ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2011/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2011/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 161/ S din

4 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1366/2002, Tribunalul Brașov, secția

penală, în baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul

V.P.M. la pedeapsa de 23 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor deosebit de grav. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Același inculpat a fost condamnat la

18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută arestarea preventivă și conform art. 88 C. pen., a fost scăzută

din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 5 februarie

2002 la zi.

În baza art. 26, raportat la art.

174 – art. 176 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.G. la

pedeapsa de 23 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani,

după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., același inculpat a fost

condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se executarea pedepsei

principale celei mai grele de 23 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen., art.

998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească

părții civile C.M. suma de 4080 Euro, sau contravaloarea în lei la data plății

și suma de 80 milioane lei despăgubiri civile. A fost respins restul

pretențiilor civile formulate de această parte.

Inculpații au mai fost obligați, în

solidar, să plătească părților civile C.M., C.E., I.V. și T.A. suma de 140

milioane lei despăgubiri materiale, iar părților civile C.M. și C.E. câte 100

milioane lei, daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții

civile formulate de părțile civile C.M., C.E., I.V. și T.A., precum și cererea

de instituire a măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile

aparținând inculpaților, formulată de toate părțile civile.

S-a dispus restituirea către Curtea

de Apel din Nafplio, Grecia, dosar nr. 6427/00 din 30 august 2001 a unui patent

cu mâner plastic de culoare maron-roșcat și a piciorului de masă din lemn, vopsit

maron, aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov. S-a dispus

comunicarea sentinței către autoritățile elene, prin Ministerul Justiției.

Instanța a reținut că, în seara

zilei de 8 februarie 2000, inculpatul V.P.M., în baza înțelegerii prealabile cu

inculpatul I.G., l-a atras în locuința lor din Gouves, Grecia pe victima C.I.

cu scopul de a-i sustrage suma de 5000 mărci germane pe care o avea asupra lui.

Inculpatul V.P.M. a agresat victima, iar inculpatul I.G. a împiedicat-o să

riposteze. În urma loviturilor aplicate în cap cu piciorul din lemn al unei

mese, victima a decedat. Cei doi inculpați i-au sustras victimei suma în

valută.

Autoritățile elene s-au sesizat din

oficiu și la data de 9 februarie 2000 au întocmit primul act procedural, procesul-verbal

de descindere la locul faptei și de strângere a dovezilor de culpabilitate nr.

FO93.18/4316-16/22 de Comisariatul de Poliție din Vlahioti.

Ulterior s-au efectuat acte de

identificare a făptuitorilor, de audiere a martorilor, s-au emis mandatele de

arestare pentru ambii inculpați.

Ulterior Parchetul General de pe

lângă Curtea de Apel Nafplio la nr. F 093.18/4316-17/22 a întocmit capul de

acuzare față de cei doi inculpați acuzați de încălcarea art. 26 paragraful 1 a,

27, 45, 380, paragraful 1, 2 C. pen., pentru tâlhărie comisă în comun. Prin

ordonanța aceluiași organ judiciar s-a dispus suspendarea procedurii de audiere

a acuzaților până la data la care ei vor fi arestați sau se vor prezenta.

A fost comunicată, autorităților

judiciare competente din România, cererea de urmărire penală a acuzaților,

cetățeni români, însoțită de documente ale dosarului penal, precum și corpurile

delicte ridicate cu ocazia cercetării la fața locului (piciorul de masă și

patentul). Comunicarea s-a întemeiat pe prevederile art. 21 din Convenția

Europeană de Asistență Judiciară în Materie Penală, precum și pe cele ale art.

30 lit. a) din Convenția de asistență juridică în materie civilă și penală,

încheiată între România și Grecia potrivit căreia nu pot fi extrădate persoanele

care la data primirii cererii de extrădare sunt cetățeni români. De asemenea,

sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen., referitoare la personalitatea

legii penale.

Astfel, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov a început urmărirea penală împotriva ambilor inculpați pentru

infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie împotriva inculpatului

V.P.M. și complicitate la omor deosebit de grav și tâlhărie pentru inculpatul

I.G.

Tribunalul a reținut că victima a

fost lovită cu piciorul de lemn al unei mese înfășurat cu un prosop alb și

legat cu o sârmă de circa 0,50 m, a fost dezbrăcată de cămașa în care se aflau

bancnotele (5000 mărci germane) pe care victima o purta și pentru a-i bloca

ieșirea din cameră, i-au legat mâna dreaptă de o sobă din fontă cu o sârmă și

au blocat ușa pe dinafară cu un scaun. Apoi inculpații au părăsit victima

mergând pe jos până la localitatea Skala-Lakonia, au luat un taxi până la

Tripoli și apoi un alt taxi până la Atena, au dormit la hotel și la data de 9

februarie 2000 au revenit în țară.

Cadavrul victimei a fost găsit în

dimineața zilei de 9 februarie 2000, orele 7 de C.M., sora victimei, care

văzând că aceasta nu era acasă și cunoscând unde plecase a venit să-l caute în

locuința inculpaților.

În baza probelor efectuate de

autoritățile judiciare elene, precum și de organele de cercetare penală română

și a celor administrate în instanță, precum și a recunoașterilor parțiale ale

inculpaților, prima instanță a reținut vinovăția ambilor inculpați, în

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și de omor deosebit de grav.

Prin decizia penală nr. 292/ AP din

17 octombrie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelurile

declarate de părțile civile C.M., C.M., C.E.I.V. și T.A., precum și de cei doi

inculpați, a desființat sentința apelată și în temeiul art. 333 C. proc. pen.,

a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

întrucât din administrarea probelor și din dezbateri a rezultat că urmărirea

penală nu este completă. A dispus completarea urmăririi penale cu:

- identificarea și audierea

martorilor I.I. și B.M., plecați la muncă în Grecia,

- identificarea și audierea martorei

I.S.,

- audierea cetățeanului grec K.M.,

- obținerea de la poliția elenă a

documentației complete de la cercetarea locului faptei,

- identificarea și audierea

persoanelor în anturajul cărora s-au aflat victima și inculpații, în Grecia,

pentru verificarea apărărilor inculpaților,

- orice alte activități procesuale a

căror efectuare se va dovedi necesară ca urmare a completării urmăririi penale

prin administrarea probelor dispuse a fi efectuate.

S-a dispus înlocuirea măsurii

arestării preventive a inculpatului I.G. cu obligarea de a nu părăsi țara și

punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

Această măsură urma să fie comunicată de îndată secției de poliție de la

domiciliul inculpatului, organului competent să elibereze pașaport inculpatului

și organelor de poliție de frontieră. S-a menținut starea de arest a

inculpatului V.P.M.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și toate părțile

civile.

Recursul declarat de parchet vizează

nelegalitatea deciziei sub aspectul aplicării art. 333 C. proc. pen., precum și

netemeinicia înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului I.G. cu

obligația de a nu părăsi țara.

Astfel, s-a susținut că probele

administrate în cauză confirmă săvârșirea de către ambii inculpați a

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar probele dispuse a

fi efectuate în completarea urmăririi penale nu au nici o concludență (ex.

Identificarea unor alți martori, sau reaudierea martorului I.I., deja

ascultat).

S-a mai evidențiat și faptul că

inculpații intenționează doar să tergiverseze soluționarea cauzei penale și

civile, iar nu să-și facă o apărare convingătoare.

Sub aspectul înlocuirii măsurii

arestării preventive a inculpatului I.G., parchetul a subliniat că s-a reținut

deja prin sentință vinovăția și a acestui inculpat, astfel încât se impunea

menținerea arestării preventive, iar nu înlocuirea ei cu o măsură ineficientă.

Părțile civile au criticat decizia

instanței de apel atât sub aspect civil, cât și sub aspectul modului de

rezolvare al pretențiilor lor civile, solicitând desființarea ambelor hotărâri

și acordarea integrală a pretențiilor lor, precizate la suma globală de

1.640.000.000 lei, precum și instituirea măsurilor asigurătorii asupra

bunurilor mobile și imobile ale inculpaților.

Examinând probele efectuate în

cauză, Înalta Curte constată temeinicia ambelor recursuri sub aspectele

următoare:

Potrivit art. 333 C. proc. pen., în

tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul

procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că

urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face

completarea acesteia decât cu mare întârziere.

[

(alin. (1)]

Potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, instanța este obligată să arate motivele pentru care, potrivit

primului alineat, a dispus restituirea, indicând totodată faptele și

împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.

Instanța de apel a considerat greșit

că urmărirea penală nu ar fi completă, pentru că din probele administrate în

cauză a rezultat în mod evident, vinovăția ambilor inculpați, chiar în raport

cu recunoașterilor lor parțiale.

Astfel, nu s-a contestat nici

modalitatea de atragere a victimei în locuința inculpaților, nici prezența

acestora la locul faptei, lovirea victimei de către inculpatul V.P.M. cu

piciorul de lemn al unei mese, imobilizarea victimei, precum și plecarea

precipitată a inculpaților de la locul faptei după ce au luat victimei orice

posibilitate de a ieși din cameră și de a solicita ajutor.

Procesul verbal de cercetare

efectuat la locul faptei de autoritățile judiciare elene, atestă modul în care

se afla cadavrul victimei, imobilizat, având doar un maieu verde rupt, fără

cămașa cu care plecase îmbrăcat (cămașă în care victima avea un buzunar ascuns

unde își ținea permanent bancnotele de mărci germane), probă care coroborată cu

declarațiile martorilor audiați face dovada săvârșirii infracțiunii de

tâlhărie. Fuga imediată a inculpaților și reîntoarcerea lor în România dovedesc

în mod clar intenția lor de a scăpa de răspundere penală, intenție manifestată,

de altfel, pe tot parcursul procesului, prin formularea de cereri de natură a

duce la tergiversarea cât mai îndelungată a soluționării definitive a cauzei.

Totodată, prin decizia atacată,

instanța de apel care a făcut aplicarea art. 333 C. proc. pen., nici nu a

indicat faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, raportate la

fiecare mijloc de probă dispus.

Dispoziția privind obligarea

organelor de urmărire penală de a identifica și audia martori plecați în

Grecia, unii deja ascultați, de a identifica martori din anturajul inculpaților

în Grecia sau de a efectua orice alte activități procesuale, dovedește

nerespectarea de către instanță a dispozițiilor art. 333 C. proc. pen.,

dispoziții care nu au incidență în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că urmărirea

penală este completă, nefiind necesară aplicarea art. 333 C. proc. pen.

Ca urmare, vor fi admise toate

recursurile, formulate de parchet și de părțile civile, menținându-se sentința

penală pronunțată în cauză sub aspect penal.

Înalta Curte reține că hotărârea

primei instanțe este legală și sub aspectul modului de soluționare a acțiunilor

civile formulate de părțile civile, pretențiile acestora fiind admise în limita

în care au fost dovedite și părților civile îndreptățite a primi și daune morale

pentru suferința pierderii rudei lor apropiate. Instituirea unor măsuri

asigurătorii presupune identificarea și dovedirea bunurilor aparținând

inculpaților, aspecte ce nu au fost dovedite de părțile civile solicitante.

În consecință, ca urmare a admiterii

tuturor recursurilor declarate, se va casa decizia atacată, menținându-se

integral sentința primei instanțe.

În baza art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la zi,

pentru inculpatul V.P.M., iar pentru inculpatul I.G. de la 5 februarie 2002

până la data punerii sale efective în libertate (în baza deciziei atacate).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și părțile civile C.M., C.M., C.E.,

T.A., I.V. împotriva deciziei penale nr. 292/ AP din 17 octombrie 2003 a Curții

de Apel Brașov, privind pe inculpații V.P.M. și I.G.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 161/ S din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la 15 aprilie

2004 pentru V.P.M. și de la 5 februarie 2002 până la efectiva punere în

libertate pentru I.G.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2004.