ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1973/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 544 din 8 decembrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului B.C.M. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prev. de art. 174 – 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. În baza art. 174-175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul B.C.M. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 4 noiembrie 2008 la zi. Potrivit disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu s-a exercitat acțiunea civilă. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor care i-au aparținut și au constituit mijloace de probă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 2 noiembrie 2008, aflat în locuința tatălui său, inculpatul s-a certat cu acesta și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a spatelui, până când victima a căzut la podea.

Inculpatul a așezat victima (care horcăia) pe pat și a continuat să privească la televizor și apoi să doarmă lângă acesta. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 265/A/2008 din 4 februarie 2009 al Serviciului medico-legal Târgoviște rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei leptomeningee, consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unui politraumatism prin heteroagresiune, urmată de aducerea victimei în stare de agonie; multiplele traumatisme suferite au avut un caracter tonato-generator, existând legătură directă de cauzalitate între leziunile produse de inculpat și decesul victimei. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor D.N., ș.a., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 20 din 19 martie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a desființat în parte sentința instanței de fond, înlăturând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.C.M., reiterând criticile formulate în calea de atac a apelului. În principal, recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost condamnat în aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, astfel cum au fost ele aplicate de instanța de fond.

În ultimul cuvânt, a susținut că și-a lovit tatăl din frica de a nu fi fost lovit de acesta. Temeiurile de casare invocate sunt cele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii comise de acesta. La stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul și, implicit a încadrării juridice a faptei, instanța a avut în vedere și a examinat în mod judicios, împrejurările comiterii agresiunii, zona spre care au fost îndreptate actele de violență, intensitatea și consecințele loviturilor aplicate, obiectul vulnerant folosit.

Victima, în vârstă de 57 de ani, avea o stare de sănătate precară, fiind bolnav de insuficiență cardiacă. Inculpatul a lovit-o puternic și în mod repetat cu pumnii și picioarele, în special în zona capului, producându-i o hemoragie leptomeningee, consecință a unui traumatism cranio-cerebral. Autopsia cadavrului a relevat existența a numeroase hematoame în zona fronto-perietală și în regiunea cervicală, cu infiltrat hemoragic în mușchii subhioidieni și la nivelul faringelui, precum și o ruptură de colană cervicală la nivelul corpului VI, cu infiltrat perifocal, rupturi la nivelul coastelor; aceste leziuni au fost produse prin loviri cu și de corpuri dure, comprimare interdigitală și posibilă comprimare între două planuri dure,ceea ce demonstrează intenția inculpatului de a suprima viața tatălui său, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca fiind posibil să se producă.

Pe de altă parte, în timpul conflictului cu tatăl său inculpatul a fost auzit de către martora D.R. strigând „te omor”, iar după încetarea agresiunii nu i-a acordat și nu a solicitat ajutor, împrejurări care sunt de natură să evidențieze intenția sa de a ucide. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul B.C.M. este aceea de omor calificat și nu se impune schimbarea acesteia în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, a cărei latură subiectivă praeterintenționată nu se regăsește în elementele de fapt examinate mai sus. Conflictul dintre tată și fiu a fost generat de comportamentul acestuia din urmă, neexistând dovezi ale provocării inculpatului de către victima sa, astfel că în cauză nu există temeiuri ale aplicării disp.

art. 73 lit. b) C. pen. Instanța de apel a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei, arătând că în cauză nu sunt motive de reținere în favoarea inculpatului a disp. art. 74, art. 76 C. pen. Conduita inculpatului înainte de comiterea faptei, ca și recunoașterea săvârșirii omorului se încadrează în limitele unui comportament uman firesc care nu justifică aprecierea lor ca circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei aplicate. De altfel, conduita procesuală a inculpatului a fost oscilantă, asumarea împrejurărilor în care a comis omorul nu a existat până la sfârșitul procesului penal, astfel că în cauză nu există temeiuri de aplicare a prevederilor art. 74 C. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va dispune deducerea perioadei arestului preventiv din durata pedepsei aplicate, de la 4 noiembrie 2008 la 19 mai 2010. Recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.M. împotriva deciziei penale nr. 20 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 noiembrie 2008 la 19 mai 2010. Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 19 mai 2010.