ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197 din 4

decembrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin, au fost condamnați inculpații:

- 7 ani închisoare și interzicerea

unor drepturi timp de 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000;

- 10 ani închisoare și interzicerea

unor drepturi timp de 6 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din

O.U.G. nr. 105/2001;

- 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen.,

raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și la

- 8 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 61 lit. d) din Legea nr. 192/2001.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului I.C.G., a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 29 iunie 2003 la zi, a dispus arestarea preventivă a

inculpatului G.M., în baza art. 148 alin. (1) lit. c) și h) și art. 160

2

C. proc. pen., pe o durată de 30 zile cu începere de la data punerii în

executare, a confiscat de la inculpați 19,60 kg cannabis și de la inculpatul

I.C.G. 4,86 gr cannabis, a unei setci și a unui telefon mobil și i-a obligat la

câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

În urma înțelegerii cu ceilalți

făptuitori, inculpatul G.M., în ziua de 26 iunie 2003, a plecat în Iugoslavia

prin P.T.F. Moldova Nouă pentru a procura cantitatea de 20 kg cannabis, urmând

a fi introdusă ilegal, pe Dunăre, cu o barcă.

După ce a procurat această

cantitate, inculpatul G.M. a înștiințat telefonic pe inculpatul I.C.G., care la

rândul său a determinat pe inculpatul S.D.F.D. (condamnat în cauză) să treacă

fraudulos frontiera, pe Dunăre, cu o barcă, în Iugoslavia, în zona localității

Coronin, în ziua de 28 iunie 2003 și în schimbul sumei de 500 Euro să aducă

cele două valize, fără a le cunoaște conținutul.

Inculpatul S.D.F.D. a primit cele

două valize de la o persoană aflată pe malul sârbesc și le-a transportat peste

Dunăre pe malul românesc de unde le-a predat inculpatului I.C.G. Acesta din

urmă, împreună cu inculpatul S.R. (condamnat în cauză) au dus cele două valize

în locuința inculpatului S.R., din localitatea Moldova Nouă.

După ce au constatat că în valize se

aflau 20 pachete cu cannabis, inculpatul I.C.G. a invitat telefonic pe cei doi

cumpărători R.S. și R.C.D. (în realitate investigatori și colaboratori sub

acoperire) pentru a ridica drogurile.

Martorul R.S., după ce s-a convins

de existența drogurilor, sub pretextul că iese din apartament pentru a aduce

banii, a anunțat organele de poliție cu care s-a aflat permanent în contact și

astfel cei doi inculpați au fost surprinși în flagrant, constatându-se

existența a 19,60 kg cannabis.

Cu ocazia percheziției efectuate la

domiciliul inculpatului I.C.G. s-a găsit cantitatea de 19,8 grame cannabis,

precum și o setcă (plasă de pescuit) deținută fără autorizația prevăzută de

Legea nr. 192/2001.

Prin decizia penală nr. 106 din 25

martie 2004 a Curții de Apel Timișoara s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații I.C.G., G.M. și S.R. prin care solicitau reducerea

pedepselor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații I.C.G. și G.M.

Inculpatul I.C.G. a solicitat a fi

achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. și respectiv art. 18

1

C. pen., întrucât cantitatea de 19,60 kg

cannabis reprezintă în realitate cânepă autohtonă, nestabilindu-se că aceasta

ar fi prohibită de lege, că nu a instigat la introducerea în țară de droguri de

risc și nici de trecere ilegală a frontierei, că nu a traficat droguri, iar

deținerea fără drept a unei setci, nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni; totodată a solicitat reducerea pedepsei, temeiuri de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 14, 17

1

și 18 C. proc.

pen.

Inculpatul G.M. a solicitat

reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond,

întemeindu-se pe probele administrate, a stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptelor penale comise.

În declarațiile date în cursul

urmăririi penale și la instanță, inculpații au recunoscut comiterea faptelor,

iar acestea au fost dovedite cu declarațiile martorilor R.S., R.C.D., A.L.,

R.A.B. și G.S., precum și din procesul verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că cele

19,60 kg, ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaților, constituie

cannabis, deoarece la analizele de laborator s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol

(THC), substanță psihotrofă, biosintetizată de planta cannabis.

Prin urmare, susținerile

inculpatului I.C.G. că obiectul material al infracțiunilor ar fi cânepă

autohtonă și nu drog și nici nu ar fi instigat la trecerea frauduloasă a

frontierei și introducerea de droguri în țară, sunt contrazise de probele

administrate sus-arătate și însăși declarațiile sale de recunoaștere.

De asemenea, nu este întemeiată nici

cererea de a fi achitat pentru infracțiunea de deținere ilegală de unelte de

pescuit ca reprezentând pericol social, date fiind pericolul social al

infracțiunii și al persoanei sale, în raport de ansamblul faptelor

infracționale reținute în sarcina sa, nefiind deci întrunite condițiile

prevăzute de art. 18

1

C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens, a ținut seama de gradul de pericol

social deosebit de ridicat al infracțiunilor comise, în raport de cantitatea

mare de substanțe stupefiante traficate, de numărul participanților și sursele

de procurare, precum și de persoana inculpaților, astfel că pedepsele

stabilite, în limitele prevăzute de lege, sunt necesare pentru reeducarea lor

și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință,

urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, a se

deduce din pedepse durata arestării preventive și a fi obligați la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.C.G. și G.M. împotriva deciziei penale nr. 106 din 25

martie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Compută arestarea preventivă a

inculpatului I.C.G. de la 29 iunie 2003 la zi.

Obligă pe recurentul inculpat G.M.

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat I.C.

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2004.