ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1973/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1973/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 544 din
8 decembrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de
apărătorul inculpatului B.C.M. prin care a solicitat schimbarea încadrării
juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prev. de art. 174
– 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.
În baza art. 174-175 lit.
c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) rap. la art. 76 alin.
(1) lit. a) C. pen., inculpatul B.C.M. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și
6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a
II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de
omor calificat.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71,
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C.
pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive
de la 4 noiembrie 2008 la zi.
Potrivit disp. art. 346 alin. (1)
C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu s-a exercitat acțiunea civilă.
În baza art. 169 C. proc. pen.,
s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor care i-au aparținut și au
constituit mijloace de probă.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 2 noiembrie 2008, aflat în
locuința tatălui său, inculpatul s-a certat cu acesta și i-a aplicat mai multe
lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a spatelui, până când victima
a căzut la podea.
Inculpatul a așezat victima (care
horcăia) pe pat și a continuat să privească la televizor și apoi să doarmă
lângă acesta.
Din raportul medico-legal de
necropsie nr. 265/A/2008 din 4 februarie 2009 al Serviciului medico-legal
Târgoviște rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei leptomeningee,
consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unui politraumatism
prin heteroagresiune, urmată de aducerea victimei în stare de agonie;
multiplele traumatisme suferite au avut un caracter tonato-generator, existând
legătură directă de cauzalitate între leziunile produse de inculpat și decesul
victimei.
Situația de fapt și vinovăția
inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în
cauză proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte
medico-legale, declarațiile martorilor D.N., ș.a., declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia penală nr. 20 din 19 martie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a desființat în parte sentința instanței
de fond, înlăturând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin.
(1) lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 15 ani închisoare
și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
Celelalte dispoziții ale
sentinței atacate au fost menținute.
Apelul declarat de inculpat a
fost respins ca nefondat.
S-a menținut starea de arest a
inculpatului și s-a dedus prevenția la zi.
Inculpatul a fost obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei, onorariul
apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei fiind avansat din fondurile
Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii penale,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.C.M., reiterând criticile
formulate în calea de atac a apelului.
În principal, recurentul inculpat
a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost
condamnat în aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183
C. pen.
În subsidiar, a solicitat
reducerea pedepsei prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante,
astfel cum au fost ele aplicate de instanța de fond.
În ultimul cuvânt, a susținut că
și-a lovit tatăl din frica de a nu fi fost lovit de acesta.
Temeiurile de casare invocate
sunt cele prevăzute de art. 385
9
pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte
de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele
considerente:
Din analiza materialului probator
administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect
situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și
temeinică infracțiunii comise de acesta.
La stabilirea intenției cu care a
acționat inculpatul și, implicit a încadrării juridice a faptei, instanța a
avut în vedere și a examinat în mod judicios, împrejurările comiterii
agresiunii, zona spre care au fost îndreptate actele de violență, intensitatea
și consecințele loviturilor aplicate, obiectul vulnerant folosit.
Victima, în vârstă de 57 de ani,
avea o stare de sănătate precară, fiind bolnav de insuficiență cardiacă.
Inculpatul a lovit-o puternic și
în mod repetat cu pumnii și picioarele, în special în zona capului,
producându-i o hemoragie leptomeningee, consecință a unui traumatism
cranio-cerebral. Autopsia cadavrului a relevat existența a numeroase hematoame
în zona fronto-perietală și în regiunea cervicală, cu infiltrat hemoragic în
mușchii subhioidieni și la nivelul faringelui, precum și o ruptură de colană
cervicală la nivelul corpului VI, cu infiltrat perifocal, rupturi la nivelul
coastelor; aceste leziuni au fost produse prin loviri cu și de corpuri dure,
comprimare interdigitală și posibilă comprimare între două planuri dure,ceea ce
demonstrează intenția inculpatului de a suprima viața tatălui său, rezultat pe
care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca fiind posibil să se producă.
Pe de altă parte, în timpul conflictului
cu tatăl său inculpatul a fost auzit de către martora D.R. strigând „te omor”,
iar după încetarea agresiunii nu i-a acordat și nu a solicitat ajutor,
împrejurări care sunt de natură să evidențieze intenția sa de a ucide.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte constată că încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul B.C.M.
este aceea de omor calificat și nu se impune schimbarea acesteia în
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, a cărei latură
subiectivă praeterintenționată nu se regăsește în elementele de fapt examinate
mai sus.
Conflictul dintre tată și fiu a
fost generat de comportamentul acestuia din urmă, neexistând dovezi ale
provocării inculpatului de către victima sa, astfel că în cauză nu există
temeiuri ale aplicării disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Instanța de apel a realizat o
judicioasă individualizare a pedepsei, arătând că în cauză nu sunt motive de
reținere în favoarea inculpatului a disp. art. 74, art. 76 C. pen.
Conduita inculpatului înainte de
comiterea faptei, ca și recunoașterea săvârșirii omorului se încadrează în
limitele unui comportament uman firesc care nu justifică aprecierea lor ca
circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
De altfel, conduita procesuală a
inculpatului a fost oscilantă, asumarea împrejurărilor în care a comis omorul
nu a existat până la sfârșitul procesului penal, astfel că în cauză nu există
temeiuri de aplicare a prevederilor art. 74 C. pen.
Pentru aceste motive, Înalta
Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va dispune deducerea
perioadei arestului preventiv din durata pedepsei aplicate, de la 4 noiembrie
2008 la 19 mai 2010.
Recurentul-inculpat va fi obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat
din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând disp. art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.M. împotriva deciziei penale
nr. 20 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de
la 4 noiembrie 2008 la 19 mai 2010.
Obligă
recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 mai
2010.