ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3800/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 12

februarie 2003, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul F.M.V., la pedeapsa

de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a

fost contopită pedeapsa de 8 ani închisoare cu restul de 1.348 zile închisoare,

din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

506/1990 a Judecătoriei sectorului I București, rămasă definitivă prin decizia nr.

318/1991, secția a II-a penală a Tribunalului Municipiului București, urmând ca

acesta să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen.,

au fost contopite pedepsele complementare de 3 ani, privind interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani

privind interzicerea acelorași drepturi, aplicată prin sentința penală nr.

506/1990 a Judecătoriei sectorului I București, urmând a fi executată pedeapsa

de 5 ani a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă, începând din 27

martie 2001.

A fost respinsă cererea de

despăgubiri formulată de partea vătămată Ț.C.

Inculpatul a fost obligat să

plătească suma de 4.053.500 lei, Spitalului Județean Sibiu și suma de 7.903.500

lei Spitalului Județean Constanța, ambele sume cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui cuțit corp delict.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

Inculpatul F.M.V., începând cu luna

februarie 2001, s-a mutat la martora F.E.R., stabilind cu aceasta relații de

concubinaj.

În dimineața zilei de 27 martie

2001, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată Ț.C., pe care a dus-o la

domiciliul concubinei sale, oferindu-se să o găzduiască. În seara aceleiași

zile, între inculpat și concubina sa s-au iscat unele discuții în contradictoriu,

legat de împrejurarea că a adus-o la domiciliul lor pe partea vătămată.

În această situație, partea vătămată

a plecat împreună cu martorii P.C.Ș. și P.C.

Enervat, inculpatul s-a înarmat cu

un cuțit, urmărind-o pe partea vătămată până la curtea martorului P.I.L.

Ajungând-o din urmă, inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri

de cuțit în zona toracică, iar cu prăselele cuțitului, în zona capului.

Agresiunea declanșată de inculpat a fost oprită de martorul P.I.L.

Din raportul de expertiză medico-legală

întocmit în cauză, rezultă că plaga penetrantă toracică stângă a pus în

primejdie viața victimei.

În drept, s-a reținut că faptele

comise de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și

(2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul F.M.V., solicitând a se deduce din pedeapsa aplicată

perioadă care trebuie considerată, ca fiind executată.

De asemenea, inculpatul a solicitat

a se face aplicarea art. 114 C. pen., privind internarea într-un institut

medical de specialitate.

Prin decizia penală nr. 135/ A din

15 aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de inculpat,

a desființat hotărârea atacată numai sub aspectul aplicării art. 113 C. pen.,

în ce-l privește pe acesta.

Procedând la o nouă judecată, în

aceste limite, s-a instituit în favoarea inculpatului, conform art. 113 C. pen.,

măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire,

tratament ce se va efectua și în timpul executării pedepsei aplicate.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 27 martie 2001, la

zi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 193 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus ca să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul F.M.V., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate și deducerea din pedeapsa rezultantă

și a perioadelor cât a fost internat în spital.

Examinând hotărârea criticată în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.

14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului probator din

dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat și urmează să fie respins.

Astfel, la aplicarea pedepsei

inculpatului, instanțele au ținut seama de toate criteriile generale de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul ridicat de pericol social al

faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce

caracterizează persoana acestuia.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul a mai fost condamnat, pentru săvârșirea unor fapte cu un grad de

pericol social ridicat, dovedind perseverența pe calea infracționalității,

astfel că pedeapsa de 8 ani închisoare, se apreciază că este just

individualizată, fiind de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea

comiterii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului, în vederea reinserției

sale în societate.

Așa fiind, nu este cazul

reconsiderării pedepsei în sensul solicitat de inculpat.

În ceea ce privește cererea

formulată de inculpat, în sensul deducerii din pedeapsă a perioadei cât a fost

internat în spital, se constată că nu este întemeiată.

Verificând actele dosarului, se

constată că, prin sentința nr. 506/1990 a Judecătoriei sectorului I București,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 318/1991 a Tribunalului Municipiului

București, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare.

Executarea pedepsei a început la

data de 15 martie 1988, urmând să expire la data de 3 decembrie 2004. Din cauza

bolilor de care suferă, inculpatul a beneficiat de întreruperea executării

pedepsei de trei ani, pe o perioadă totalizând 2821 zile.

Chiar la data comiterii infracțiunii

pentru care a fost condamnat în cauză și implicit al arestării preventive, 27

martie 2001, inculpatul se afla în întreruperea executării pedepsei închisorii

care constituie primul termen al recidivei post condamnatorii.

Așa cum rezultă din adresa nr. A/24608

din 23 octombrie 2002, emisă de Penitenciarul Arad la data de 27 martie 2001,

restul de pedeapsă rămas de executat era de 1.348 zile închisoare, care conform

art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită în pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată în cauză.

Așadar, critica formulată de

inculpat vizând deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor cât a fost

internat în spital este nefondată, aceste aspecte fiind avute în vedere la

stabilirea restului de pedeapsă rămas neexecutat.

Pentru aceste considerente, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de

inculpatul F.M.V., să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 27

martie 2001, la 17 septembrie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.M.V., împotriva deciziei penale nr. 135/ A din 15

aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2001, la

17 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2003.