea numitului

R.F., inculpatul M.C. împreună cu numiții S.M. (minor), M.T.M. și M.I. au

hotărât să dea o lecție părților vătămate M.G. și R.E. (concubini), și anume să

le intimideze, în ideea de a le determina să plece din incinta spațiului

închiriat pentru activități de colectare a fierului vechi, aferent imobilului

situat în București, str. Z., sector 5. Interesul atacatorilor era favorizarea

unor persoane din satul Sintești, com. Vidra, jud. Ilfov, care aveau preocupări

de afaceri similare. Așadar, în condiții de premeditare, în noaptea de 09/10

martie 2010, sus-numiții s-au deplasat, înarmați fiind, la locația vizată, și

au pătruns, fără drept, în imobil, păziți de numitul M.I. Înăuntru, le-au

înjunghiat pe părțile vătămate, inculpatul folosindu-se de un cuțit găsit și

luat de pe o masă. Urmare agresiunilor, victimele au suferit leziuni grave în

zone corporale vitale.

Raportul de expertiză

medico-legală nr. A1/4288/2010 a concluzionat că partea vătămată M.G. a suferit

următoarele leziuni traumatice: 1.) la nivelul toracelui anterior, două plăgi

produse prin înjunghiere (cuțit declarativ): una submamară stângă de

aproximativ 4 cm adâncime; una la rebordul costal în sp. VII intercostal pe

linia medioclaviculară cu traiect descendent spre median de aproximativ 3/9 cm;

2.) la nivelul umărului stâng o plagă de aproximativ 1/8 cm adâncime

sângerândă; 3.) două plăgi lombare stângi de aproximativ 2/5 cm și o plagă

lombară dreapta de aproximativ 3/8 cm cu traiect anterior; 4.) hemopneumotorax

stâng. Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09 din 10

martie 2010 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, au necesitat

circa 15 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei; în

condițiile unei evoluții favorabile nu determină infirmitate.

Raportul de expertiză

medico-legală nr. A1/4290/2010 a concluzionat că partea vătămată R.E. a suferit

următoarele leziuni traumatice: care s-au putut produce la data de 09/10 martie

2010 prin lovire cu sau de corp dur - plaga contuză din regiunea parietală

dreaptă și lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit - celelalte leziuni

traumatice prezentate și care necesită circa 70 - 80 zile de îngrijiri

medicale, dacă nu survin complicații.

În drept, prima

instanță a apreciat că faptele inculpatului M.C. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de

grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176

lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), b), c)

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută

de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Mijloacele de probă

care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 și urm. din C. proc. pen. aspectele

reținute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în

baza cărora inculpatul M.C. a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii

"Judecata în cazul recunoașterii vinovăției".

S-a reținut, în acord

cu art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., că, din probele administrate,

rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu

privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Esențiale

pentru formarea convingerii instanței au fost: procesul-verbal de cercetare la

fața locului; declarațiile părților vătămate M.G. și R.E.; declarațiile

martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și M.A.; raportul de expertiză

medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de

expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.;

declarațiile inculpaților R.F., M.I. zis "A.", S.M., M.I. și M.T.M.;

declarațiile inculpatului M.C. (de recunoaștere, regret, cu atitudine constantă

de cooperare).

Faptele prevăzute de

legea penală au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție și prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care instanța de fond a dispus

condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la fiecare, cu

executare în regim de detenție, în realizarea scopului de la art. 52 C. pen.

La stabilirea și

aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de

individualizare a pedepselor, stipulate în art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile

părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului

și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așadar, limitele de

pedeapsă fixate în partea specială (reduse cu o treime) sunt (în ordinea

consemnării infracțiunilor): închisoare de la 6 ani și 8 luni la 16 ani și 8

luni alternativ cu închisoare de la 4 ani și 10 luni la 8 ani și 4 luni (la

care se adaugă interzicerea unor drepturi); închisoare de la 4 ani și 8 luni la

13 ani și 4 luni; închisoare de la 2 ani la 6 ani și 8 luni; inculpatul este în

vârstă de 23 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale (potrivit fișei de

cazier judiciar eliberate de I.P.J. Ialomița și atașată la dosar), nu este

școlarizat, nu este căsătorit, nu are copii, provine dintr-un mediu pauper și

defavorizant; a acționat la instigarea altor persoane, în condițiile în care

prezintă diagnosticul "retard mental ușor - F70.0 - având discernământul

păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat" (potrivit

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2844 din 21 aprilie

2011 întocmit de I.N.M.L. "Mina Minovici" și atașat la dosar);

faptele comise au un pericol social ridicat (valorile ocrotite lezate sunt

primordiale - viața, integritatea corporală și libertatea persoanei); faptele

au fost săvârșite împreună cu un minor (inculpatul S.M.); părțile vătămate nu

au emis pretenții de ordin pecuniar față de inculpat, existând date cum că

atare pretenții au fost satisfăcute.

La stabilirea

pedepselor accesorii, instanța de fond a ținut cont de strânsa legătură ce

trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept,

potrivit C.A.D.O.L.F. și hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în

materie. Natura, modalitatea săvârșirii faptelor și circumstanțele personale

relevă existența unei nedemnități numai în exercitarea drepturilor de natură

electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Pe latură civilă, instanța

de fond a constituit lipsa oricăror constituiri de acțiuni civile, atât de la

părțile vătămate, cât și din partea unității spitalicești care le-a acordat

îngrijiri medicale, însă principiul disponibilității este suveran. Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpatul M.C.

Ministerul Public a

criticat hotărârea apelată pentru următoarele considerente:

- greșita aplicare a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., față de încadrarea juridică a

faptei reținute în sarcina inculpatului, dispozițiile legale anterior

menționate neputând fi aplicate infracțiunilor care se pedepsesc cu detențiunea

pe viață.

- nelegalitatea

hotărârii sub aspectul nereținerii circumstanței agravante prev. de art. 75

lit. a) cu privire la săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de

grav; întrucât la săvârșirea faptei au participat un număr de cinci persoane,

care au fost prezente la fața locului, au acționat cu premeditare, cunoscând și

acceptând implicarea lor în săvârșirea faptelor.

- netemeinicia

reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin.

(2) C. pen. și fără a face referire la dispozițiile art. 76 C. pen. cu

consecința netemeiniciei pedepsei aplicate în condițiile în care instanța de

fond nu a indicat în ce constau acestea și oportunitatea reținerii.

- nepronunțarea cu

privire la confiscarea sau restituirea bunurilor ridicate de la fața locului, a

celor folosite la săvârșirea infracțiunilor și a confiscării sumelor de bani

sustrase de la inculpați.

Inculpatul M.C. a

solicitat admiterea apelului său, criticând hotărârea instanței de fond,

arătând că a recunoscut și regretat sincer comiterea faptelor, are numai 23 de

ani, este necunoscut cu antecedente penale, anterior a avut un comportament bun

în societate, astfel cum rezultă din caracterizările emise de vecini. În raport

de aceste aspect a solicitat reducerea pedepsei aplicate și a se renunța la

sporul de pedeapsă de un închisoare aplicat, pedeapsa de 4 ani închisoare fiind

suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Prin Decizia penală

nr. 119/A din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul

formulat de inculpat M.C.

În temeiul art. 379

alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 756 din 23 septembrie

2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pe care a desființat-o

în parte și rejudecând în fond:

În temeiul art. 20

rap. la art. 174 - art. 175 lit. a), b), art. 176 lit. b), d) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 80 C. pen.

l-a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 118

lit. b), d) C. pen. a dispus confiscarea bunurilor folosite la săvârșirea

infracțiunilor (bâtă din material lemnos, tub de spray lacrimogen), ridicate

prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și a sumei de 630 RON.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide astfel instanța de

prim control judiciar a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că

faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor deduse judecății.

Această situație de

fapt rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor care se

coroborează în temeiul art. 69 C. proc. pen. cu procesul-verbal de cercetare la

fața locului; declarațiile părților vătămate M.G. și R.E.; declarațiile

martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și M.A.; raportul de expertiză

medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de

expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declarațiile

inculpaților R.F., M.I. zis "A.", S.M., M.I. și M.T.M.

Cu privire la

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. în cazul tentativei la

infracțiunea de omor deosebit de grav, instanța de apel a constatat că alin.

(7) teza finală al acestui articol interzice expres aplicarea acestei

instituții juridice în cazul infracțiunilor care se pedepsesc cu detențiune pe

viață. Infracțiunea de omor deosebit de grav este sancționată de lege cu

detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 - 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 144 C.

pen., prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se

înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca

infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora

ca autor, instigator sau complice. Prin urmare, și în cazul tentativei la

infracțiunea de omor deosebit de grav subzistă această interdicție a

aplicabilității art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea a constatat că

prima instanță a omis aplicarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75

lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunea de omor deosebit de grav în

condițiile în care s-a reținut că la săvârșirea faptei au participat 4 autori

și un complice concomitent, cunoscând și acceptând implicarea tuturor în

săvârșirea acesteia, astfel încât instanța de apel a reținut această

circumstanță (care în cazul celorlalte două infracțiuni se regăsește în forma

agravată reținută deja prin actul de sesizare).

Art. 72 C. pen.

stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin

aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului

celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile

urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție

generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct

consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte

valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de față,

instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la

circumstanțele speței, a stabilit pentru inculpatul M.C. pedepse coroborate sub

minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a), alin. (2) C. pen.

Curtea a apreciat că,

în raport de circumstanțele faptelor: cu premeditare, noaptea, de mai multe

persoane împreună, inclusiv un minor, prin săvârșirea de violențe fizice,

într-un spațiu pe care părțile vătămate îl foloseau ca locuință, unde aveau

așteptarea rezonabilă de a le fi protejate viețile și patrimoniile și de

circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși nu are loc de muncă și nu

este școlarizat, nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea

penală, are retard mintal ușor, situație care îl pune în situația de a nu avea

integral reprezentarea faptelor sale și a consecințelor antisociale, a

recunoscut faptele și a colaborat de la debutul anchetei penale cu organele

judiciare, dovedind că a conștientizat gravitatea acestora, pedepsele aplicate

corespund gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului. Curtea

a apreciat că în cazul infracțiunii de tentativă de omor urmează a se aplica

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., chiar în

condițiile existenței circumstanțelor agravante, apreciind că o pedeapsă sub

minimul special este suficientă pentru a duce la îndreptarea inculpatului,

pentru a-și atinge scopul prevenției speciale și generale, pentru reeducarea și

școlarizarea inculpatului și pentru a-i asigura dobândirea unor cunoștințe

practice de natură a-i asigura un trai onest după punerea în libertate.

De asemenea, Curtea a

apreciat că în cauză se impune menținerea sporului de pedeapsă, justificat de

numărul infracțiunilor săvârșite, acesta fiind de natură a înlătura ideea de

impunitate parțială pe care ar putea să o aibă inculpatul ca urmare a aplicării

cumulului juridic.

Totodată, în temeiul

art. 118 lit. b), d) C. pen., a dispus confiscarea bunurilor folosite la

săvârșirea infracțiunilor (bâtă din material lemnos, tub de spray lacrimogen),

ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și a sumei de 630 de

RON. Suma care urmează a fi confiscată de la inculpat urmează a fi stabilită în

raport de declarațiile părților vătămate (potrivit cărora în mașină se afla

suma de 3000 de RON, din care fratele părții vătămate M. luase 280 de RON și i

se restituise de către Poliție suma de 200 de RON) și va fi împărțită în mod

egal între participanții la faptă în condițiile în care instanța de apel nu

poate stabili modalitatea efectivă a distribuirii banilor între participanți.

În privința celorlalte bunuri ridicate prin procesul-verbal de cercetare la

fața locului, întrucât părțile vătămate nu s-au prezentat în instanță (deși

s-au emis mai multe mandate de aducere) pentru a lămuri situația lor juridică,

instanța nu a dispus restituirea acestora (deși Parchetul a invocat acest motiv

de apel, nu a solicitat administrarea de probe în acest scop).

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea deciziei penale și, în

rejudecare, redozarea pedepsei, înlăturarea sporului de 1 an închisoare, și

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen. Înalta

Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului e pe deplin

dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește

infracțiunile reținute în sarcina sa: declarațiile părților vătămate M.G. și

R.E. coroborate cu declarațiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. și

M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea

vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe

partea vătămată R.E.; declarațiile inculpaților R.F., M.I. zis "A.",

S.M., M.I. și M.T.M.

Referitor la

individualizarea pedepselor aplicate, față de probele administrate în cauză, de

situația de fapt și de persoana inculpatului care e la primul impact cu legea

penală, prin raportare la criteriile generale de individualizare a răspunderii

penale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., se constată că pedepsele

aplicate au fost just dimensionate, fiind apte să ducă la atingerea scopului

educativ-preventiv al pedepsei, așa cum e prevăzut în art. 52 C. pen.

De asemenea, față ele

dispozițiile enunțate anterior, având în vedere și prevederile art. 34 lit. b)

C. pen., prin raportare la persoana și conduita inculpatului, se apreciază că

pentru atingerea scopului pedepsei se impunea aplicarea unui spor corespunzător

la pedeapsa cea mai grea cu ocazia efectuării operațiunii de contopire - sporul

de 1 an aplicat de instanța de fond și menținut de instanța de apel, fiind corect

stabilit.

În ce privește

critica recurentului inculpat referitoare la greșita înlăturare a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată.

Pentru a fi

aplicabilă procedura simplificată, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.,

nu este de ajuns ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele, așa cum au

fost reținute în rechizitoriu, să adopte o atitudine procesuală complet sinceră

de natură să diminueze răspunderea penală, ci este necesar ca, față de natura

și gravitatea infracțiunii săvârșite, sub aspectul regimului sancționator,

textul de lege să permită aplicarea acestei proceduri speciale. Or, prin

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., legiuitorul a

interzis expres aplicarea acestei instituții juridice în cazul infracțiunilor

care se pedepsesc cu detențiunea pe viață. Cum inculpatul este cercetat sub

aspectul săvârșirii unei infracțiuni pedepsite cu detenția pe viață, în mod

corect, instanța de apel a înlăturat dispozițiile acestui articol.

Având în vedere gradul

ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată și condamnat, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările care

s-ar fi putut produce, coroborate cu circumstanțele personale favorabile ale

inculpatului, îndreptățesc instanța să considere pedeapsa rezultanta aplicată

ca fiind just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei,

prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea pedepsei în

regim privativ de libertate, resocializarea inculpatului viitoare pozitivă

nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, executată în

detenție.

De altfel fermitatea

cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și

generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează

caracterul preventiv al pedepsei care prin măsura privațiunii trebuie să

reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție.

Exemplaritatea

pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la

reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care

este supus, acestea sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor

comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Față de aceste

considerente, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge recursul inculpatului M.C., ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

rap. la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen., va

deduce din pedeapsa inculpatului durata prevenției de la de la 11 martie 2011

la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. H9/A din 24

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 martie

2011 la 25 iulie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 iulie 2012.

Procesat

de GGC - NN