ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2004

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 24

februarie 2003 a Tribunalului Sibiu au fost condamnați inculpații:

- 7 ani și 10 luni închisoare,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de

grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i)

și art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- 4 ani și 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 8 ani și 2

luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de 539 zile închisoare din

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1083/1999 a Judecătoriei Sibiu, rest contopit în pedeapsa de 8 ani și 2 luni

închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final

inculpatul Ș.A. având de executat 8 ani și 4 luni închisoare și 2 ani

interzicerea unor drepturi.

- 7 ani și 10 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

sporită la 8 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de 300 zile închisoare din

pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală

nr. 698/2000 a Judecătoriei Sibiu, rest contopit în pedeapsa de 8 ani și 2 luni

închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final

inculpatul N.G. urmând a executa 8 ani și 4 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 8

octombrie 2002 pentru inculpatul Ș.A. și de la 9 octombrie 2002 pentru

inculpatul N.G.

Totodată, inculpații au fost

obligați în solidar să plătească suma de 356.817 lei cheltuieli de spitalizare

către Spitalul Județean Sibiu și suma de 50 milioane lei cu titlu de daune

morale părții civile R.L.J.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, următoarea situație de fapt:

În noaptea de 7 octombrie 2002,

orele 23,45, inculpații au angajat taxiul, condus de partea vătămată R.L.J.

La solicitarea celor doi inculpați,

partea vătămată i-a transportat la diverse adrese din municipiul Sibiu, iar în

final au dirijat taxiul pe una din străzile întunecate din cartierul Gușterița

unde inculpații au supus-o pe partea vătămată unor violențe deosebit de

periculoase pentru viața victimei, cu scopul de a-i fura autoturismul, banii și

bunurile personale.

Inițial, inculpații i-au solicitat

părții vătămate banii din încasări și un inel, aplicându-i amândoi lovituri cu

pumnii și amenințând-o cu moartea.

Cum partea vătămată a refuzat să dea

curs cererii, cei doi inculpați au strâns-o de gât, i-au secționat piramida

nazală cu un brici și au intenționat să-i secționeze și gâtul cu același obiect

tăietor, acțiune nefinalizată, întrucât victima și-a proptit bărbia în umăr

acoperind zona vizată de agresori, briciul secționând regiunea mandibulei,

mentonieră și fața externă a buzei inferioare, drepte.

Prin întrebuințarea violențelor

descrise, inculpații i-au luat părții vătămate portmoneul cu actele de

identitate și suma de 980.000 lei, telefonul mobil și inelul tip ghiul.

Actele de violență au fost

întrerupte numai la apariția unui autoturism condus de martorul D.H.A., moment

folosit de partea vătămată care a reușit să iasă din autoturism și să se

refugieze într-o locuință din apropiere.

Pentru a nu fi surprinși, inculpații

și-au însușit și autoturismul părții vătămate cu care s-au deplasat de la locul

comiterii infracțiunii și l-au abandonat, după ce i-au distrus firma de taxi și

componentele stației de emisie recepție.

În aceeași noapte, inculpații au dus

bunurile furate la domiciliul inculpatului Ș.A., încredințând spre păstrare

telefonul mobil încărcătorul acestuia și inelul, martorei O.M., căreia nu i-au

comunicat proveniența bunurilor.

Ulterior, bunurile menționate au

fost găsite la domiciliul inculpatului și restituite părții vătămate.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesului-verbal de cercetare la

locul săvârșirii infracțiunii, proceselor-verbale de prezentare pentru

recunoaștere a inculpaților, procesului-verbal de percheziție domiciliară,

certificatului medico-legal nr. I/a/1196 din 8 octombrie 2002, eliberat de

Serviciul Clinic Județean de Medicină Legală Sibiu, depozițiilor martorilor

O.M., H.C.T., D.H.A., Ș.Z. și S.I., probe coroborate cu declarațiile

inculpaților.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin

decizia penală nr. 237/ A din 15 iulie 2003 a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființat sentința atacată sub

aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a majorat sancțiunile aplicate

celor doi inculpați pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav la câte 9 ani închisoare și la câte 7 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunilor de tâlhărie, pedepse la care s-au aplicat sporuri de

pedeapsă.

Totodată, au fost aplicate

dispozițiile art. 61 C. pen., dispunându-se în temeiul art. 33 lit. a) și b) C.

pen., executarea pedepsei cea mai grea de câte 10 ani și 4 luni închisoare

fiecare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Prin aceeași decizie au fost

respinse apelurile formulate de inculpați, apeluri ce au vizat individualizarea

pedepselor, iar inculpatul Ș.A. a vizat și nelegalitatea hotărârii sub aspectul

vinovăției sale în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Împotriva acestei decizii inculpații

au declarat recurs prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei din art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i), art.

176 alin. (1) lit. d) C. pen., în art. 182 C. pen., iar, în subsidiar,

reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

În cauză a fost stabilită în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, iar încadrarea juridică dată

faptelor comise este cea stabilită atât de prima instanță, cât și de cea de

control judiciar.

Pentru existența infracțiunii de

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) (așa cum au solicitat

inculpații, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale suferite de

partea vătămată: 8-9 zile, conform actului medico-legal) este necesar ca, pe

plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpații să fi acționat cu

praeterintenție.

În vederea delimitării infracțiunii

de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii

subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu

obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea

spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și

terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de

urgență punea în primejdie viața victimei.

În speță, supunerea victimei unor

acte de violență (lovirea repetată cu pumnii, în principal în zona capului,

strângerea ei de gât) secționarea regiunii nazale cu un brici și încercarea

secționării gâtului cu același instrument vulnerant, încercare nefinalizată

datorită abilității manifestate de victimă în apărare și intervenției

martorului D.H.A. constituie activități care prin însăși materialitatea lor

vădesc că autorii au prevăzut rezultatul letal al acțiunilor desfășurate și

l-au acceptat în mod conștient, considerente pentru care fapta comisă

întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit

de grav, iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor, Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere toate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat sancțiuni de natură să

asigure realizarea scopului pedepsei.

Pe lângă pericolul social grav al

infracțiunilor comise (pericol ce rezidă în modul în care au fost concepute,

realizate și finalizate faptele, în mobilul comiterii acestora și mai ales

consecințele infracțiunilor) la dozarea pedepselor s-au avut în vedere și

profilul moral al inculpaților.

Sub acest aspect este de relevat

faptul că ambii inculpați au avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului

penal, încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală și instanța și

ambii inculpați sunt recidiviști în condițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Așa cum rezultă din fișele de cazier ale

inculpaților, Ș.A. a suferit încă din perioada minoratului condamnări pentru

infracțiuni de furt calificat, precum și pentru o infracțiune de loviri

cauzatoare de moarte, iar după împlinirea vârstei de 18 ani a comis alte

infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de lovire, iar inculpatul N.G. a

fost condamnat pentru multiple infracțiuni de furt calificat, precum și pentru

săvârșirea unei infracțiuni de viol.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor evidențiază periculozitatea

sporită a celor doi inculpați, periculozitate just apreciată de instanța de

apel.

În raport de considerentele expuse

recursurile declarate nu sunt fondate și urmează a fi respinse în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa

perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod,

recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.G. și Ș.A. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din

15 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Compută din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 8 octombrie 2002 la 16 ianuarie

2004, pentru Ș.A. și de la 9 octombrie 2002 la 16 ianuarie 2004, pentru N.G.

Obligă pe recurenți să plătească statului

sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte

400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2004.