ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 197 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin, au fost condamnați inculpații: 1. I.C.G. la: - 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi timp de 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi timp de 6 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001; - 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997; - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și la - 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 lit. d) din Legea nr. 192/2001.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen. 2. G.M. la 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului I.C.G., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 iunie 2003 la zi, a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.M., în baza art. 148 alin. (1) lit. c) și h) și art. 160 2 C. proc. pen., pe o durată de 30 zile cu începere de la data punerii în executare, a confiscat de la inculpați 19,60 kg cannabis și de la inculpatul I.C.G.

4,86 gr cannabis, a unei setci și a unui telefon mobil și i-a obligat la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: În urma înțelegerii cu ceilalți făptuitori, inculpatul G.M., în ziua de 26 iunie 2003, a plecat în Iugoslavia prin P.T.F. Moldova Nouă pentru a procura cantitatea de 20 kg cannabis, urmând a fi introdusă ilegal, pe Dunăre, cu o barcă. După ce a procurat această cantitate, inculpatul G.M. a înștiințat telefonic pe inculpatul I.C.G., care la rândul său a determinat pe inculpatul S.D.F.D. (condamnat în cauză) să treacă fraudulos frontiera, pe Dunăre, cu o barcă, în Iugoslavia, în zona localității Coronin, în ziua de 28 iunie 2003 și în schimbul sumei de 500 Euro să aducă cele două valize, fără a le cunoaște conținutul.

Inculpatul S.D.F.D. a primit cele două valize de la o persoană aflată pe malul sârbesc și le-a transportat peste Dunăre pe malul românesc de unde le-a predat inculpatului I.C.G. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul S.R. (condamnat în cauză) au dus cele două valize în locuința inculpatului S.R., din localitatea Moldova Nouă. După ce au constatat că în valize se aflau 20 pachete cu cannabis, inculpatul I.C.G. a invitat telefonic pe cei doi cumpărători R.S. și R.C.D. (în realitate investigatori și colaboratori sub acoperire) pentru a ridica drogurile. Martorul R.S., după ce s-a convins de existența drogurilor, sub pretextul că iese din apartament pentru a aduce banii, a anunțat organele de poliție cu care s-a aflat permanent în contact și astfel cei doi inculpați au fost surprinși în flagrant, constatându-se existența a 19,60 kg cannabis.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului I.C.G. s-a găsit cantitatea de 19,8 grame cannabis, precum și o setcă (plasă de pescuit) deținută fără autorizația prevăzută de Legea nr. 192/2001. Prin decizia penală nr. 106 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.C.G., G.M. și S.R. prin care solicitau reducerea pedepselor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații I.C.G. și G.M. Inculpatul I.C.G. a solicitat a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

și respectiv art. 18 1 C. pen., întrucât cantitatea de 19,60 kg cannabis reprezintă în realitate cânepă autohtonă, nestabilindu-se că aceasta ar fi prohibită de lege, că nu a instigat la introducerea în țară de droguri de risc și nici de trecere ilegală a frontierei, că nu a traficat droguri, iar deținerea fără drept a unei setci, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; totodată a solicitat reducerea pedepsei, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14, 17 1 și 18 C. proc. pen. Inculpatul G.M. a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond, întemeindu-se pe probele administrate, a stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise. În declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanță, inculpații au recunoscut comiterea faptelor, iar acestea au fost dovedite cu declarațiile martorilor R.S., R.C.D., A.L., R.A.B. și G.S., precum și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că cele 19,60 kg, ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaților, constituie cannabis, deoarece la analizele de laborator s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotrofă, biosintetizată de planta cannabis.

Prin urmare, susținerile inculpatului I.C.G. că obiectul material al infracțiunilor ar fi cânepă autohtonă și nu drog și nici nu ar fi instigat la trecerea frauduloasă a frontierei și introducerea de droguri în țară, sunt contrazise de probele administrate sus-arătate și însăși declarațiile sale de recunoaștere. De asemenea, nu este întemeiată nici cererea de a fi achitat pentru infracțiunea de deținere ilegală de unelte de pescuit ca reprezentând pericol social, date fiind pericolul social al infracțiunii și al persoanei sale, în raport de ansamblul faptelor infracționale reținute în sarcina sa, nefiind deci întrunite condițiile prevăzute de art. 18 1 C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens, a ținut seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor comise, în raport de cantitatea mare de substanțe stupefiante traficate, de numărul participanților și sursele de procurare, precum și de persoana inculpaților, astfel că pedepsele stabilite, în limitele prevăzute de lege, sunt necesare pentru reeducarea lor și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În consecință, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, a se deduce din pedepse durata arestării preventive și a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.C.G. și G.M. împotriva deciziei penale nr. 106 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Compută arestarea preventivă a inculpatului I.C.G. de la 29 iunie 2003 la zi. Obligă pe recurentul inculpat G.M. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat I.C. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2004.