ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1987/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 25 aprilie

2002, Tribunalul Caraș – Severin a condamnat pe inculpații:

- B.P. la 18 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C.

pen.; 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; 6 ani

închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) – art. 209 lit. a), g) și i) C. pen. și 4 ani închisoare pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. și;

- M.G.I. la 24 ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 176

lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 12 ani închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 din același cod; 8 ani

închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) – art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și 5 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.

192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., urmând

ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa

cea mai grea de 24 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a computat, din pedepsele aplicate, perioada arestării

preventive, de la 29 aprilie 2000, la zi.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, către

partea civilă U.R., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat de câte

2.000.000 lei fiecare.

S-a constatat, totodată, că

prejudiciu cauzat părții vătămate M.I. a fost recuperat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că în noaptea de 28 aprilie 2000, cei doi inculpați,

au pătruns, prin escaladare, în locuința părții vătămate M.I., sustrăgând un

candelabru. În continuare, inculpații au pătruns, prin poarta descuiată, în

locuința lui U.I., pe care l-au lovit cu pumnii și picioarele în zone vitale,

provocându-i moartea, după care i-au sustras bunuri în valoare de 700.000 lei.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 388/ A din 10 octombrie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile prin care inculpatul B.P. solicita schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzută de art. 174 – art.

176 C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., în infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. ultim C. pen. și favorizarea infractorului

cu redozarea corespunzătoare a pedepsei, iar inculpatul M.G.I., achitarea

pentru infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art.

174 – art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.,

întrucât nu a comis aceste fapte, și redozarea pedepsei pentru infracțiunea de

furt calificat.

Împotriva acestor hotărâri, cei doi

inculpați au declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14, 17 și C.

proc. pen., susținând, ca și în apel, primul schimbarea încadrării juridice din

infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzute de art. 174 – art.

176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., în

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. ultim C. pen., cu reducerea

corespunzătoare a pedepsei, iar cel de al doilea, achitarea, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru

infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzută de art. 174 –

art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și reducerea

pedepselor pentru infracțiunea de furt calificat comisă în dauna părții

vătămate M.I.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut, în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, încadrarea juridică în infracțiunile de omor deosebit de grav și

tâlhărie prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și f) C. pen., comise de aceștia în dauna lui U.I. fiind

corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele

– verbale de constatare și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării

locului faptei și a reconstituirii, raportul de constatare medico – legală

întocmit cu ocazia efectuării necropsiei, rapoartele de expertiză psihiatrică,

declarațiile constante ale părții vătămate M.I., declarațiile martorilor H.M.,

H.I., M.P., F.Șt., I.D., C.P., A.S.I., B.A. și M.M., coroborate cu

recunoașterile inculpaților) care au fost analizate în considerentele

sentinței, cât și a deciziei pronunțate de instanța de apel, rezultă, fără

dubiu, că victima a fost ucisă în vederea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, inculpații s-au întâlnit la

bufetul din localitatea Obreja unde au consumat băuturi alcoolice, stabilind să

sustragă o serie de bunuri din locuințele părții vătămate M.I. și a victimei

U.I.

În cursul aceleiași nopți, în jurul

orelor 22,30, cei doi inculpați au pătruns în locuința lui M.I., prin

escaladarea gardului, de unde au sustras un candelabru vechi, pe care l-au

ascuns în gunoaiele depozitate la marginea cimitirului comunal.

În continuare, inculpații s-au

deplasat la locuința părții victimei U.I. din aceeași localitate, pătrunzând în

curte prin poarta descuiată și apoi în imobil prin spargerea unui geam.

Constatând că victima se trezise din somn, pentru a nu fi recunoscuți, ambii

inculpați i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele la nivelul

capului, toracelui și abdomenului, provocându-i leziuni corporale grave, care

au dus la moartea victimei. Cu această ocazie inculpații au sustras din

locuința victimei două vase din aluminiu, o cratiță, o oglindă de perete și un

ceas, pe care le-au ascuns.

Atât în faza de urmărire penală, cât

și în faza de judecată, cei doi inculpați au recunoscut că au pătruns în

locuința lui U.I., de unde au sustras mai multe bunuri, ocazie în care au

aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele în zone vitale,

fiecare dintre ei încercând să minimalizeze, însă contribuția proprie la

săvârșirea infracțiunii de omor.

Faptul că ambii inculpați au

participat la sustragerea unor bunuri din locuința lui U.I., cât și la uciderea

acestuia este dovedit, însă cu procesul – verbal și planșele fotografice

întocmite cu ocazia reconstituirii, care s-a desfășurat sub conducerea

nemijlocită a procurorului, în prezența martorilor asistenți, coroborate cu

raportul de constatare medico – legală, din care rezultă că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui

politraumatism facial și toraco – abdominal, cu rupturi de organe interne și

traumatism al membrului inferior stâng.

Cu privire la pedepsele aplicate

celor doi inculpați, rezultă că acestea au fost just individualizate, instanța

de fond având în vedere atât pericolul social sporit al infracțiunilor comise,

multitudinea faptelor reținute în sarcina acestora, împrejurarea că inculpatul

M.G.I. se afla în stare de recidivă postexecutorie, cât și atitudinea oscilantă

a inculpaților în cursul procesului.

Întrucât, din actele dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursurile declarate de cei doi inculpați, cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce, din pedepsele

aplicate, perioada cât inculpații au fost arestați preventiv, respectiv, de la

29 aprilie 2000, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.P. și M.G.I. împotriva deciziei penale nr. 388 din 10

octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepse durata arestării

preventive de la 29 aprilie 2000, până la 17 aprilie 2003, pentru ambii

inculpați.

Obligă recurentul inculpat B.P. la

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul recurent M.G.I. la 1.100.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.