ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2004

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu au fost condamnați inculpații: 1. Ș.A. la: - 7 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. - 4 ani și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 8 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 539 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1083/1999 a Judecătoriei Sibiu, rest contopit în pedeapsa de 8 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul Ș.A. având de executat 8 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi. 2. N.G.

la: - 7 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 8 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 300 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 698/2000 a Judecătoriei Sibiu, rest contopit în pedeapsa de 8 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul N.G.

urmând a executa 8 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 8 octombrie 2002 pentru inculpatul Ș.A. și de la 9 octombrie 2002 pentru inculpatul N.G. Totodată, inculpații au fost obligați în solidar să plătească suma de 356.817 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Sibiu și suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale părții civile R.L.J. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, următoarea situație de fapt: În noaptea de 7 octombrie 2002, orele 23,45, inculpații au angajat taxiul, condus de partea vătămată R.L.J.

La solicitarea celor doi inculpați, partea vătămată i-a transportat la diverse adrese din municipiul Sibiu, iar în final au dirijat taxiul pe una din străzile întunecate din cartierul Gușterița unde inculpații au supus-o pe partea vătămată unor violențe deosebit de periculoase pentru viața victimei, cu scopul de a-i fura autoturismul, banii și bunurile personale. Inițial, inculpații i-au solicitat părții vătămate banii din încasări și un inel, aplicându-i amândoi lovituri cu pumnii și amenințând-o cu moartea. Cum partea vătămată a refuzat să dea curs cererii, cei doi inculpați au strâns-o de gât, i-au secționat piramida nazală cu un brici și au intenționat să-i secționeze și gâtul cu același obiect tăietor, acțiune nefinalizată, întrucât victima și-a proptit bărbia în umăr acoperind zona vizată de agresori, briciul secționând regiunea mandibulei, mentonieră și fața externă a buzei inferioare, drepte.

Prin întrebuințarea violențelor descrise, inculpații i-au luat părții vătămate portmoneul cu actele de identitate și suma de 980.000 lei, telefonul mobil și inelul tip ghiul. Actele de violență au fost întrerupte numai la apariția unui autoturism condus de martorul D.H.A., moment folosit de partea vătămată care a reușit să iasă din autoturism și să se refugieze într-o locuință din apropiere. Pentru a nu fi surprinși, inculpații și-au însușit și autoturismul părții vătămate cu care s-au deplasat de la locul comiterii infracțiunii și l-au abandonat, după ce i-au distrus firma de taxi și componentele stației de emisie recepție. În aceeași noapte, inculpații au dus bunurile furate la domiciliul inculpatului Ș.A., încredințând spre păstrare telefonul mobil încărcătorul acestuia și inelul, martorei O.M., căreia nu i-au comunicat proveniența bunurilor.

Ulterior, bunurile menționate au fost găsite la domiciliul inculpatului și restituite părții vătămate. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesului-verbal de cercetare la locul săvârșirii infracțiunii, proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților, procesului-verbal de percheziție domiciliară, certificatului medico-legal nr. I/a/1196 din 8 octombrie 2002, eliberat de Serviciul Clinic Județean de Medicină Legală Sibiu, depozițiilor martorilor O.M., H.C.T., D.H.A., Ș.Z. și S.I., probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr. 237/ A din 15 iulie 2003 a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființat sentința atacată sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a majorat sancțiunile aplicate celor doi inculpați pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav la câte 9 ani închisoare și la câte 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, pedepse la care s-au aplicat sporuri de pedeapsă. Totodată, au fost aplicate dispozițiile art. 61 C. pen., dispunându-se în temeiul art. 33 lit. a) și b) C. pen., executarea pedepsei cea mai grea de câte 10 ani și 4 luni închisoare fiecare. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile formulate de inculpați, apeluri ce au vizat individualizarea pedepselor, iar inculpatul Ș.A. a vizat și nelegalitatea hotărârii sub aspectul vinovăției sale în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., în art. 182 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. În cauză a fost stabilită în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, iar încadrarea juridică dată faptelor comise este cea stabilită atât de prima instanță, cât și de cea de control judiciar.

Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) (așa cum au solicitat inculpații, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale suferite de partea vătămată: 8-9 zile, conform actului medico-legal) este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpații să fi acționat cu praeterintenție. În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.

În speță, supunerea victimei unor acte de violență (lovirea repetată cu pumnii, în principal în zona capului, strângerea ei de gât) secționarea regiunii nazale cu un brici și încercarea secționării gâtului cu același instrument vulnerant, încercare nefinalizată datorită abilității manifestate de victimă în apărare și intervenției martorului D.H.A. constituie activități care prin însăși materialitatea lor vădesc că autorii au prevăzut rezultatul letal al acțiunilor desfășurate și l-au acceptat în mod conștient, considerente pentru care fapta comisă întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și a aplicat sancțiuni de natură să asigure realizarea scopului pedepsei. Pe lângă pericolul social grav al infracțiunilor comise (pericol ce rezidă în modul în care au fost concepute, realizate și finalizate faptele, în mobilul comiterii acestora și mai ales consecințele infracțiunilor) la dozarea pedepselor s-au avut în vedere și profilul moral al inculpaților. Sub acest aspect este de relevat faptul că ambii inculpați au avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală și instanța și ambii inculpați sunt recidiviști în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. Așa cum rezultă din fișele de cazier ale inculpaților, Ș.A. a suferit încă din perioada minoratului condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, precum și pentru o infracțiune de loviri cauzatoare de moarte, iar după împlinirea vârstei de 18 ani a comis alte infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de lovire, iar inculpatul N.G.

a fost condamnat pentru multiple infracțiuni de furt calificat, precum și pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor evidențiază periculozitatea sporită a celor doi inculpați, periculozitate just apreciată de instanța de apel. În raport de considerentele expuse recursurile declarate nu sunt fondate și urmează a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.G. și Ș.A. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Compută din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 8 octombrie 2002 la 16 ianuarie 2004, pentru Ș.A. și de la 9 octombrie 2002 la 16 ianuarie 2004, pentru N.G. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.