ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4548/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 19

februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 20, raportat la art. 174

alin. (1) și (2) C. pen., combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul B.A.T., a fost condamnat la 8 ani

și 6 luni închisoare, pentru tentativă de omor deosebit de grav.

Conform art. 20 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 13 C. pen., a mai fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

tentativă de tâlhărie.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.,

pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea

și anume 8 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an deci în total 9 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a

fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 480 zile din

pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Mediaș prin sentința nr.

447/1999.

Au fost contopite pedeapsa de 9 ani

și 6 luni închisoare și restul de 480 de zile neexecutat dispunându-se ca

inculpatul să execute 9 ani și 6 luni închisoare sporită la 10 ani închisoare.

Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.,

au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., a fost computată durata reținerii și arestării preventive și

inculpatul obligat să plătească unei unități spitalicești despăgubiri civile și

statului cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în ziua de 10 martie 2002, o persoană a încercat

să-și anunțe vecinii că au uitat farurile de la autoturism aprinse. Pentru

aceasta a sunat la poarta locuinței și i-a strigat din stradă folosind

apelativul „D-na doctor”.

Cele întreprinse de vecină au fost

auzite de inculpat ce se afla întâmplător în acel loc și care, după ce a

constatat că nu s-a primit nici un răspuns, s-a hotărât să pătrundă în locuință

pentru a fura bunuri.

Prin escaladarea gardului și apoi

prin forțarea încuietorilor de la ușă, inculpatul a pătruns la demisolul

imobilului unde a început să caute prin mobilier. În acest timp, fiind surprins

de părțile vătămate inculpatul a reacționat violent față de acestea, folosind

un ibric și o oală cu care le-a lovit în cap.

În timp ce victimele încercau să-l

imobilizeze, el a mușcat-o pe una din ele de față, iar celeilalte i-a aplicat o

lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea cervicală.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins prin decizia nr. 197 din 27 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestor soluții inculpatul

a declarat recurs.

Apărătorul acestuia a susținut că

hotărârile nu sunt legale deoarece în mod greșit instanțele au reținut că

agresiunea exercitată asupra unei victime este tentativă de omor deosebit de

grav, deoarece nu a avut intenția de a omorî, fapta acestuia constituind

infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen.

Pentru acest motiv a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în principal, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., iar, în subsidiar,

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Verificând legalitatea și temeinicia

hotărârilor sub toate aspectele în lumina celor invocate de către apărător,

precum și din oficiu se constată că instanțele au reținut temeinic starea de

fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor care au fost complet

administrate și corect interpretate.

Pe baza acestor probe și încadrarea

juridică a faptelor este corespunzătoare.

Astfel, violențele pe care

inculpatul le-a exercitat asupra unei victime s-au soldat cu multiple echimoze,

escoriații și hematoame, precum și cu o plagă în regiunea cervicală antero -

laterală stângă care a necesitat 12 – 14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Expertiza medico – legală a

concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni ce au fost produse prin

lovire cu corpuri dure pe plan dur, mușcare cu gură de om și lovirea cu un corp

tăietor înțepător, fără să-i pună viața în primejdie.

Având în vedere intensitatea

loviturilor aplicate de inculpat victimei mai ales cu un obiect apt să producă

moartea într-o zonă vitală a organismului, vecinătatea carotidei jugulare,

dovedesc intenția acestuia de a o omorî, care chiar dacă nu a dorit-o a

acceptat producerea rezultatului letal al acțiunii sale.

Faptul că leziunea respectivă nu i-a

pus viața victimei în pericol s-a datorat abilității acesteia de a se apăra și

a intervențiilor medicale.

Ca atare, bine au reținut și

temeinic au motivat instanțele că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale tentativei de omor deosebit de grav și nu cele ale

infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În ce privește pedepsele aplicate

instanțele au avut în vedere pericolul social deosebit de grav al infracțiunilor,

determinat de caracterul lor calificat, precum și de persoana inculpatului care

fiind recidivist a dovedit perseverență infracțională și faptul că executarea

parțială a pedepsei anterioare nu și-a atins scopul ei educativ.

Ca atare, instanța constatând că au

fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., și că scopul pedepsei prevăzut în

art. 52 C. pen., va fi realizat, consideră că nu sunt temeiuri care să

justifice reducerea cuantumului astfel cum au fost stabilite.

În consecință recursul urmează să fie

respins.

Deoarece inculpatul a fost judecat

în stare de arest urmează să se compute durata prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de

către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.A.T. împotriva deciziei penale nr. 187 din 27 mai 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 12 martie 2003 la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.