ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, secția penală,

prin sentința nr. 72 din 2 aprilie 2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul D.A.,

dintr-o singură infracțiune de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și art.

176 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același

cod, în două infracțiuni, respectiv, de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2),

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., (parte vătămată V.M.) și de tentativă la

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2),

art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. (parte vătămată M.M.).

- În baza art. 20, raportat la art. 174

alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., tribunalul l-a condamnat pe inculpatul

D.A.

la 8 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav împotriva părții

vătămate M.M.

- În temeiul art. 180 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat la 8 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, împotriva părții vătămate V.M.

- În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele în cea mai grea de 8 ani și 2

luni închisoare, sporită la 8 ani și 4 luni și 3 ani interzicerea exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat

la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea de

arest a inculpatului; a dedus din pedeapsa de executat timpul arestării

preventive de la 5 august 2002 la zi; a constatat că părțile vătămate M.M. și V.M.

nu s-au constituit părți civile; a dispus confiscarea de la inculpat a unui

cuțit cu lama rabatabilă (lungime 18 cm) folosit la săvârșirea faptelor și l-a

obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care, 300.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând să fie

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că în noaptea de 4 august 2002, în jurul orei 2,00, fiind sub

influența băuturilor alcoolice, inculpatul D.A. s-a deplasat la discoteca din

comuna Racovița, unde a continuat să consume băuturi și fiind în stare avansată

de ebrietate, inculpatul a început să danseze singur pe ringul de dans, iar

pentru a nu recurge la acte care puteau degenera, stânjenind atmosfera din

discotecă, a fost rugat de partea vătămată V.M., care asigura ordinea, să

părăsească sala.

Fără a comenta situația, inculpatul,

împreună cu partea vătămată au părăsit sala, fiind condus de către aceasta până

în șoseaua de lângă discotecă, dar a revenit după câtva timp fiind oprit să

intre în sală de V.M. și condus din nou în șosea.

În timp ce se deplasa spre

discotecă, partea vătămată a fost lovită în spate de către inculpat, iar când

s-a întors cu fața spre el, inculpatul i-a aplicat cu lama briceagului o

lovitură puternică în umăr, care a coborât pe fața externă a regiunii

deltoidiene stângi și fața posterioară a brațului.

În ajutorul părții vătămate a

intervenit M.M., care se ocupa și el cu ordinea în discotecă, iar în timp ce

încerca să-l dezarmeze pe inculpat, a fost lovit și el de două ori cu briceagul

în antebrațul și hemitoracele stâng, după care D.A. a părăsit în fugă locul

faptei.

Potrivit concluziilor raportului de

constatare medico-legală nr. 478/II/a/54 din 18 septembrie 2002, întocmit de

Serviciul de medicină legală județean Sibiu, V.M. a prezentat leziuni

traumatice, plagă de 17 cm lungime, suturată chirurgical de pe fața anterioară

a umărului stâng, coborând oblic pe fața externă a regiuni deltoidiene stângi,

care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător și necesită 10-12

zile de îngrijiri medicale, iar în urma leziunilor traumatice suferite viața

acestuia nu a fost pusă în primejdie.

În concluziile raportului de

constatare medico-legală nr. 479/II/a/56 din 18 septembrie 2002, întocmit de

același serviciu de medicină legală, se menționează că M.M. a prezentat leziuni

traumatice, plagă înjunghiată a bazei hemitoracelui stâng, penetrantă în

cavitatea pleurală și plagă tăiată în regiunea cotului stâng, care s-au putut

produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înțepător și au necesitat 14-16

zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune în primejdie viața.

Pe parcursul urmăririi penale,

precum și în instanță, inculpatul și cei doi frați ai săi au susținut că

faptele s-au produs în condițiile legitimei apărări, susțineri infirmate atât

de declarațiile părții vătămate cât și de cele ale martorilor oculari.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal, inculpatul considerând-o netemeinică și nelegală în ceea ce

privește încadrarea juridică a faptei îndreptate, împotriva lui M.M., care, în

raport cu situația de fapt, corespunde infracțiunii de lovire, nu a celei de

tentativă la omor deosebit de grav, ambele fapte săvârșindu-se în condițiile

legitimei apărări, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei

menționate și achitarea sa pentru ambele infracțiuni, conform art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia nr. 188 din 27 mai 2003 a respins apelul ca nefondat,

constatând că, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi acționat

în stare de legitimă apărare „indiferent care ar fi încadrarea juridică a

faptelor sale (cea reținută de instanță sau cea pe care o propune inculpatul),

pentru că faptele n-au fost săvârșite pentru înlăturarea unui atac material,

imediat și injust împotriva sa, având în vedere că victima V.M. a luat măsuri

în temeiul sarcinilor sale de serviciu, iar M.M. a intervenit pentru salvarea

primei victime, având în vedere că aceasta a fost atacată cu briceagul, iar

inculpatul era cunoscut în comună ca o persoană violentă”.

Instanța de control judiciar mai

reține, de asemenea, că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici

circumstanța atenuantă legală a provocării, invocată de acesta, deoarece el a

fost autorul scandalului, care a determinat trimiterea sa în judecată.

În termen legal, inculpatul D.A. a

declarat recurs, prin care consideră decizia netemeinică și nelegală, întrucât

nu s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării,

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând decizia atacată în raport

de cazul de recurs, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., privind comiterea de către instanță a unei „erori grave de fapt”, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul

nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, circumstanța

atenuantă legală a provocării, înscrisă în art. 73 lit. b) C. pen., se

caracterizează printr-o ripostă dată, ulterior, la anumite acte ilicite, printre

care și violențele, ce au produs făptuitorului o puternică stare de tulburare

sau emoție.

Ceea ce este determinant pentru

existența acestei circumstanțe este starea psihică sub influența căreia a

acționat făptuitorul și care trebuie analizată, în raport cu elementele de

ordin obiectiv și subiectiv ce rezultă din probe.

Revenind la cauză, se constată din

analiza întregului probatoriu și în special a declarațiilor martorilor prezenți

pe întreaga desfășurare a conflictului (A.T.A., B.L.N., C.V.M. și Ț.G.M., că

părțile vătămate nu au manifestat nici o atitudine violentă nici verbală nici

fizică, față de inculpatul aflat în stare avansată de ebrietate și care după ce

a fost invitat afară din discotecă a scos cuțitul, pe care îl purta în

permanență cu el, și i-a lovit pe cei doi.

Edificatoare în acest sens este

declarația martorului D.S., unul din frații inculpatului: „În noaptea de 4

august 2002 am fost la discoteca din comună împreună cu fratele meu D.I. în

vârstă de 17 ani. În jurul orei 1,00, în sală l-am văzut intrând pe fratele meu

D.A. Mi-am dat seama că se afla sub influența alcoolului când a intrat în sală

și acolo a mai continuat să consume băutură.

L-am văzut pe fratele meu, la un

moment dat, D.A., dansând singur în cămin, iar pe unul din băieții de acolo

spunându-i să iasă din sală că este beat. Fratele meu a refuzat și atunci

băiatul l-a scos afară din sală, ținându-l de după cap.

Am ieșit și eu cu celălalt frate,

iar după ce l-a lăsat în stradă, am văzut când fratele meu D.A. l-a lovit de

două ori cu pumnul pe băiatul care l-a scos din sală”.

Așa fiind, faptele și împrejurările

săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpatului rezultă din probele complet

analizate și just apreciate de către instanțe, care nu au comis nici o eroare

gravă de fapt în stabilirea situației reale, din care se constată că

„inițiativa” conflictului a aparținut inculpatului.

De asemenea, pedepsele aplicate

corespund gradului concret de pericol social al faptelor comise de către

inculpat care, fire deosebit de violentă, nu este la prima abatere de o

asemenea gravitate, fiind anterior condamnat pentru tentativă de omor.

În consecință, constatând

neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, nici a celor care se iau în

considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A., va deduce din

pedeapsa de executat timpul arestării preventive de la 5 august 2002, la 3

februarie 2004 și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 188/ A din 27 mai

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 august 2002, la 3 februarie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2004.