ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1973/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 544 din

8 decembrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de

apărătorul inculpatului B.C.M. prin care a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prev. de art. 174

– 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 174-175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) rap. la art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., inculpatul B.C.M. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și

6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71,

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive

de la 4 noiembrie 2008 la zi.

Potrivit disp. art. 346 alin. (1)

C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu s-a exercitat acțiunea civilă.

În baza art. 169 C. proc. pen.,

s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor care i-au aparținut și au

constituit mijloace de probă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 2 noiembrie 2008, aflat în

locuința tatălui său, inculpatul s-a certat cu acesta și i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a spatelui, până când victima

a căzut la podea.

Inculpatul a așezat victima (care

horcăia) pe pat și a continuat să privească la televizor și apoi să doarmă

lângă acesta.

Din raportul medico-legal de

necropsie nr. 265/A/2008 din 4 februarie 2009 al Serviciului medico-legal

Târgoviște rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei leptomeningee,

consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unui politraumatism

prin heteroagresiune, urmată de aducerea victimei în stare de agonie;

multiplele traumatisme suferite au avut un caracter tonato-generator, existând

legătură directă de cauzalitate între leziunile produse de inculpat și decesul

victimei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte

medico-legale, declarațiile martorilor D.N., ș.a., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 20 din 19 martie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a desființat în parte sentința instanței

de fond, înlăturând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 15 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale

sentinței atacate au fost menținute.

Apelul declarat de inculpat a

fost respins ca nefondat.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția la zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei, onorariul

apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei fiind avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.C.M., reiterând criticile

formulate în calea de atac a apelului.

În principal, recurentul inculpat

a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost

condamnat în aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183

C. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante,

astfel cum au fost ele aplicate de instanța de fond.

În ultimul cuvânt, a susținut că

și-a lovit tatăl din frica de a nu fi fost lovit de acesta.

Temeiurile de casare invocate

sunt cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele

considerente:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și

temeinică infracțiunii comise de acesta.

La stabilirea intenției cu care a

acționat inculpatul și, implicit a încadrării juridice a faptei, instanța a

avut în vedere și a examinat în mod judicios, împrejurările comiterii

agresiunii, zona spre care au fost îndreptate actele de violență, intensitatea

și consecințele loviturilor aplicate, obiectul vulnerant folosit.

Victima, în vârstă de 57 de ani,

avea o stare de sănătate precară, fiind bolnav de insuficiență cardiacă.

Inculpatul a lovit-o puternic și

în mod repetat cu pumnii și picioarele, în special în zona capului,

producându-i o hemoragie leptomeningee, consecință a unui traumatism

cranio-cerebral. Autopsia cadavrului a relevat existența a numeroase hematoame

în zona fronto-perietală și în regiunea cervicală, cu infiltrat hemoragic în

mușchii subhioidieni și la nivelul faringelui, precum și o ruptură de colană

cervicală la nivelul corpului VI, cu infiltrat perifocal, rupturi la nivelul

coastelor; aceste leziuni au fost produse prin loviri cu și de corpuri dure,

comprimare interdigitală și posibilă comprimare între două planuri dure,ceea ce

demonstrează intenția inculpatului de a suprima viața tatălui său, rezultat pe

care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca fiind posibil să se producă.

Pe de altă parte, în timpul conflictului

cu tatăl său inculpatul a fost auzit de către martora D.R. strigând „te omor”,

iar după încetarea agresiunii nu i-a acordat și nu a solicitat ajutor,

împrejurări care sunt de natură să evidențieze intenția sa de a ucide.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată că încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul B.C.M.

este aceea de omor calificat și nu se impune schimbarea acesteia în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, a cărei latură

subiectivă praeterintenționată nu se regăsește în elementele de fapt examinate

mai sus.

Conflictul dintre tată și fiu a

fost generat de comportamentul acestuia din urmă, neexistând dovezi ale

provocării inculpatului de către victima sa, astfel că în cauză nu există

temeiuri ale aplicării disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța de apel a realizat o

judicioasă individualizare a pedepsei, arătând că în cauză nu sunt motive de

reținere în favoarea inculpatului a disp. art. 74, art. 76 C. pen.

Conduita inculpatului înainte de

comiterea faptei, ca și recunoașterea săvârșirii omorului se încadrează în

limitele unui comportament uman firesc care nu justifică aprecierea lor ca

circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei aplicate.

De altfel, conduita procesuală a

inculpatului a fost oscilantă, asumarea împrejurărilor în care a comis omorul

nu a existat până la sfârșitul procesului penal, astfel că în cauză nu există

temeiuri de aplicare a prevederilor art. 74 C. pen.

Pentru aceste motive, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va dispune deducerea

perioadei arestului preventiv din durata pedepsei aplicate, de la 4 noiembrie

2008 la 19 mai 2010.

Recurentul-inculpat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat

din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.M. împotriva deciziei penale

nr. 20 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 4 noiembrie 2008 la 19 mai 2010.

Obligă

recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 19 mai

2010.