ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2236/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 190 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin au fost condamnați inculpații: 1. L.I. la: - 11 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea acelorași drepturi, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și - un an închisoare (2 pedepse), pentru infracțiunea, prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu un spor de 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor menționate.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 628 din 10 iulie 2000 a Tribunalului Timiș și a dispus să o execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în total 12 ani închisoare. 2. P.C. la: - un an închisoare (2 pedepse), pentru infracțiunea, prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 195/2001 și la - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 71 din aceeași ordonanță, urmând să execute în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu un spor de 6 luni, în total 3 ani închisoare și 3. L.G.N.

la: - 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și la - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor menționate. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 619 zile rămase neexecutate, din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 249 din 30 martie 2001 a Tribunalului Timiș, rest pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul L.G.N.

urmând să execute, cu spor de 6 luni, pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 24 noiembrie 2001 la zi, a confiscat, în baza art. 118 lit. b) C. pen., autoturismul Dacia, aparținând lui L.I., care a servit la săvârșirea infracțiunilor, a confiscat în baza art. 118 lit. e) C. pen., cantitatea de1850 gr. canabis și a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Inculpatul L.I., cu ocazia deplasării în Iugoslavia a cunoscut pe un cetățean sârb, cu numele de Z. cu care s-a înțeles să-i vândă marijuana, dacă va găsi cumpărători.

În acest sens, inculpatul L.I. a contactat pe martorul M.M., căruia i-a propus să-i vândă 12 kg de marijuana cu 12.000 mărci germane. Împreună cu acest martor (care denunțase între timp fapta) inculpatul, în ziua de 23 noiembrie 2001, s-a deplasat la locuința inculpatului L.G.N. din localitatea Răcășdia, care l-a pus în legătură cu inculpatul P.C., cu scopul ca aceștia din urmă să-l călăuzească în vederea trecerii frontierei de stat. Fiind călăuzit de inculpatul P.C., în aceeași noapte, inculpatul L.I. a trecut frontiera de stat în Iugoslavia pe la borna 104 6 unde cetățeanul iugoslav care-l aștepta, potrivit înțelegerii, i-a dat cantitatea de 2 kg marijuana, primind de la inculpat 2000 mărci germane.

În aceeași noapte inculpații L.I. și P.C. s-au întors la locuința acestuia din urmă, unde-i aștepta și inculpatul L.G.N. și martorul M.M. Apoi, s-au deplasat în două autoturisme (inculpatul L.G.N. împreună cu inculpatul P.C. cu autoturismul BMV și inculpatul L.I. cu martorul M.M. cu autoturismul Dacia) și între localitățile Răcășdia și Oravița, au fost opriți de organele de poliție, găsindu-se în autoturismul Dacia condus de inculpatul L.I., o plasă de naylon conținând 1851 gr. canabis, drog de risc. Prin decizia penală nr. 41 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații L.I., P.C. și L.G.N. Împotriva acestei decizii inculpații L.I.

și L.G.N. au declarat recurs. Inculpatul L.I. a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 105/2001, susținând că s-a întâlnit cu cetățeanul sârb pe teritoriul României din zona de frontieră, astfel că greșit i s-a reținut și infracțiunea de introducere de droguri, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000; că greșit s-a dispus confiscarea autoturismului său, deoarece cantitatea de 1834 gr. canabis putea fi transportată și fără ajutorul autoturismului și în sfârșit că se impunea reducerea pedepsei atât potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât a contribuit la identificarea și a altor persoane traficante de droguri, cât și a circumstanțelor personale, temeiuri de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14 și 17 1 C. proc.

pen. Inculpatul L.G.N. a cerut reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia, conform art. 81 C. pen., temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile formulate de inculpați nu sunt întemeiate, însă recursul declarat de inculpatul L.I. este fondat pentru motivele invocate de procuror, după cum se va arăta mai jos. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise. Critica inculpatului L.I. referitoare la infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și introducere de droguri, nu este întemeiată.

Drept urmare, corect au reținut și instanțele, vinovăția inculpaților, rezultă incontestabil din declarațiile inculpatului P.C. care l-a călăuzit în vederea trecerii frontierei de stat, a martorului M.M. cu care inculpatul recurent s-a înțeles să-i vândă drogurile procurate de la un cetățean iugoslav, a inculpatului L.G.N. care i-a intermediat legătura cu inculpatul P.C. și a constatărilor consemnate în procesul verbal de cercetare a urmelor lăsate pe sol la trecerea frontierei. Dealtfel, inculpatul L.I. a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, astfel că revenirea la instanță nu se justifică.

Referitor la măsura de siguranță a confiscării autoturismului inculpatului recurent, corect instanțele au reținut că acest mijloc de transport a servit la comiterea infracțiunii, întrucât a asigurat nu numai transportul cantității de drog, ci și deplasarea rapidă a inculpatului cu posibilitatea de a se îndepărta cu ușurință de locul comiterii infracțiunilor și a fi astfel mai greu de prins. Împrejurarea că inculpații au fost surprinși de organele de poliție se explică prin denunțul făcut de martorul M.M. Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților recurenți. Sub acest aspect nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, prevăzute de lege, întrucât inculpatul L.I.

nu a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, ceilalți inculpați din cauză fiind identificați de organul de urmărire penală cu ocazia celor două autoturisme cu care circulau, la denunțul formulat de martorul M.M. Pe de altă parte, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens au ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunilor comise și persoanei inculpaților (au mai fost condamnați pentru fapte penale), astfel că pedepsele aplicate orientate spre limita minimă prevăzută de lege sunt necesare pentru reeducarea lor și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

Recursul inculpatului L.I. este fondat, însă pentru motivul invocat de procuror referitor la incidența prevederilor Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse. În acest sens, se va admite recursul declarat de acest inculpat, și se va constata că cele două pedepse de câte un an închisoare, aplicate pentru infracțiunea, prevăzută de art. 70 din O.U. nr. 105/2001 sunt grațiate în întregime, condiționat, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și O.U.G. nr. 18/2003. Se va menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a pedepsei anterioare de 6 luni, precum și sporul de pedeapsă de 6 luni, inculpatul L.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. Potrivit art. 385 7 C. proc.

pen., recursul inculpatului L.I. se va extinde și față de inculpatul P.C. care nu a declarat recurs și se vor constata grațiate cele două pedepse, aplicate pentru infracțiunile, prevăzute de art. 70 alin. (1) și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. Recursul declarat de inculpatul L.G.N. va fi respins pentru considerentele expuse, acesta nebeneficiind nici de incidența Legii nr. 543/2002, întrucât este recidivist.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 41 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 190 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Caraș Severin, numai cu privire la incidența Legii nr. 543/2002 referitoare la grațierea unor pedepse. Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. și descontopește pedeapsa principală de 11 ani închisoare în pedepsele componente: -11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; -5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 și - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2003 și O.U.G. nr. 18/2003, constată că pedepsele de câte un an închisoare, aplicate în baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 sunt grațiate integral și condiționat. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare. Menține sporul de 6 luni închisoare și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 628 din 10 iulie 2000 a Tribunalului Timiș, astfel că inculpatul va executa, în total, pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 6 ani.

Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 24 noiembrie 2001, la 14 mai 2003. Extinde efectele recursului declarat de inculpatul L.I. și asupra inculpatului P.C. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și O.U.G. nr. 18/2002, constată că pedepsele de câte un an închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate în baza art. 70 alin. (1) (2 fapte) și respectiv art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2001 sunt grațiate integral și condiționat. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Înlătură sporul de 6 luni închisoare. Respinge recursul declarat de inculpatul L.G.N. împotriva deciziei penale sus-menționate, ca nefondat. Compută pentru ambii inculpați, perioada arestării preventive de la 24 noiembrie 2001, la 14 mai 2003. Obligă pe recurentul inculpat L.G.N.

la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2003.