ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4548/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul B.A.T., a fost condamnat la 8 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă de omor deosebit de grav. Conform art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a mai fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă de tâlhărie. În baza art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume 8 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an deci în total 9 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 480 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Mediaș prin sentința nr. 447/1999. Au fost contopite pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și restul de 480 de zile neexecutat dispunându-se ca inculpatul să execute 9 ani și 6 luni închisoare sporită la 10 ani închisoare. Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost computată durata reținerii și arestării preventive și inculpatul obligat să plătească unei unități spitalicești despăgubiri civile și statului cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 10 martie 2002, o persoană a încercat să-și anunțe vecinii că au uitat farurile de la autoturism aprinse. Pentru aceasta a sunat la poarta locuinței și i-a strigat din stradă folosind apelativul „D-na doctor”. Cele întreprinse de vecină au fost auzite de inculpat ce se afla întâmplător în acel loc și care, după ce a constatat că nu s-a primit nici un răspuns, s-a hotărât să pătrundă în locuință pentru a fura bunuri. Prin escaladarea gardului și apoi prin forțarea încuietorilor de la ușă, inculpatul a pătruns la demisolul imobilului unde a început să caute prin mobilier. În acest timp, fiind surprins de părțile vătămate inculpatul a reacționat violent față de acestea, folosind un ibric și o oală cu care le-a lovit în cap. În timp ce victimele încercau să-l imobilizeze, el a mușcat-o pe una din ele de față, iar celeilalte i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea cervicală.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 197 din 27 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Împotriva acestor soluții inculpatul a declarat recurs. Apărătorul acestuia a susținut că hotărârile nu sunt legale deoarece în mod greșit instanțele au reținut că agresiunea exercitată asupra unei victime este tentativă de omor deosebit de grav, deoarece nu a avut intenția de a omorî, fapta acestuia constituind infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat. Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor sub toate aspectele în lumina celor invocate de către apărător, precum și din oficiu se constată că instanțele au reținut temeinic starea de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor care au fost complet administrate și corect interpretate. Pe baza acestor probe și încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare. Astfel, violențele pe care inculpatul le-a exercitat asupra unei victime s-au soldat cu multiple echimoze, escoriații și hematoame, precum și cu o plagă în regiunea cervicală antero - laterală stângă care a necesitat 12 – 14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Expertiza medico – legală a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni ce au fost produse prin lovire cu corpuri dure pe plan dur, mușcare cu gură de om și lovirea cu un corp tăietor înțepător, fără să-i pună viața în primejdie.

Având în vedere intensitatea loviturilor aplicate de inculpat victimei mai ales cu un obiect apt să producă moartea într-o zonă vitală a organismului, vecinătatea carotidei jugulare, dovedesc intenția acestuia de a o omorî, care chiar dacă nu a dorit-o a acceptat producerea rezultatului letal al acțiunii sale. Faptul că leziunea respectivă nu i-a pus viața victimei în pericol s-a datorat abilității acesteia de a se apăra și a intervențiilor medicale. Ca atare, bine au reținut și temeinic au motivat instanțele că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor deosebit de grav și nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În ce privește pedepsele aplicate instanțele au avut în vedere pericolul social deosebit de grav al infracțiunilor, determinat de caracterul lor calificat, precum și de persoana inculpatului care fiind recidivist a dovedit perseverență infracțională și faptul că executarea parțială a pedepsei anterioare nu și-a atins scopul ei educativ. Ca atare, instanța constatând că au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., și că scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen., va fi realizat, consideră că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea cuantumului astfel cum au fost stabilite. În consecință recursul urmează să fie respins. Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează să se compute durata prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.A.T. împotriva deciziei penale nr. 187 din 27 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 martie 2003 la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.